Așa cum orfana Pauline, din romanul “Bucuria de a trăi” de Emile Zola, a adus numai fericire în sânul familiei Chanteau după ce a fost adoptată, și SS Politehnica are darul curativ de a ne însenina duminicile, dovedind că simplitatea și firescul pot concura oricând cu lăcomia fotbalului modern.  

Nu știu alții cum sunt, dar eu, asemenea unui Ion Creangă mai urban, când mă gândesc la locul și ziua în care joacă Poli, la gardul în spatele căruia cânt, urlu și sudui, la maeștri berari care mă înconjoară, la mulțimea violetă care trepidează tot meciul asemenea unui vulcan deșteptat, la echipa cu cele mai frumoase tricouri și la mulțimea care trăiește un vis neîntrerupt, îmi saltă și acum inima de bucurie. Diferența este că amintirile din copliărie ni s-au transpus în prezent, iar noi avem șansa unică de a ne bucura de un lucru extraordinar: libertatea fotbalului. Dar, după cum am mai spus, nu trebuie să ne pierdem busola realității, ca să nu pățim ca puștanii britanici din “Împăratul muștelor”, a căror inocență atemporală a fost distrusă de slăbiciune și ură. Robinsoniada noastră fotbalistică trebuie să continue bazându-se pe pasiune și devotament, atât în tribune, cât și pe teren, dar să nu uităm de realitatea în care trăim. Pentru a ne putea bucura cu adevărat de fotbal, trebuie să ne trasăm niște obiective, a căror îndeplinire ne-ar da energia necesară pentru a continua proiectele sportive entuziaste.

Eu unul trăiesc cu senzația că mi-ar părea rău de orice meci jucat de Poli pe care l-aș rata. Nu îi înțeleg pe suporterii care zic “pas” unor etape, atât acasă, cât și în deplasare (cu excepția situațiilor de urgență). De aceea aș dori să pomenesc, foarte pe scurt, de un grup de prieteni din Nerău și Teremia Mare, care de ani de zile nu ratează aproape nici un joc al alb-violeților. Practic, ei trăiesc o deplasare permanentă, fie că Poli joacă la Timișoara sau altundeva. Veneau și vin cu aceiași pasiune la meciurile cu Steaua și Liebling sau Dinamo și Giarmata Vii. Pentru ei, ca pentru toți adevărații suporteri, nu contează numele adversarului, ci Poli, indiferent că evoluează în preliminariile Ligii Campionilor, grupele Europa League sau campionatul județean Timiș. Mulți ar trebui să ia aminte că există poliști care fac minim 160 de kilometri, pe propria cheltuială, s-o susțină săptămână de săptămână pe Poli, în timp ce alți timișoreni sunt mult prea comozi pentru a-și mișca dosurile din fotolii. De aceea, respect pentru drojdierii din Teremia și Nerău, mereu prezenți pe baricade!

Meciul cu Avântul Chizătău s-a desfășurat sub semnul eliberatorului Banatului, Eugeniu de Savoya, născut pe data de 18 octombrie 1663. Coperta programului de meci îl înfățișa pe ilustrul militar austriac (de origine franceză) purtând un tricou al lui SS Politehnica, un fular alb-violet și închinând o halbă de Timișoreana în cinstea victoriei băieților noștri (s-a recurs la un protocronism imanent, prima fabrică de bere din Timișoara deschizându-se abia în 1718, la doi ani după intrarea trupelor conduse de prințul Eugen).

Jocul a început cum nu se putea mai prost pentru ai noștri. Nu au trecut nici 10 minute și oaspeții conduceau cu 2:0. Tribuna a simțit momentul delicat și a început să cânte mai cu foc, împingând echipa de la spate. Jucătorii au pus presiune pe adversari, care au cedat treptat inițiativa. Am reușit să egalăm până la pauză și era foarte clar că doar printr-o minune puteam scăpa victoria, mai ales că oaspeții jucau cu un om în minus. Golul lui Popoviciu ne-a demonstrat că există virtuozi și în ligile inferioare, iar în repriza a doua băieții noștri au mai punctat de trei ori. Scorul de 5:2 reflectă realitatea din teren, dar recunoaștem că ne-am temut puțin de acest meci.

Trebuie amintit și faptul că suporterii interesați pot cumpăra la stadionul “Știința” noile tricouri ale echipei, rolinguri cu glugă, fulare și stickere la plic.

Tradiționalul “horto magiko” s-a transferat după meci la o bere cu jucătorii, care la rândul lor au început să simtă ce înseamnă pasiunea pentru niște simboluri și culori. Din păcate, în week-end-ul următor nu vom avea deplasare, Pișchia retrăgându-se din campionat, așa că ne vedem peste două săptămâni la meciul cu Bacova. Între timp există șansa ca SS Politehnica să dispute un meci amical cu selecționata suporterilor, iar unii dintre noi vor avea ocazia să-și arate talentele și în teren. Pentru orice eventualitate vom pregătii și niște perfuzii cu bere în spatele porților.

Forza Viola!

Articol scris de : Goran Mrakić