handbal feminin Archives

S-a egalat performanța din 1972! Timișoara cucerește două titluri naționale în același an la sporturile de echipă

Timișoara sportivă trăiește un nou paradox. Un oraș în care problemele legate de infrastructură sunt vechi și se acutizează pe an ce trece, iar grijile financiare, restanțele sau bugetele limitate caracterizează aproape toate disciplinele, a ajuns să aibă, în decurs de mai puțin de o săptămână, două campioane! Dacă lunea trecută Informatica a înscris futsalul pe lista disciplinelor în care Timișoara a devenit campioană, sâmbătă a fost rândul rugbyștilor de la Saracens să-și reafirme supremația pe plan intern.

Sâmbătă seară, pe stadionul „Arcul de Triumf” din capitală, s-a declanșat fiesta timișoreană. Pentru a treia oară consecutiv și a șasea oară în istorie, titlul național ajunge în orașul de pe Bega. Mai mult, a fost a zecea finală disputată de Timișoara Saracens în compania celor de la CSM Știința Baia Mare, iar procentajul victoriilor bănățene e de… 100%! Fie că vorbim despre Superligă, Cupa României sau Cupa Regelui.

Prin victoria cu 21-15 de sâmbătă, din duelul cu trofeul pe masă cu maramureșenii, elevii lui Chester Williams și Sosene Anesi au adus Timișoara sportivă într-o situație în care nu s-a mai aflat de 46 de ani! 1972 a fost ultimul an în care orașul de pe Bega a devenit campion în două discipline.

Și atunci, cu 46 de ani în urmă, rugbyștii s-au numărat printre protagoniști. Universitatea Timișoara, condusă de pe margine de legendarul Mitică Antonescu, a câștigat duelul pentru trofeu cu Știința Petroșani și a oprit hegemonia Bucureștiului din această disciplină. Izbânda timișorenilor s-a conturat odată cu victoria de pe actualul stadion „Știința”, cu 22-12, chiar în fața contracandidatei din Valea Jiului, fiind apoi asigurată și din punct de vedere matematic prin victoria din restanța de la Bârlad.

Universitatea Timișoara, campioana României la rugby în 1972, fotografiată pe arena „Știința”, casa lui Rășcanu & co. din acea perioadă

Iată-i pe cei care au scris istorie în 1972 în tricoul Universității Timișoara, care a devenit prima campioană a României la rugby din afara capitalei: Nicolae Duţă (fundaş), Mihai Suciu, Alexandru Szasz (aripi – treisferturi), Marian Gheţu (uvertură), Iuliu Peter, Gheorghe Cîndea (centri), Bebe Ceauşu, Ion Iacob (mijlocaşi la grămadă), Constantin Nedelcu, Ewald Vollmann, Ion Tătucu, Gheorghe Răşcanu (linia a treia), Radu Malancu, Florin Ionică, Eduard Pries (linia a doua), Emanoil Ene, Gică Niculescu, Francisc Neiss, Bimbo Trailovici, Alexandru Ioniţă, Florin Popovici şi Octavian Vlad (linia întâi).

Opt dintre componentele Universității, în 1972: (de la stânga, la dreapta) Cristina Metzenrath, Elena Onofraș, Elisabeta Simo, Edeltraut Franz-Sauer, Hilda Hrivnak, Terezia Popa, Gerlinde Oprea, Ibadula Nadire.

Tot în 1972, Universitatea Timișoara a devenit campioană și în handbal feminin. Gruparea pregătită de Constantin Lache s-a clasat pe prima treaptă la finalul respectivului sezon, devansând Universitatea București, echipa antrenată de celebrul Constantin Pilică Popescu, podiumul fiind completat de IEFS București.

Titlul din 1972 a fost al șaptelea pentru handbalul feminin timișorean, în varianta cu șapte jucătoare, și al patrulea consecutiv! În total, fetele de la Universitatea au cucerit 11 medalii de aur în handbalul românesc, ultima în 1978, când s-a realizat și „eventul” (campionat + Cupa României).

***

Odată cu izbânda de sâmbătă a rugbyștilor de la Timișoara Saracens, numărul titlurilor naționale ale orașului de pe Bega în sporturile de echipă a ajuns la 37. Rugby-ul a egalat cu această ocazie poloul, ambele discipline avânt șase titluri naționale. Handbalul, cu 14 titluri, și fotbalul, cu 10, conduc în continuare detașat clasamentul sporturilor de echipă din Timișoara.

Început de drum pentru SCM Timișoara! Noua echipă de handbal feminin s-a reunit astăzi

Lucian Ghiulai are 14 jucătoare sub comandă la prima ședință de pregătire a nou-fondatei formații de handbal feminin SCM Timișoara

Proiectul care își propune să readucă Timișoara pe harta Ligii Naționale de handbal feminin după mai bine de un deceniu și-a început activitatea. 14 jucătoare se pregătesc, de astăzi, cu SCM Timișoara, sub comanda antrenorului principal Lucian Ghiulai. Dintre ele, 12 au semnat deja contracte cu clubul municipalității, iar alte două jucătoare participă la antrenamente și sunt foarte aproape de a parafa la rândul lor înțelegeri pentru viitorul sezon.

