Victoria lui Dinamo de astăzi, din al treilea meci al finalei Ligii Naționale (25-23) cu CSM București, înseamnă calificarea în Cupa EHF pentru CH Poli. Condiția pentru ca alb-violeții să evolueze din toamnă în a doua competiție continentală a fost ca CSM București să nu realizeze eventul, o victorie a alb-albaștrilor trimițând trupa lui Pero Milosevic în Cupa Challenge.

Handbaliștii de la CH Poli au reușit o performanță remarcabilă în sezonul recent încheiat. Trupa lui Pero Milosevic a cucerit medaliile de bronz în Liga Națională, după o dublă victorie cu Potaissa Turda în finala mică, prilejuind handbalului timișorean prima prezență pe podium din 1991 încoace. În plus, Poli revine în Cupa EHF, în care a avut două aventuri în anii 80, o perioadă în care puternica echipă construită de regretatul Constantin Jude era o prezență constantă în zona podiumului. Chiar dacă momentan sunt destule semne de întrebare privitoare la viitorul grupării timișorene, fiind deja arhicunoscute problemele financiare și eternele promisiuni cu care s-au „hrănit” handbaliștii în această perioadă, merită să ne amintim de precedentele participări ale clubului alb-violet în Cupa EHF.

Prima prezență europeană pentru Politehnica Timișoara o consemnăm în ediția 1985/1986, când alb-violeții au participat în Cupa IHF (denumirea actualei EHF, până în 1993). Și în urmă cu 31 de ani, timișorenii obținuseră biletele pentru această puternică întrecere de pe locul al treilea în campionat, însă FRH a dorit să sacrifice participările europene ale echipelor noastre în favoarea pregătirii pentru Campionatul Mondial din 1986.

Dăm citire câtorva rânduri din cartea „60 de ani alb-violeți – povestea continuă”, lucrare la care au contribuit Marius Breazu, Viorel Jurcuț și regretatul Constantin Jude: „Nedorind să scape o oportunitate de a ieși în marile competiții europene, conducerea clubului a înaintat Federației Române de Handbal un memoriu prin care se încerca înduplecarea federalilor și înscrierea echipei în cea de-a treia competiție europeană. Printre argumente se arăta că «echipa noastră și-a propus să câștige competiția», ceea ce era mai degrabă o dorință și mai puțin o judecată realistă a situației. Dar cum celor de sus le plăceau angajamentele (deși nu credem că acesta a fost motivul principal al înscrierii echipelor noastre), Poli s-a văzut la startul Cupei IHF și, mai mult chiar, exceptată de la prima rundă”.

Așadar, în turul al doilea al competiției, sorții au decis ca Poli să întâlnească o formație incomodă, Tatran Preșov, din Cehoslovacia. Manșa tur s-a disputat în Sala Olimpia din Timișoara, la 3 noiembrie 1985, în fața a peste 3.000 de spectatori. Iar startul a fost unul cât se poate de tensionat, din cauza șicanelor la care a apelat formația vizitatoare.

„(…) Mai întâi, adversarii au uzat de o stratagemă menită să enerveze și mai mult echipa timișoreană. După ce Poli a apărut pe teren în echipament complet alb, slovacii au ieșit la încălzire, ceva mai târziu, îmbrăcați în aceeași culoare. Așa că ai noștri au trebuit să se reechipeze în grabă, în violet, stare care a contribuit la creșterea tensiunii în rândurile jucătorilor timișoreni”, se arată tot în lucrarea mai sus citată.

Poli a controlat ostilitățile în primul mitan al disputei cu Tatran, conducând și cu cinci goluri diferență (8-3, în minutul 27), însă cehoslovacii s-au apropiat periculos în repriza a doua și au gestionat mai bine finalul, oprind tabela din Sala Olimpia la un rezultat de egalitate, 19-19. Pentru alb-violeți au marcat Folker 8 goluri, Dan Petru 5, Iankovici 2, Ionescu 2, Giurgea 1 și Voicu 1. Să mai spunem că antrenorul Constantin Jude nu a avut la dispoziție două piese de bază: Nagy – accidentat și Dan Matei – neinclus pe lista înaintată forului internațional de către FRH.

O săptămână mai târziu, în returul din Cehoslovacia, lucrurile arătau bine pentru Poli, care a încheiat prima repriză în avantaj, 11-9. În repriza a doua, Tatran a reușit să întoarcă însă scorul și, după un final tensionat (cu un atac în blocaj al lui Folker în ultima secundă), formația gazdă s-a impus cu 19-18 și a obținut calificarea în runda următoare. Alexandru Folker a fost din nou principala sursă de goluri pentru alb-violeți, cu 9 reușite, fiind urmat de Nagy 4, Dan Petru 3, Ionescu 1 și Giurgea 1.

