ACS Poli, faţă în faţă cu o altă surpriză, FC Botoşani

velcea-stoicov

ACS Poli va primi vineri seară, pe teren propriu, vizita unei alte nou-promovate în prima divizie, FC Botoşani. Gruparea moldavă a avut de asemenea un start lansat în noul sezon, reuşind să câştige ambele deplasări efectuate în această stagiune, la Mediaş şi Braşov.

ACS Poli se va duela vineri seară, pe “Dan Păltinişanu”, cu cea de-a doua revelaţie a acestui început de campionat, FC Botoşani. Gruparea moldavă a promovat de pe primul loc din seria I a ligii secunde, contactul ulterior cu prima divizie nefiind unul dur. În primele patru etape, elevii lui Cristi Popovici au obţinut opt puncte, singurele victorii venind în cele două deplasări efectuate până în acest moment, la Mediaş şi Braşov.

“Aşteptările nu au fost prea mari în ceea ce priveşte echipa noastră, astfel că pe mine nu poate decât să mă bucure că acest grup a reuşit să vorbească prin demonstraţie. E cel mai greu lucru, trebuie răbdare, timp, pentru ca să poţi să confirmi. Mi-aş dori ca importanţa acestui joc cu Botoşaniul să fie foarte bine înţeleasă de elevii mei. Nici ei nu au pierdut, sunt o echipă organizată şi care joacă un fotbal frumos”, a declarat antrenorul lui ACS Poli, Valentin Velcea.

Cu excepţia lui Nuno Claro, accidentat în meciul de la Constanţa, tehnicianul alb-negrilor nu se confruntă cu probleme medicale la nivelul lotului. “Starea de sănătate e una bună, suntem foarte concentraţi la ora asta şi e bine că suntem aşa. Avem motivaţie pentru acest joc şi dacă toate lucrurile vor fi conform planului tactic pe care ni l-am propus, eu zic că putem ieşi din acest joc cu trei puncte. Pragmatismul va face diferenţa. N-am jucat în aceeaşi serie cu ei, dar s-a văzut că nu poţi compara poziţia de pe care ai promovat”, a mai spus Velcea.

Cât despre ultima achiziţie a timişorenilor, portughezul Jose Emilio Furtado, acesta nu este încă pus la punct cu pregătirea fizică. Totuşi acesta va evolua sâmbătă, într-un amical pe care ACS Poli îl va disputa împotriva proaspăt constituitei CSM Metalul Reşiţa şi în care vor evolua jucătorii care nu au prins lotul pentru Botoşani şi o serie de juniori din centrul propriu şi de la LPS Banatul. Meciul se va desfăşura de la ora 19, pe stadionul “Dan Păltinişanu”.

Fundaşul dreapta al lui ACS Poli, Florin Nohai, e de asemenea optimist înaintea partidei cu FC Botoşani. “Starea de spirit din lot e foarte bună, mai ales prin prisma rezultatelor pe care le-am avut. Mâine ne aşteaptă încă un test în care trebuie să demonstrăm că locul din clasament e unul meritat. Jucăm cu o echipă bine pregătită fizic, care din punct de vedere tactic stă bine în teren. Cu siguranţă, ne dorim cele trei puncte”, a declarat Nohai.

Partida ACS Poli – FC Botoşani se va desfăşura vineri, de la ora 19, pe stadionul “Dan Păltinişanu”. Partida va fi transmisă pe Dolce Sport, dar şi pe calea undelor, la Radio Timişoara.

Timișoara, orașul cu cele mai multe finale de Cupa României după București

Petre Cojereanu, purtând Cupa României
În această seară, Petrolul Ploiești și CFR Cluj își dispută finala Cupei României. Competiția KO era, în primii ei ani de existență, o specialitate a fotbalului timișorean, orașul de pe Bega fiind și astăzi lider în ceea ce privește numărul de finale disputate între orașele din provincie.

Cupa României e, fără îndoială, competiția în care fotbalul timișorean a excelat în mod deosebit. De nu mai puțin de 14 ori, echipele de pe Bega au jucat cu trofeul pe masă, capitala Banatului fiind lider detașat din acest punct de vedere printre orașele din afara Bucureștiului. Doar Craiova se apropie de recordul timișorean, prin 11 finale de Cupă.