Iată-le pe cele 12 jucătoare care au bătut deja palma cu SCM Timișoara:

Loredana SAS – extremă dreapta, medaliată la junioare cu LPS Banatul; a mai jucat pentru Universitatea Timișoara și Corona Brașov.
Jelena MARKOVIC – inter dreapta, cu titluri naționale în tricolul echipei Budućnost Podgorica şi Győri Audi ETO KC. Sportiva a mai evoluat la cluburi de handbal din Croația, Germania, Franța și Belarus.
Bianca Tomina CURMENŢ – portar, formată la CNE Rm Vâlcea, a venit de la Măgura Cisnădie;
Gabriela MOLDOVEANU – extremă dreapta, multiplă medaliată la junioare, a venit de la HM Buzău;
Sabine KLIMEC – coordonator de joc, formată la LPS Banatul, a venit de la HC Zalău;
Brighite SZABO – pivot; formată la CNOE Braşov, a venit de la HC Activ Plopeni;
Ioana RĂDOI – coordonator de joc, şi-a făcut junioratul la Baia Mare şi a venit de la HCM Baia Mare;
Diana PREDOI – extremă stânga, a fost junioară la CNOE Rm Vâlcea şi a venit de la Dinamo Bucureşti;
Cristina PREDOI – inter stânga, a făcut junioratul Tg Jiu, a venit de la Dinamo Bucureşti;
Alexandra MUNTEAN – pivot, a fost junioară la CSS Hunedoara, a venit de la CNOE Braşov;
Medana STĂNCESCU – pivot, a fost crescută la LPS Banatul Timişoara şi a mai evoluat la CNOT Braşov;
Daira GHIOCEL – inter dreapta, formată de LPS Banatul Timişoara, a venit din liga a 2-a spaniolă.

În pregătiri se mai află interul dreapta Diana Manole, care a evoluat ultima dată la Târgu Mureș, dar și portarul Bianca Avram, provenită de la campioana națională CSM București.

Din staff-ul tehnic al noii grupări feminine de handbal mai fac parte, alături de Lucian Ghiulai, și Claudia Iancu (antrenor secund), alături de kinetoterapeutul Andra Butulia.

Divizia A de handbal feminin va începe în luna septembrie, iar Timișoara va fi din nou reprezentată de două formații. Pe lângă SCM, va mai evolua în seria vestică și CSU UVT, formație pregătită de Sorinel Voicu, și care în ultimii ani s-a bazat în principal pe jucătoare tinere, multe dintre ele studente ale Universității de Vest. Conform declarațiilor făcute de conducerea clubului, SCM Timișoara va avea ca obiectiv promovarea în Liga Națională încă din primul an de la înființare. Ultima participare a orașului de pe Bega în elita handbalului feminin se consemna în sezonul 2006/2007, atunci când Universitatea retrograda după doar un an de la promovare.

Lucian Ghiulai, antrenorul viitoarei echipe feminine de handbal SCM Timișoara! Obiectiv: ieșirea din anonimat

Lucian Ghiulai a fost prezentat astăzi în funcția de antrenor al noii echipe de handbal feminin SCM Timișoara

Un anunț care a împărțit deopotrivă iubitorii sportului și mass-media locale a fost cel lansat la finalul anului trecut de conducerea Sport Club Municipal Timișoara, aceea de înființare a unei secții de handbal feminin. O echipă susținută exclusiv din fondurile municipalității (cel puțin pentru început), care urmează să fie înscrisă în ediția 2017/2018 a eșalonului secund, cu obiectivul de promovare în Liga Națională încă din primul sezon.

Se poate filosofa îndelung pe seama utilității banului public, pe rostul lărgirii clubului Primăriei, probabil după modelul CSM-ului bucureștean, unde cetățeanul va deveni „finanțator” volens nolens. Nu sunt nici pe departe susținătorul unei astfel de variante de finanțare în sport, însă realitatea e că soluțiile și, mai cu seamă, inițiativele sunt reduse în mediul privat. Despre o lege a sponsorizării în adevăratul sens al cuvântului, corelată cu toate celelalte legi tangențiale care ar putea aduce bani privați în sport, se discută parcă dintotdeauna, iar investitori cum Timișoara a avut (și mai are) în volei, rugby, baschet și chiar fotbal nu sunt atât de ușor de găsit.

Merită adusă în discuție însă și nevoia orașului pentru o anume disciplină, menținută la un nivel performant. Iar așa cum site-ul nostru a relatat în mai multe rânduri pe parcursul ultimilor cinci ani, handbalul feminin e, la scară istorică, sportul de echipă numărul 1 al Timișoarei. Fetele de la Știința Timișoara (ulterior Universitatea) au cucerit nu mai puțin de 11 titluri naționale, în perioada 1964-1978, la care mai putem adăuga o Cupă a României în 1978, o finală a Cupei Campionilor în 1973 și titlul la handbal în 11 cucerit de Știința în 1953.

Pentru a deveni un oraș sănătos în plan sportiv, Timișoara are menirea de a asigura cel puțin continuitatea disciplinelor care au consacrat-o de-a lungul anilor. Firește, alături de asigurarea unei infrastructuri adecvate obiectivelor trasate acestor sporturi. Iar handbalul feminin se cuvenea să fie privit ca principala prioritate, încă de la începutul anilor 2000, nu abia de astăzi.