Eliminați în „sferturi” de viitoarea câștigătoare a trofeului

Următoarea aventură a Politehnicii în Cupa IHF (și ultima, până în prezent) a fost mult mai fructuoasă. Drumul trupei lui Constantin Jude a ajuns, în ediția 1988/1989, până în faza sferturilor de finală, unde a fost oprit de puternica formație germană Tu RU Düsseldorf, care avea să și câștige trofeul.

Până atunci, Poli avea să treacă de două runde, luând de această dată startul încă din primul tur, care i-a adus în cale formația greacă MAS Nea Helvetia. Manșa tur s-a disputat la 30 octombrie 1988, la Sala Olimpia, și s-a încheiat cu o victorie fără emoții pentru alb-violeți, 31-19 (14-9). Cele 31 de goluri ale timișorenilor au fost înscrise de Matei 7, H. Gal 7, Tudor 4, Ianto 4, D. Dobrescu 3, N. Dobrescu 2, Horge 1 și Dan Petru 1. Returul a fost, de asemenea, la îndemâna poliștilor, care au învins la Atena, pe 5 noiembrie 1988, cu 31-14, având încă de la pauză un avans consistent, 16-7.

Dacă în runda inaugurală, poliștii au efectuat, practic, două antrenamente cu public în fața elenilor, situația s-a schimbat în turul al doilea, când sorții le-au hărăzit alb-violeților un adversar de un cu totul alt calibru. E vorba despre formația elvețiană Ottmar St. Gallen, deținătoare a șase titluri naționale, finalistă a Cupei Campionilor Europeni în 1982 și semifinalista precedentei ediții a Cupei IHF.

10 decembrie 1988 a fost însă una dintre zilele de grație ale „studenților”, care s-au impus cu 21-18 (11-8) în manșa tur, de la Timișoara. Nechifor Dobrescu și Dan Petru au fost principalii marcatori ai Politehnicii, cu câte 5 goluri, urmați de Tudor 2, Ianto 2, Naghi 2, Gal 2, D. Dobrescu 2 și Vasilache 1. Returul programat peste o săptămână, într-o atmosferă incandescentă în sala Kreuzbleiche din St. Gallen, creată de 2.200 de spectatori gălăgioși, a însemnat una dintre paginile importante din istoria handbalului timișorean. Tânăra formație alb-violetă a făcut cu brio față presiunii și a obținut un nou succes cu 20-17, deși la pauză elvețienii conduceau cu 9-7. Dan Petru și Dragoș Dobrescu au fost princpalii realizatori ai timișorenilor, cu câte 4 goluri, urmați de Sajenev 3, Ianto 2, Naghi 2, Gal 2, N. Dobrescu 2, Matei 1 și Horge 1.

Primăvara anului 1989 o găsea așadar pe Poli încă în competiție, calificată fiind în faza sferturilor de finală. Acesta avea să fie, de altfel, ultimul tur disputat de elevii lui Constantin Jude, care au întâlnit, după cum spuneam, puternica formație germană Tu Ru Düsseldorf. Practic, nemții au tranșat soarta calificării încă din turul disputat pe teren propriu și adjudecat la un scor ce nu lasă loc de prea multe comentarii 22-16 (11-6). Pentru poliști, au înscris Dan 3, Gal 3, N. Dobrescu 2, Matei 2, Naghi 1 și D. Dobrescu 1. Pe 19 martie 1989, la Timișoara, Politehnica a reușit totuși o victorie de palmares, chiar dacă problema calificării nu se mai punea. Alb-violeții s-au impus cu 20-18 în fața grupării din Düsseldorf, după ce la pauză se înregistrase egalitate în Sala Olimpia 9-9. Actualul antrenor al Turdei, Horațiu Gal, a fost cel mai bun marcator al „studenților”, cu 6 goluri, urmat de Marcel Tudor 5, Petru Dan 4, Dan Matei 3, Nechifor Dobrescu 1 și Dan Naghi 1. Tu Ru Düsseldorf avea să câștige respectiva ediție a Cupei IHF, după 17-12 și 15-18 în finala disputată contra est-germanilor de la ASK Vorwärts Frankfurt (Oder).

Pentru Politehnica Timișoara, participarea în ediția 2016/2017 a Cupei EHF ar însemna cea de-a șasea participare europeană din istorie. Alb-violeții au evoluat în Cupa Campionilor Europeni (1991/1992), Cupa EHF (1985/1986, 1988/1989), Cupa Cupelor (1987/1988) și Cupa Challenge (2007/2008).