Timișoara deține o poziție fruntașă printre orașele din provincie și în ceea ce privește numărul de echipe ce au acces până în ultimul act al competiției. Dacă alte orașe au avut cel mult două reprezentante în finală, orașul de pe Bega a avut nu mai puțin de patru: Ripensia, CAMT, CFR și Politehnica, doar prima și ultima reușind să și cucerească trofeul, de câte două ori.

Cum a început însă această tradiție a Timișoarei în Cupa României? Simplu, încă de la prima ediție, care a avut-o în prim plan pe Ripensia. În 1933/1934, prima echipă profesionistă a României parcurgea în mod spectaculos fiecare etapă a competiției KO, până în ultimul act. Roș-galbenii au trecut, pe rând, cu 7-0 de Șoimii Sibiu, cu 6-4 de Gloria CFR Arad, cu 6-3 de Venus București și cu 3-1 de AMEF Arad în semifinale. Ultimul act a fost programat la 8 iulie 1934 la Timișoara, adversara Ripensiei fiind Universitatea Cluj. Bănățenii s-au impus, scor 3-2, prin reușitele lui Schwartz, Dobay și Ciolac, însă „Șepcile roșii” aveau să ceară rejucarea finalei, nemulțumiți de programarea acesteia chiar pe terenul timișorenilor. Astfel, cele două echipe s-au reîntâlnit pe 30 septembrie, pe stadionul bucureștean ONEF, iar „Ripi” a demonstrat, cu vârf și îndesat, că merita cu prisosință să câștige trofeul. A fost 5-0 pentru timișoreni, care au punctat prin Dobay (min. 18, 20), Bindea (41, 85) și Schwartz (48).

Ripensia a ajuns în finala Cupei și în ediția următoare, însă a cedat în fața Rapidului, după un joc extrem de spectaculos, încheat cu sorul de 6-5. Timișorenii aveau să mai aștepte un an pentru a cuceri din nou trofeul, la 21 iunie 1936, „Ripi” trecând cu 5-1 de Unirea Tricolor, într-o finală disputată pe stadionul Venus din capitală. Au marcat Dobay (44), Schwartz (55, 87) și Ciolac (61, 85).

O surpriză de proporții s-a consemnat în 1938 când, din postură de divizionară secundă, CAM Timișoara izbutea să își croiască drumul până în finală. Cel mai vechi club timișorean (înființat la 1902) a învins, pe rând, cu 6-1 pe DUIG Brăila (în 16-imi), cu 2-1 pe Phoenix Baia Mare, cu 1-0 pe Sportul Studențesc și cu 2-0 pe Victoria Cluj, toate patru fiind echipe din primul eșalon. În finală, CAMT avea să întâlnească Rapidul, chiar pe Giulești, la 19 iunie 1938. Deși au început mai bine meciul, Gerber deschizând scorul în minutul 8, timișorenii s-au văzut egalați de Auer, un minut mai târziu. Cuedan a făcut 2-1 pentru rapidiști în minutul 39, însă Nicolae Reuter a restabilit egalitatea, în minutul 70. Ladislau Raffinsky, un fotbalist format la Timișoara, și care între 1925 și 1927 jucase chiar la CAMT, avea să aducă victoria bucureștenilor, în minutul 80.

Iată cum arăta echipa CAMT-ului, una dintre cele mai surprinzătoare formații din istoria acestei competiții: Eichier – Gerber, Galgocz, Farago, Janossy, Bucher, Toth-Bedo, Reuter, Zsizsik, Perszem.

65 de ani, doar două trofee

După pauza forțată pricinuită de cel de-al doilea război mondial, Timișoara și-a reluat tradiția finalelor de Cupa României, în 1948, la prima ediție postbelică a întrecerii. CFR-ul, care s-a luptat de la egal la egal cu ITA și în campionat, ceda arădenilor și în ultimul act al competiției KO, scor 2-3.