***

Politehnica Timișoara, la ultima promovare în elită, în primăvara anului 2000. Primul din dreapta jos, Lucian Ghiulai

Un prim pas în construirea echipei de handbal feminin a SCM a fost făcut astăzi, odată cu prezentarea lui Lucian Ghiulai în funcția de antrenor principal. Reșițean de origine, a apărat ani buni poarta Politehnicii Timișoara, în anii 90 și începutul deceniului trecut, iar după retragerea din activitatea competițională s-a dedicat antrenoratului. A fost secund la Poli Izometal (2004-2005), Universitatea Timișoara (2009-2010), Știința Baia Mare (2010-2011), Știința București (2011-2013), CSM București (2013-2014) – la ultimele două ca antrenor principal. Ultima sa experiență ca antrenor s-a derulat tot în eșalonul secund feminin, la CS Mioveni.

„Mă bucur că am revenit la Timișoara. Mi-am propus formarea unei echipe competitive pentru promovarea în prima ligă. Targetul următor e formarea grupelor de copii si juniori, un centru care să fie cel mai puternic din țară. Am participat la formarea CSM București și a văzut toată lumea unde a ajuns în câțiva ani. Consider că Timișoara are potențial să atragă copii spre handbal. La Divizia A, ne dorim să aducem jucătoare de valoare, dar și jucătoare tinere”, a declarat astăzi Lucian Ghiulai, care are „mandatul” din partea conducerii de a concentra cât mai multe valori locale care, din lipsa unui proiect de performanță în ultimul deceniu, s-au consacrat pe alte meleaguri.

Vă reamintim, Timișoara mai dispune de o echipă în Divizia A de handbal feminin, CSU Universitatea de Vest, departe de a emite pretenții la promovare. Ultima aventură a orașului de pe Bega în elita handbalului feminin s-a consemnat în sezonul 2006/2007, când Universitatea retrograda după un singur an petrecut în Liga Națională. Din 2000 încoace, Timișoara a participat la doar două ediții ale primei divizii, anterior celei amintite consemnându-se tot o prezență episodică a Universității, în 2004/2005.

Să se fi încheiat hibernarea? SCM Timișoara va înființa o echipă de handbal feminin în 2017

Încă de la apariția acestui portal, am semnalat, în repetate rânduri, situația rușinoasă în care se regăsește handbalul feminin din Timișoara. De la ultima participare a unei reprezentante a orașului de pe Bega în Liga Națională s-a scurs, iată, un deceniu, iar în tot acest răstimp nivelul acestei discipline s-a redus la un crunt anonimat, cu grupări eminamente studențești, ori chiar cu caracter semi-amator, fără ambiții și perspective de promovare în eșalonul de elită.

Situația s-ar putea schimba însă în viitorul nu foarte îndepărtat. Clubul sportiv al Primăriei, SCM Timișoara, și-a propus înființarea unei echipe de handbal feminin, care ar urma să ia startul în viitoarea ediție a eșalonului secund, cu obiectivul promovării în Liga Națională încă din primul an. Firește, vorbim deocamdată doar despre promisiuni, însă după zece ani de tentative șovăielnice de revigorare a sportului care a adus Timișoarei cele mai multe titluri, ne apropiem în sfârșit și de primii pași concreți.

„Va fi o echipă înființată de SCM, la fel ca și cea de baschet feminin, deci va deveni o a doua echipă nou-nouță. Sigur că vom colabora cu Politehnica, pentru că e un brand și avem contract atât cu CSU Poli, cu ASCH-ul, cu Universitatea Politehnica, iar pe baza acestor parteneriate și acestor tradiții vom gândi strategia. Dar probabil că mai multe detalii vom avea în primăvară. Sigur, vom porni de la nivelul eșalonului secund, cum am făcut și la baschet feminin. Nu se compară prima ligă cu eșalonul secund. Echipa actuală din Timișoara e mai mult la nivel universitare, majoritatea jucătoarelor sunt studente la Universitatea de Vest. Dar ne vom propune cu siguranță, încă din primul an, promovarea în Liga Națională. Iar asta va însemna să ne ponderăm eforturile financiare în mod coerent și să atragem cât mai mulți privați”, a explicat Radu Țoancă (foto), președintele SCM Timișoara.

În acest moment, în Timișoara activează o singură grupare de handbal feminin la nivel de seniori, CSU UVT Timișoara, care a încheiat sezonul de toamnă pe un modest loc 9 în seria vestică a Diviziei A, cu doar 3 puncte în cont.

E de prisos să mai căutăm cuvintele potrivite pentru a descrie starea în care a ajuns această disciplină la Timișoara. E suficient să repetăm doar bornele din palmaresul semicercului feminin timișorean pentru a nu știu câta oară pe paginile acestui portal. Chiar și acum, după atâția ani de anonimat, legendara Universitatea Timișoara ocupă locul 2 în ierarhia all time a campioanelor țării, cu 11 titluri, câștigate între 1964 și 1978. Defuncta grupare bănățeană e devansată doar de Oltchim Râmnicu Vâlcea (la rându-i, dispărută de pe harta handbalului românesc), cu 19 titluri.

Să mai spunem că după anul 2000, handbalul timișorean a bifat doar două prezențe în Liga Națională: în 2004/2005 și 2006/2007, de fiecare dată prin Universitatea, care avea să retrogradeze în ambele cazuri imediat după promovare.

REMEMBER | Handbalul timișorean, acum 40 de ani: Forță dominantă a României, izvor nesecat de talente

Fetele de la Universitatea Timișoara, în 1972

Site-ul nostru a semnalat periodic situația rușinoasă în care a ajuns sportul care a adus cele mai multe satisfacții Timișoarei. E vorba despre handbalul feminin, o ramură în care defuncta Universitatea Timișoara ocupă în continuare un loc fruntaș într-un clasament all-time al întrecerii interne. Asta deși orașul de pe Bega n-a fost reprezentat de aproape un deceniu pe prima scenă, iar șansele de revenire în prim-plan în viitorul apropiat tind către zero.

În acest moment, Timișoara are o singură reprezentantă în handbalul feminin de senioare, echipa CSU UVT, clasată la finele turului pe locul 7 (din 11 participante) în seria vestică a eșalonului secund. Departe, foarte departe de pretențiile la care ar obliga doar tradiția acestei discipline în oraș.

Universitatea Timișoara ocupă în continuare locul al doilea în topul campioanelor României, cu 10 titluri, câștigate în intervalul 1964-1978. E depășită doar de Oltchim Râmnicu Vâlcea, și ea trasă pe linie moartă după câștigarea celui de-al 19-lea titlu, în 2013. Formația studențească mai are în palmares o Cupă a României, în 1978 (prima ediție) și o finală de Cupa Campionilor Europeni, în 1973, pierdută cu 13-7 în fața puternicei Spartak Kiev.

Vom intra în cele ce urmează în lumea handbalului din Timișoara de acum exact 40 de ani. Vremuri în care presa sportivă încerca să deslușească secretele dominației orașului de pe Bega pe semicercul românesc. Iată o astfel de anchetă, publicată în Revista Stadion din iunie 1975, sub semnătura lui Călin Antonescu:

Cristina Petrovici aruncă și înscrie pentru „U”

Fără a întocmi un clasament, credem că nu greșim situând Timișoara pe un loc de frunte din punctul de vedere al dezvoltării și afirmării handbalului. Ce ne-a determinat să facem o astfel de apreciere?

Multe, foarte multe motive. Să începem cu tradiția handbalului de pe aceste meleaguri. Este suficient să amintim că, încă din primii ani de după cel dintâi război mondial, formații bănățene – din Timișoara, Recaș sau Lugoj – evoluau în turnee de „hazena” (un fel de handbal în 7) în orașe din Cehoslovacia sau Iugoslavia. Să continuăm cu stabilitatea cadrelor. Pe fondul unor astfel de tradiții trainice, activiștii voluntari, tehnicienii și chiar sportivii s-au arătat strâns legați de plaiurile lor, migrând greu spre alte zări ale țării, iar dacă au făcut-o, s-au întors în cele din urmă acasă. Exemple? Berechet! Să cităm mai întâi faptul că în această parte a țării trăiește cel mai vechi președinte de comisie județeană, inimosul dr. Mircea Ponoran, și că, de curând, un neobosit activist al handbalului timișorean, volubilul și veșnic tânărul Tiberiu Sfercociu, și-a sărbătorit 25 de ani de muncă neîntreruptă pe acest tărâm.

Am mai adăuga baza de mase, convingătoare nu numai prin numărul mare de practicanți ai handbalului din acest județ, cât mai ales prin dragostea cu care ei vin pe terenuri și iau parte la jocuri; numărul mare de competiții și buna lor organizare, direcție în care vom nota că există campionate județene de seniori cu două serii (promoție și calificare), de senioare, de juniori I (pe serii, cu 40 de echipe), de juniori II și de copii și că fiecare secție de handbal mai puternică organizează câte o întrecere amicală, cum este „Cupa Bega” la junioare și „Cupa de ciocolată” pentru copii, devenind tradiționale; tehnicienii, care prin priceperea, dar și prin eforturile pe care le fac zi de zi, au conferit handbalului timișorean valențe tehnice și tactice de necontestat. Edificatoare în acest sens este capacitatea unora din cei aproape 50 de antrenori existenți în județ (C. Lache, C. Jude, C. Popa sau V. Fărcaș), ca și a celor mai mulți dintre instructori, în rândul cărora se află câțiva pricepuți și harnici tehnicieni (M. Fassi, I. Lux, Gh. Șușa ș.a.)

Poate că mai există și alte izvoare ale valorii handbalului timișorean, în ansamblu, cel mai bun din țară, pentru că are cea mai valoroasă echipă feminină (Universitatea – proaspătă campioană), una dintre cele mai solide și cu perspective formații masculine (Politehnica) și fosta campioană de juniori a țării (Liceul nr. 4 Timișoara). Un trio care face mândria județului și în spatele căruia – să nu uităm – se află oameni, pe care – parfrazând titlul unei cunoscute pelicule – i-am numi „acei oameni minunați și… handbalul lor!”. Pe ei i-am iscodit în finalul unui popas timișorean, rugându-i să ne răspundă la un interviu colectiv. Adică la un interviu cu o singură întrebare: CARE SUNT IZVOARELE SUCCESELOR HANDBALULUI TIMIȘOREAN?