Un deceniu mai târziu, avea să iasă însă la rampă Știința, echipa studenților timișoreni, care a pus mâna pe trofeu la chiar prima finală din istorie. La 6 iulie 1958, timișorenii treceau cu 1-0 de Progresul București, unicul gol fiind înscris de Petre Cădariu, în minutul 37. Căpitanul Științei, Petre Cojereanu, își lua astfel o revanșă pentru finala pierdută în urmă cu 10 ani, el fiind titlular la CFR în partida din 1948, contra ITA-ei.

Puțină lume ar fi crezut că, după ce a așteptat 22 de ani pentru a ridica din nou Cupa României, druckerii timișoreni aveau să mai aștepte alți 22 pentru o nouă izbândă. La 1 iunie 1980, adică în urmă cu exact 33 de ani, Politehnica trecea cu 2-1 de Steaua, golul victoriei fiind semnat de legendarul Dan Păltinișanu, în cel de-al șaselea minut de prelungiri. Ultimii eroi ai fotbalului timișorean au fost Radu Suciu, Dumitru Nadu, Dan Păltinișanu, Gheorghe Șerbănoiu, Viorel Vișan, Adrian Manea, Emerich Dembrovschi, Titi Nicolae (61, Vasile Nucă), Stelian Anghel, Leonida Nedelcu (91, Octavian Roșca). Acesta a fost, așadar, ultimul trofeu al fotbalului timișorean, care chiar și după 1990 a cochetat cu finale de Cupa României, fără să câștige vreuna.

Ultima prezență a Timișoarei într-o finală de Cupa României s-a consemnat la 13 iunie 2009, la Târgu Jiu. Politehnica ceda atunci cu 0-3 în fața CFR-ului clujean, golurile învingătorilor fiind semnate de Deac (6), Peralta (28) și Culio (53). Alb-violeții i-au utilizat atunci pe Pantilimon – Bădoi, Nibombe, Cisovsky, Latovlevici – Stancu, Alexa, Borbely, Art. Karamyan – Bucur, Parks. Au mai intrat Arm. Karamyan, Vrsic și Luchin.

Iată așadar cele 14 finale de Cupa României ce au avut protagoniste timișorene:

1934 Ripensia – Universitatea Cluj 5-0
1935 Ripensia – CFR București 5-6
1936 Ripensia – Unirea Tricolor București 5-1
1937 Ripensia – Rapid București 1-5
1938 CAMT – Rapid București 2-3
1948 CFR Timișoara – ITA Arad 2-3
1958 Știința Timișoara – Progresul București 1-0
1974 Poli Timișoara – Jiul Petroșani 2-4
1980 Poli Timișoara – Steaua București 2-1
1981 Poli Timișoara – Universitatea Craiova 0-6
1983 Poli Timișoara – Universitatea Craiova 1-2
1992 Poli Timișoara – Steaua București 1-1 (2-3 pen.)
2007 Poli Timișoara – Rapid București 0-2
2009 Poli Timișoara – CFR Cluj 0-3

Iată și clasamentul orașelor de provincie finaliste în Cupa României (e luată în calcul și finala din această seară):

1. Timișoara  – 14 finale
2. Craiova – 11 finale
3. Cluj – 7 finale
4. Arad, Ploiești, Galați – 4 finale; 5. Petroșani, Oradea, Baia Mare – 2 finale; 6. Bistrița, Sibiu, Turnu Severin, Mediaș, Reșița, Câmpia Turzii, Turda, Fălticeni, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Bacău, Brăila, Constanța, Urziceni, Vaslui – câte o finală.

ACS Poli promovează matematic, după o oră de așteptare

Poli - Unirea Alba Iulia (21) (Small)
ACS Poli a remizat pe terenul codașei FC Maramureș, scor 1-1, dar chiar și așa obține matematic promovarea în Liga I. La Râmnicu Vâlcea, gazdele de la CSM au învins Damila Măciuca cu un gol căzut în minutul 90, meciul din Zăvoi terminându-se la o oră după cel al alb-negrilor.

ACS Poli a obținut matematic promovarea în prima ligă. Chiar dacă au remizat la Baia Mare, pe terenul echipei pregătite de Romulus Buia, elevii lui Valentin Velcea au primit o mână de ajutor din partea celor de la CSM Râmnicu Vâlcea. Suspansul a fost menținut de ploaie, care a întrerupt timp de aproape o oră disputa din Zăvoi. După pauza forțată, ambele combatante au avut câte un eliminat, dar în cele din urmă Lungu l-a învins pe Matache, în minutul 90, năruind orice speranță a echipei lui Claudiu Niculescu de a promova în elită la finele acestui sezon.

În ceea ce privește jocul din „Dealul Florilor”, ACS Poli nu a putut conta pe golgheterul Nicu Boldea, accidentat la un antrenament înaintea partidei. În locul său, în linia de atac a intrat Boștină, cel care a semnat singura fază periculoasă a alb-negrilor din prima repriză în minutul 21, atunci când a tras la colțul scurt din interiorul careului, însă Ștețca s-a opus. Gazdele au răspuns trei minute mai târziu, atunci când Kirev a bâlbâit o minge șutată de Duruș, însă goalkeeperul bulgar a avut noroc, Bițiș luftând la doi metri de linia porții. Totuși, maramureșenii aveau să intre cu zâmbetul pe buze la cabine, după ce șutul deviat al lui Oltean, din afara careului, l-a păcălit pe Kirev, în cel de-al doilea minut de prelungire.

Timișorenii și-au revenit din șoc la pauză și au restabilit rapid egalitatea, în minutul 48, prin Szekely, care l-a învins pe Ștețca cu un șut plasat. Până la final, partida a fost lipsită de faze spectaculoase, dar chiar și așa, oaspeții au avut ceva mai mult de tras în ultimele 10 minute, după eliminarea lui Bărbuț, care a văzut al doilea cartonaș galben.

Cu o etapă înainte de finalul campionatului, ACS Poli are trei puncte avans în fața celor de la Damila. În aceste condiții, alb-negrii își permit chiar să piardă ultimul joc, cel de miercuri, de pe teren propriu, cu FC Bihor, deoarece în cazul unei egalități de puncte, formația timișoreană are de partea ei meciurile directe.

FC Maramureş (antrenor Romulus Buia): Şteţca (cpt) – Duruş, Faye, Cornea, N. Oltean – Istrofor, Chivoiu, Krausz, Fl. Achim – Biţiş, Gego. Au mai intrat Deac, Tănasă și P. Achim.

ACS Poli (antrenor Valentin Velcea): Kirev – Nohai, Ov. Petre, Şeroni, Marovic – Bărbuţ, Poparadu, Trandu, Bălace – Szekely, Boştină. Au mai intrat Dobricean și Nanu.

Petre Vlătănescu: „A dispărut spiritul lui Auto de altădată”


Cea mai veche grupare din „D”-ul timișean, Auto, a încheiat un tur de campionat modest, în viziunea antrenorului Petre Vlătănescu. Locul 10, cu 22 de puncte acumulate în 17 etape, reprezintă un parcurs mult sub așteptările fostului jucător al lui Poli și CFR, care deplânge mentalitatea deficitară ce caracterizează noul val de fotbaliști.

Auto Timișoara e una dintre prezențele constante ale Ligii a IV-a, bifând în acest eșalon aproape toate sezoanele de după revoluție. Deși și-a propus rareori mai mult decât menținerea la nivelul de top al județului, gruparea din Freidorf a fost o adevărată pepinieră pentru celelalte cluburi din oraș și chiar din țară.

Cu toate că Auto dispune și acum de o generație talentată, din care au început să răsară tineri precum Cădariu, Taub, Leleczi sau portarul Ionescu, antrenorul Petre Vlătănescu deplânge lipsa dorinței de muncă în rândul tinerilor săi elevi.
„Eu am o lozincă, dar nu prea sunt înțeles. La noi dacă muncești, ești un prost. Munca nu prea e răsplătită și se înțelege greșit, mai ales din partea tineretului din ziua de azi. Vor să câștige ușor, dacă s-ar putea fără muncă. Cam asta e mentalitatea românului”, ne-a declarat Petre Vlătănescu, vizibil afectat după înfrângerea elevilor săi în fața liderului Mama Mia Becicherecu Mic.