„În primul rând, o subliniere: rezultatele generale puteau fi mai bune, având în vedere condițiile create handbalului în județul nostru, ca și tradiția existentă aici. Faptul că ne situăm, totuși, pe un loc fruntaș în țară se explică prin buna organizare a muncii, prin dragostea cu care lucrează oamenii, prin numărul mare de competiții”. (Conf. univ. Petre Stanciu, președintele clubului Universitatea Timișoara)

„Explicațiile succeselor noastre? Dacă este să le căutăm cu atenție, atunci în mod cert le vom găsi, înainte de toate, în entuziasmul cu care oamenii handbalului timișorean activează și se străduiesc zi de zi”. (Dr. Mircea Ponoran, președintele Comisiei Județene de Handbal Timiș)

„Părerea mea este că una din principalele explicații ale progresului handbalului bănățean o constituie calificarea tehnicienilor și, mai ales, calitatea muncii depuse de aceste cadre de bază. Există, desigur, și alte explicații…” (Conf. univ. Romulus Pomoje, președintele secției de handbal Politehnica)

Regretatul Constantin Lache, în centrul grupului de jucătoare de la Universitatea, după câștigarea titlului din 1976

„Am învins datorită unei bune munci de selecție, ceea ce a determinat apariția a numeroase valori. Dincolo însă de această considerație, se află munca tuturor celor ce se străduiesc pentru afirmarea handbalului timișorean”. (Prof. Constantin Lache, antrenorul echipei feminine Universitatea)

„Așa cum alte regiuni din țară sunt cunoscute pentru diferite activități sportive, Banatul s-a făcut cunoscut prin handbal. În orice sat am merge, vom găsi echipe de handbal. De aceea, pentru noi, fiecare școală este o sondă care ne dă talente…”. (Prof. Constantin Popa, directorul Liceului nr. 4 Timișoara)

„Cred că înainte de orice, handbalul timișorean a fost propulsat datorită tradiției și calităților fizice specifice tineretului din această zonă”. (Tiberiu Sfercociu, antrenor la Școala Sportivă Timișoara)

Ne vom hazarda noi, cei de astăzi, la câteva concluzii. În materialul reprodus mai sus, atât autorul anchetei, cât și cei intervievați scot în evidență multitudinea de competiții, mai cu seamă cele de la nivel juvenil. Competiții care s-au rărit dramatic în ultimii ani. O cauză ar fi și dispariția handbalului sătesc, chiar dacă în Timiș încă mai există un campionat județean. În fine, se vorbea, în 1975, de entuziasmul celor din jurul handbalului de pe aceste meleaguri. Unul care, cel puțin în cazul celui feminin a lipsit cu desăvârșire. Totul plecând de la conducătorii cluburilor, care au lăsat să moară pe capete puzderia de echipe existente în Timișoara chiar după 90, totul culminând cu îngroparea Universității într-un crunt anonimat.

CSU de Vest pierde prima deplasare din Divizia A

După startul lansat în noua ediție de campionat, proaspăt fondata echipă de handbal feminin, CSU de Vest Timișoara, a cedat ieri, în deplasare, la Pitești, în prima „intermediară” din Divizia A, seria B. Fetele pregătite de Sorinel Voicu s-au înclinat cu 33-26 în fața SCM-ului din Trivale, după un meci în care au contat cu adevărat doar în prima repriză.

Noul proiect al handbalului feminin timișorean a înregistrat miercuri prima sincopă. CSU de Vest a pierdut în deplasare cu SCMU Pitești, la șapte puncte diferență. Echilibrul s-a păstrat doar în primul mitan, argeșencele conducând la pauză cu 14-13. Apoi, jocul s-a rupt în favoarea gazdelor, care au oprit tabela la o diferență de șapte lungimi, 33-26.

Principala marcatoare a timișorencelor a fost Butulia, cu 10 goluri, urmată de Pintilie 6, Puta 4, Istrate 2, Șunei 1, Senciuc 1, Negrea 1 și Martin 1.

S-a demonstrat așadar că victoria la 22 de puncte diferență din weekend, 41-19 în runda inaugurală, cu ACS Avram Iancu Arad, nu a fost concludentă în ceea ce privește valoarea reală a echipei. Iar această afirmație a fost întărită de rezultatul de ieri al grupării de pe Mureș, care a cedat, în primul joc pe teren propriu, în fața lui CSM Bistrița, cu un neverosimil 14-51. La pauză, vizitatoarele conduceau cu 23-7.

Într-un alt joc din etapa a II-a, cu implicații pentru zona Banatului, CSM Slatina – CSU Reșița 35-25 (14-11).

Pentru CSU de Vest urmează duelul cu retrogradata din Liga Națională, Mureșul Târgu Mureș. Deși inițial jocul a fost programat pentru miercurea viitoare, FRH a devansat etapa a III-a pentru sâmbătă. Ziua și ora de disputare a partidei nu a fost momentan stabilită.

Handbalul feminin din Timișoara, în fața unui nou început! Va echivala și cu ieșirea din anonimat?

Un panou aflat și astăzi pe holul Facultății de Educație Fizică și Sport din Timișoara, pe lângă care mulți au trecut și prea puțini l-au înțeles.

În această vară s-au produs schimbări majore în peisajul handbalului feminin din Timișoara. Din sezonul 2015/2016, orașul de pe Bega va fi reprezentat la nivelul celui de-al doilea eșalon de o singură echipă: CS Universitatea de Vest, grupare nou-fondată, care concentrează valorile de la fostele C.S. și „U”, care au orbitat în ultimele sezoane în subsolul Diviziei A.