Auto a încheiat turul pe locul 10, cu 22 de puncte acumulate în 17 jocuri, și un golaveraj pozitiv, 29-25. Un parcurs ce nu-l mulțumește deloc pe Vlătănescu, care o vedea pe Auto în zona podiumului, judecând după valoarea individuală a jucătorilor. „Din punctul meu de vedere, e un parcurs modest. La ce echipă avem, mă așteptam să terminăm în primele patru. Neșansa este că avem între noi niște oameni neserioși, și aici mă refer, evident, la fotbaliști. Luați ca valoare individuală, ar fi mai mult decât OK, marea majoritate. Dar problema e la seriozitate, la muncă, la mentalitate”, ne-a mai spus Vlătănescu.

Tehnicianul în vârstă de 54 de ani le-a dat vacanță elevilor săi imediat după jocul de miercuri, cu Becicherecu Mic, reunirea nefiind încă fixată.

„Nu se știe ce va fi în iarnă. La acest nivel, nu poți să anticipezi. Băieții au intrat în vacanță după ultimul meci și ne vom reuni undeva pe 15-20 ianuarie. Eu aș începe repede pregătirea, dar trebuie să ai și cu cine lucra, să vină cineva căruia să îi placă. E greu să faci fotbal la nivelul diviziei D. Trebuie să fii mulțumit că vin, se strâng, și dacă reușești să faci și ceva performanță e senzațional”, a mai punctat Vlătănescu.

„Am putea fi o echipă periculoasă”

Petre Vlătănescu e de ani de zile aproape de gruparea din Freidorf, punând umărul la creștere unor generații excepționale de jucători. Experimentatul tehnician regretă însă că la Auto lipsește cu desăvârșire spiritul ce a caracterizat echipa „mecianicilor” până în urmă cu câțiva ani.

„Noi am fi o echipă periculoasă pentru multe divizionare D, dacă am fi puțin mai organizați. Dar jucătorii se mulțumesc cu puțin. Nu mai sunt copiii care erau la Auto pe vremuri. Caracteristicile acestei echipe erau modestia și munca, dar acum nu mai există așa ceva. E destul să ai unul-doi jucători neserioși, care să-i tragă în spate pe ceilalți. Nu mai e același spirit al lui Auto. Acum câțiva ani, frații Ignea de exemplu, trăgeau echipa după ei”, a mai spus Vlătănescu, care e de părere că totul pleacă de la așa-zisul lider de vestiar: „Ducem lipsa unui lider adevărat, unul care să fie serios. Amintiți-vă ce lider avea Politehnica Timișoara prin Dan Alexa. Trăgera efectiv echipa după el. Dar dacă liderul e neserios, toată echipa e neserioasă”, a mai spus Vlătănescu.

Cât despre Mama Mia Becicherecu Mic, formația ce i-a administrat lui Auto ultima înfrângere pe 2012, Petre Vlătănescu consideră că e virtual promovată: „Seriozitatea și organizarea bună se simt. Se vede că au în spate atâția ani în Liga a III-a. Au multe puncte avans și nu cred că îi mai poate opri cineva”.

Timișoara a pierdut 26 de echipe după 1990


Timișoara e denumită, pe bună dreptate, „leagănul fotbalului românesc”. Tradiția începută în 1899 de elevii Liceului Piarist a fost continuată, în deceniile următoare, printr-o explozie de echipe în oraș. Practic, Timișoara mustea de fotbal, de la nord la sud și de la est la vest. Astăzi, ne aflăm în situația de a ne ajunge o singură mână pentru a număra cluburile orașului din primele patru ligi.

În urmă cu doar un sfert de veac, iubitorul de fotbal din Timișoara avea opțiuni aproape nelimitate pentru a asista la meciuri. Sfârșitul de săptămână programa zeci de jocuri în oraș, din Divizia A și până la Campionatul Județean. După 1990 însă, opțiunile s-au împuținat dramatic, cluburile dispărând unul câte unul de pe hartă.