În această vară, secția de handbal de la CS Universitatea a fost transferată la nou-fondatul club sportiv al Universității de Vest. Tot acolo, au ajuns și alte secții, mai mult sau mai puțin marginalizate sub tutela fostului club, precum cele de volei masculin sau șah. După ani buni, în care Timișoara handbalistică a fost reprezentată în eșalonul al doilea de două echipe, niciuna însă capabilă să scoată capul la suprafață, noua echipă, CS UVT, concentrează jucătoare de la fostele CS Timișoara și Universitatea, fiind pregătită de profesorul Sorinel Voicu.

Cel puțin la nivel declarativ, conducerea noului club (și, în speță, a Universității de Vest) promite un viitor mai bun pentru handbalul feminin timișorean. Iar asta după 15 ani scurși din noul mileniu care au însemnat afundarea mai mult decât rușinoasă a unui sport care a adus glorie orașului. Mai mult decât atât, e sportul de echipă care a adus cele mai multe trofee pe Bega.

Vechea echipă Universitatea, care făcea furori pe plan intern și extern în anii 60-70, se afla tot sub tutela actualei UVT. Cu alte cuvinte, înseamnă o revenire la matcă pentru secția de handbal feminin, pornită pe o spirală descendentă odată cu legile confuze de la începutul anilor 90, care au fărămițat toate cluburile universitare ale orașului, concentrând secțiile sub umbrela unei entități centrale, finanțată direct de la Minister.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani pe semicercul feminin din Timișoara nu poate fi catalogată altfel decât o rușine. O cruntă bătaie de joc, despre care site-ul nostru a scris în repetate rânduri. Din 2000 încoace, Timișoara nu a fost reprezentată decât în două ediții ale primului eșalon, ultima oară în 2006/2007. De fiecare dată, a fost vorba despre o promovare urmată de o retrogradare rapidă în eșalonul secund. Iar ultima tentativă de revenire în prim plan a fost consemnată în 2012, când CS Timișoara ar fi avut dreptul de a participa la barajul de promovare, dar din cauza lipsurilor din visterie și chiar din lot, nu s-a înscris.

CS UVT își propune construcția unei echipe competitive, formată din talente locale, care în câțiva ani să readucă Timișoara acolo unde îi este locul de drept, în elită. Iar asta deoarece tradiția vechii Universitatea obligă. Fosta grupare studențească figurează și astăzi pe locul al doilea într-un clasament all-time al numărului de titluri câștigate: 11 (!), depășită fiind doar de Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu 19 trofee.

Până la conformarea noii echipe a Timișoarei, să ne amintim de momente frumoase și oameni prea ușor uitați de cei ce s-au ocupat de destinele acestui sport în ultimii ani:

1969 Fază de joc, dintr-un meci Universitatea Timișoara – Rapid București

1972 – Opt dintre componentele Universității: (de la stânga, la dreapta) Cristina Metzenrath, Elena Onofraș, Elisabeta Simo, Edeltraut Franz-Sauer, Hilda Hrivnak, Terezia Popa, Gerlinde Oprea, Ibadula Nadire.

1975 Universitatea Timișoara, în 1975, la câștigarea titlului cu numărul 8! De la stânga la dreapta – sus: Doina Cojocaru, Cristina Petrovici, Iolanda Câmpeanu, Constantin Lache (antrenor), Terezia Popa (căpitanul echipei), Cornelia Hristov-Iepure, Lidia Stan; jos: Niculina Iordache-Sasu, Elisabeta Ionescu, Nadire Luțaș, Elena Gheorghe.

1975 Meci de handbal al Universității, pe terenul situat vizavi de Universitatea de Vest

Euro 2014: România, gata de Euro!

Naţionala de handbal feminin a României ia contact cu turneul final al Campionatului European într-o formulă decisă azi de selecţionerul Gheorghe Tadici. Au fost câteva dileme legate de starea de sănătate a unor jucătoare, dar a decis. Despre obiectiv, tehnicianul ardelean a făcut referire mai ales la evoluţii convingătoare ale tricolorelor la acest “European”, dar mai cu seamă la “mondialul” de anul viitor, care poate adduce calificarea la Jocurile Olimpice din 2016.

România ne-a obişnuit cu statutul ei de naţională-minune, cu prestaţii neaşteptat de bune dar şi cu câte un eşec pe care nici prăpăstioşii nu l-ar anticipa. Echipa va cunoaşte, cu 24 de ore înainte, sala din Debrecen în care va evolua împotriva Norvegiei, Danemarcei şi Ucrainei. Apoi, vom mai vedea…

Lotul României pentru Campionatul European 2014:

Portari: Paula Ungureanu (HCM Baia Mare), Ionica Munteanu (SCM Craiova), Denisa Dedu (Corona Braşov);

Extreme dreapta: Adriana Nechita (HCM Baia Mare), Laura Chiper (Corona Braşov);

Pivoţi: Florina Chintoan (Universitatea Alexandrion Cluj), Crina Pintea şi Georgiana Ciuciulete (ambele HC Zalău);

Linia de 9 m: Cristina Neagu (Buducnost Podgorica), Cristina Zamfir, Aurelia Brădeanu, Adriana Ţăcălie, Oana Bondar (toate de la Corona Braşov), Gabriela Perianu (HC Dunărea Brăila), Elena Băbeanu (HCM Roman);

Extreme stânga: Valentina Ardean Elisei (HCM Baia Mare), Camelia Hotea (Corona Braşov);

Din lotul lărgit au “căzut”, Luciana Marin (HCM Baia Mare) accidentată, repstciv Aneta Pârvuţ (SCM Craiova), Diana Puiu şi Maria Constantinescu (ambele de la HC Zalău), la care Tadici a renunţat azi.