Trăgând linie după aproape 23 de ani de la Revoluție, constatăm că Timișoara a pierdut în acest timp nu mai puțin de 26 de echipe care au reprezentat orașul în primele patru divizii. Alte patru, fie există doar în acte, fie și-au restrâns activitatea doar la juniori, fie au părăsit urbea.

Dezastru în Divizia D

În mod firesc, „grosul” echipelor dispărute sunt cele din eșalonul al IV-lea. În primul sezon de după Revoluție, 1990/1991, Timișoara era reprezentată de opt echipe la acest nivel: Auto FZB, Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii și Mănușarul. Dintre ele, doar prima a supraviețuit și evoluează, la fel ca acum 22 de ani, tot în „D”. Încetul cu încetul, avea să înceapă declinul, majoritatea dispărutelor fiind cluburile fostelor intreprinderi, ajunse mormane de fiare vechi în urma procesului de privatizare. Alte grupări din lista de mai jos au apărut chiar în acești ani, la inițiativa câtorva inimoși, dar au sucombat rapid, după două-trei sezoane ani de zbateri.

Începând cu sezonul 1991/1992, „D”-ul a mai avut alte 19 protagoniste din Timișoara despre care astăzi vorbim la trecut: Textila, Tehnolemn, Tabac, Telecom, Celuloză și Oțel, Tehnomet, Știința, CSA, Calor, Universitatea, Petrom, Comtim, Bayern, Voința, Termo, Frola, Tipomic și BC Golf. Cazuri aparte sunt grupările Electrica (funcționează doar la nivel de juniori), Poli 2002 (situație incertă), Top Alumino (devenită CS Dumbrăvița) și Informatica (ultima oară în Municipiu). Lor le mai putem adăuga formația Energia, divizionară C retrogradată și dispărută după sezonul 1989/1990.

Poli –  în acte, UMT – dispărută

Singurele două echipe care au reprezentat Timișoara în primul eșalon în această perioadă, Poli și UMT, n-au scăpat nici ele de „epidemia” care a lovit fotbalul din oraș după 1990. Dacă gruparea alb-violetă e momentan înscrisă în Liga a II-a, șansele de continuare a activității fiind, totuși, aproape nule, UMT a aruncat prosopul în urmă cu patru ani. Acum, din vechea arenă a „zebrelor” n-a mai rămas aproape nimic, spațiul stadionului urmând să devină o simplă anexă a ștrandului din vecinătate.

Auto și CFR, singurele supraviețuitoare

Din multitudinea de echipe care existau în Timișoara în momentul Revoluției, doar două au reușit să supraviețuiască. În Freidorf, Auto își continuă politica de creștere de jucători, echipa fiind ținută în viață, de ani buni, la nivelul Ligii a IV-a, de eforturile președintelui Radivoi Miatov. În același eșalon regăsim și CFR-ul care, chiar dacă a trecut printr-o schimbare de societate în 2009 (CFR 1933), a reușit să se mențină la suprafață și să continue tradiția începută acum aproape 80 de ani în zona Gării Mari.

Doar patru stadioane, în primele patru ligi

La modul în care se prezintă situația în acest moment, putem constata că numai patru arene din oraș găzduiesc fotbal în primele patru eșaloane. Nou-formata ACS Poli va evolua în Liga a II-a pe „Dan Păltinișanu”, fosta Flacăra Făget a luat în primire arena „Colterm”, iar în „D” avem varianta arenei din Freidorf, unde evoluează Auto, sau cea de la Gara Mare, terenul propriu al CFR-ului.

Piramida fotbalistică a Timișoarei în sezonul 1990/1991

Divizia A: Politehnica
Divizia B: CFR, Progresul
Divizia C: UMT
Divizia D: Auto FZB, Elba, Azur, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii, Mănușarul

Piramida fotbalistică a Timișoarei în sezonul 2012/2013*

Liga I: –
Liga a II-a: ACS Poli
Liga a III-a: FC Flacăra
Liga a IV-a: CFR, Auto
*Conform situației din 8 august 2012