Universitatea, în premieră victorioasă în derby-ul cu CS Timişoara

Astăzi s-a ridicat cortina şi în Divizia A de handbal feminin, startul sezonului fiind marcat, la fel ca în ultimii doi ani, de derby-ul Timişoarei, dintre CST şi Universitatea. “Studentele” pregătite de Cornel Jude şi Cărăbaş Ionică, deşi erau considerate oaspete, au reuşit să se impună, la o diferenţă de cinci goluri, 28-23.

Două sezoane la rând, CS Timişoara s-a impus în fiecare duel contra concitadinei Universitatea. Nu şi astăzi, când formaţia pregătită de Sorinel Voicu a fost considerată gazdă în sala “Constantin Jude”, dar a terminat învinsă disputa din prima etapă a eşalonului secund de handbal feminin.

După un start mai bun al gazdelor, care au condus până spre minutul 20, Universitatea şi-a dat drumul la joc şi a trecut la cârmă. La pauză se înregistra un avans de trei goluri pentru “studente”, 16-13, care avea să fie mărit până la cinci în repriza secundă, ultima sirenă consemnând 28-23. În ultimele 10 minute, CS Timişoara a rămas fără Mădălina Istrate, care a contabilizat cea de-a doua eliminare de două minute, văzând automat şi cartonaşul roşu.

Gazdele au marcat cel mai mult prin veterana Monica Bahuczki, autoare a 8 goluri, urmată de Marin – 6, Dascaliuc – 4, Istrate – 2, Crapciu-Cioriciu – 2 şi Obreja – 1. De partea cealaltă, Andreea Pintilii a fost cea mai bună marcatoare a meciului, cu 11 goluri. Pentru “studente” au mai punctat Daira Ghiocel – 6, Maria Turnea – 3, Casian – 2, Mihailovici – 2, Paşca – 1, Senciuc – 1, Ţepurică – 1 şi Şunei – 1.

La CS Timişoara şi-a consemnat debutul Alina Dascaliuc, handbalistă ce revine pe teren după un an şi jumătate, în care a fost ţinută pe tuşă de o accidentare, ultima oară evoluând în Liga Naţională, pentru Cetate Deva. Tot după o pauză lungă a revenit pe parchet şi Gabriela Curtuiuş, jucătoare ce lipsea din noiembrie anul trecut. Printre puţinii spectatori din sala “Constantin Jude” s-au numărat şi câteva fotbaliste de la CFR Timişoara, venite să o susţină pe colega lor, Loredana Sas, cea care în paralel e legitimată şi la formaţia de handbal a CST-ului. Din păcate, “Sasa” a rămas pe banca de rezerve.

Timișoara, spre al șaptelea sezon consecutiv de anonimat în handbalul feminin! Cât mai durează rușinea?

Cele două echipe de handbal feminin ale Timișoarei au intrat pe ultima sută. Sâmbătă începe noul sezon în liga secundă, iar startul programează, din nou, duelul direct, CS Timișoara – Universitatea. Un duel ce anul trecut s-a dus însă în subsolul ierarhiei, iar premisele pentru noua stagiune nu par deloc favorabile. Când vom putea oare vorbi despre un reviriment al handbalului feminin în Timișoara? Când se va opri seria de sezoane fără orașul de pe Bega pe prima scenă? Cum a ajuns capitala Banatului în această situație ridicolă, după ce decenii la rând era printre principalele centre ale acestui sport?

Răspunsul la întrebările de mai sus nu le avem noi. Le au cei au în mână pâinea și cuțitul. Sau cei ce au împins, prin ignoranța lor, handbalul timișorean într-o direcție de neimaginat în urmă cu nu foarte mulți ani. În primăvară, aflat într-o vizită pe Bega, președintele FRH, Cristian Gațu, afirma amar: „Simona Arghir și Doina Cojocaru se răsucesc în mormânt”, făcând referire la situația dezastruoasă a acestei ramuri din capitala Banatului. Ani la rând, Timișoara a avut câte două reprezentante pe prima scenă, iar în eșaloanele inferioare o puzderie de echipe între care se încingeau derby-uri spectaculoase și încrâncenate. Universitatea încă se mai află pe locul secund în clasamentul all-time al campioanelor României, după Oltchim. Acum câteva decenii, marile forțe ale handbalului european pășeau cu inima cât un purice în sala Olimpia. Astăzi, peisajul e dezolant. Două echipe în eșalonul secund, niciuna dintre ele cu perspective de a spera măcar la accederea în elită.

Ultimul bal în primul eșalon

Liga Națională a pornit deja la drum, aceasta fiind cea de-a șaptea ediție consecutivă fără o reprezentantă a Timișoarei. Ultima aventură în elită a orașului de pe Bega s-a consemnat în ediția 2006/2007. Universitatea, rămasă atunci singura echipă de seniorare a urbei, reușea să revină după o pauză de doar un an în prima divizie. Sezonul a început cu Tiberiu Puta la cârmă, s-a încheiat cu Sorinel Voicu pe banca suferințelor, însă deznodământul a fost previzibil. Locul 13, retrogradabil, cu doar 6 puncte în cont, la 9 lungimi în spatele primei formații de deasupra liniei, HC Zalău.

Echipa timișoreană disputa ultimul joc în eșalonul de top al României la 2 mai 2007, în deplasare la Mureșul Târgu Mureș, formație ce avea să încheie sezonul fără punct în clasament. Universitatea s-a despărțit așadar de elită cu o victorie externă, scor 32-28, marcatoarele trupei bănățene fiind Roman-Picu – 8 goluri, Calu – 6, Iovănescu – 5, Râmbu – 4, Ionescu – 4, Ignat – 4 și Drăgan – 1.

2006 – Universitatea – Oltchim
(foto: Nyugati Jelen)

În acel sezon, publicul timișorean a venit pentru ultima oară în număr mare la sala Olimpia pentru un joc de handbal feminin. Se întâmpla într-o după-amiază de joi, pe 26 octombrie 2006, atunci când Oltchim Râmnicu Vâlcea sosea cu toate pleiada de vedete pe Bega pentru o victorie sigură. A fost 45-23 pentru gruparea antrenată de Gheorghe Tadici, la pauză 19-11. Să recapitulăm însă marcatoarele celor două team-uri din acest joc:

Universitatea: Turnea – 6, Ionescu – 5, Roman 5, Râmbu – 3, Balica – 2, Crapciu – 1 și Calu – 1.

Oltchim: Gâlcă – 16, Nechita – 9, Vădineanu – 3, Maier – 3, Luca – 3, Gheorghe – 3, Ardean-Elisei – 3, Manea – 3, Lecușanu – 1, Beșe – 1.

Constantin Lache

17 sezoane consecutive pe podium

Dacă în prezent vorbim despre cel de-al șaptelea sezon consecutiv fără echipă în prima ligă, în anii 60-70 nimeni nu își putea imagina vreodată o asemenea situație. Asta pentru că Universitatea Timișoara, pregătită mai întâi de Victor Chița și apoi de Constantin Lache, a petrecut 17 sezoane la rând pe podium. În acest răstimp, studentele din Banat au cucerit 10 titluri de campioană, terminându-și șirul de victorii cu o serie de patru sezoane câștigate la rând, între 1975 și 1978.

Deși primul eșalon feminin nu avea decât 10 și mai apoi 12 echipe în acei ani, era loc și de încă o grupare timișoreană. Constructorul, pregătită ani la rândul de Vasile Fărcaș, a însoțit Universitatea în elită vreme de opt sezoane. În ultimii ani de comunism, a fost chiar singura reprezentantă a orașului în prima divizie, după dispariția Universității de pe harta eșalonului de elită. În prima jumătate a anilor 80, a apărut în prima ligă o altă formație timișoreană, AEM, care avea să reziste trei sezoane, fiind condusă de artizanul marilor performanțe de la Universitatea, Constantin Lache.

Terenul de handbal Constructorul, așa cum arată astăzi

Începutul sfârșitului

Anii 90 au dat primele semne ale declinului handbalului timișorean. Dar nici măcar atunci nu se întrevedea un dezastru de proporțiile celui de astăzi. În sezonul 1992/1993, Timișoara avea, pentru ultima oară, două reprezentante pe prima scenă. Ambele s-au luptat la retrogradare, dar nu s-a salvat decât Poli AEM, în vreme ce ILSA, clasată pe 12, a luat drumul ligii secunde.

Un amănunt interesant vine din anul 1995, atunci când ILSA retrograda din nou în eșalonul secund, după doar un an de la promovare, lăsând Timișoara fără reprezentantă pe prima scenă. Chiar și așa, echipa textilistă a dat o jucătoare la echipa națională pentru Campionatul Mondial, găzduit de Austria și Ungaria, acolo unde tricolorele au ocupat poziția a șaptea. E vorba despre centrul Corina Ciolacu, pe atunci în vârstă de 22 de ani. Ulterior, ea a mai jucat la Rapid, după care a ajuns la Nurnberg, unde a fost antrenată tot de un timișorean, Herbert Muller.

Timișoara a mai avut o perioadă de secetă comparabilă cu cea din prezent între 1999 și 2004, după retrogradarea echipei Universitatea ILSA în eșalonul secund. Formația ce purta numele Industriei Lânii, ultima secție rămasă în viață din respectivul club sportiv, a fost la un pas de revenirea pe prima scenă la finele ediției 2001/2002. Atunci, ILSA s-a clasat pe 3 la un baraj de promovare în urma căruia Astral Poșta Câlnău și CSM Sibiu urcau în elită. Pe poziția a patra s-a clasat Spartac Venus Apa Nova București.

Universitatea, Constructorul, AEM, ILSA. Cele patru formații ce au reprezentat Timișoara de-a lungul anilor pe prima scenă a handbalului feminin. A trecut vremea titlurilor succesive, a emoțiilor unei finale de Cupa Campionilor, chiar și a simplelor dueluri de prim eșalon. Nu ne rămâne decât prezentul sumbru și perspectiva unui derby strict geografic, între CST și Universitatea. Din 2000 încoace, Timișoara n-a mai scos capul decât de două ori din „hăul” eșalonului secund, ajungând de râsul întregii țări. Așadar, se cuvine să repetăm întrebarea din titlu: Cât mai durează rușinea?