Vinerea trecută, CSM Digi Oradea a învins Steaua, chiar la București, în meciul 3 al finalei Superligii de polo și a devenit campioana României. Pentru a 9-a oară consecutiv! Scriam și anul trecut, după ce bihorenii își adjudecaseră cel de-al optulea trofeu la rând, că pe malul Crișului Repede, tradiția în jocul de polo se respectă cu vârf și îndesat. Oradea e unul dintre primele orașe în care s-a practicat acest sport în România, laolaltă cu București, Cluj, Târgu Mureș și Timișoara. Dintre acestea, doar Timișoara pare să se fi dezis complet de o disciplină cu care odinioară se mândrea.

E drept, poloul a cunoscut un regres profund în România după Revoluție. Lipsa bazinelor în primul rând, coroborată cu lipsa de interes a sponsorilor sau autorităților au dus la dispariția mai multor centre din țară, astfel că, de ani buni, nu mai avem decât opt echipe de seniori. Veșnic, aceleași opt. Iar Campionatul Național e denumit, pompos, Superliga.

Dintre orașele enumerate mai sus, au rămas reprezentate Oradea (prin CSM Digi și Crișul), Bucureștiul (prin Steaua, Dinamo și Rapid) și Clujul (prin Politehnica). Lor li se mai adaugă Aradul, cu AMEFA, și Brașovul, care a adoptat, în noul său bazin olimpic, formația bucureșteană Sportul Studențesc. La Târgu Mureș, poloul e menținut în viață prin existența unor grupe de juniori. Pe când la Timișoara, orice urmă a acestui sport s-a evaporat la granița dintre milenii.

De ani buni, CSM Digi Oradea domină autoritar întrecerea internă. Cum spuneam mai sus, bihorenii au cucerit vineri al nouălea titlu consecutiv. O senzație pe care, cu decenii în urmă, o trăia și Timișoara, grație ILSA-ei. Temuta trupă a Industriei Lânii s-a oprit la șase titluri consecutive. Șirul ar fi continuat, cu siguranță, dacă autoritățile vremii n-ar fi impus umflarea artificială a cluburilor departamentale, CCA și Dinamo, care din 1952 începând au „aspirat” toate valorile din țară.

Dominația ILSA-ei a început în 1946. Pe vremea respectivă, poloul era parte integrantă a programului Campionatului Național de Înot (de altfel, înotul, săriturile și poloul au funcționat sub aceeași tutelă federală până după 1990!). În anul respectiv, evenimentul ar fi trebuit organizat la Timișoara, în perioada 9-11 august, însă a fost relocat la București, pe ștrandul Obor, și reprogramat o săptămână mai târziu. Întrecerea se dorea o repetiție generală, dar și un ultim criteriu de selecție pentru apropiata Balcaniadă de natație de la Split, cei aleși rămânând cantonați în capitală după încheierea competiției.

Deși la vremea respectivă Ferar Cluj și Dermagant Târgu Mureș dispuneau de echipe redutabile, ILSA a surprins întreaga asistență prin jocul dezinvolt și în viteză aliniat în bazinul de la Obor. Un stil cu care formațiile din țară nu erau obișnuite încă, fiind implementat la Timișoara de Gabor Torok, fost poloist în marea echipă a budapestanilor de la Ferencvaros, reprezentantă a celui mai dezvoltat campionat de polo de pe continent. Experiența și știința strategică a lui Torok – care a îndeplinit rolul de antrenor-jucător, viteza lui „Bupsi” Novak (cel ce avea să devină primul înotător al României la o ediție de Jocuri Olimpice, șase ani mai târziu, la Helsinki), îndemânarea și forța lui Stănescu (dezvoltată la handbal și baschet, sporturi pe care le practica în paralel) și, mai cu seamă, paradele lunganului Zoli Norman au fost ingredientele care au născut rețeta câștigătoare la Timișoara.

Titlul din 1946, primul din palmaresul ILSA-ei, a fost însă obținut cu scandal. Timișorenii s-au impus cu 5-4 în fața lui Ferar Cluj, însă ardelenii au ieșit din bazin, în semn de protest, în ultimul sfert, după marcarea celui de-al cincilea gol al „textiliștilor”. Redăm mai jos un pasaj apărut în Gazeta Sporturilor, din 21 august 1946:

„Păcat că acest match, cum nu s-a mai văzut în Capitală, a avut un sfârșit urât și asta din cauza arbitrajului. Nu este admisibil pentru o echipă mare ca Ferar să nu știe să piardă, chiar dacă a fost desavantajată de arbitraj, nu din rea voință, ci din neștiință.
Faptul hotărâtor s-a petrecut astfel: La 4-4, în ultima repriză, Torok a fost atacat neregulamentar de Iordache. Arbitrul a sancționat și Torok a pasat fulgerător lui Stănescu, care a marcat. Clujenii au fost luați prin surprindere, când așteptau ca lovitura de pedeapsă să se facă după ce jucătorii vinovați au fost trimiși la locul unde s-a comis neregularitatea. Crezându-se nedreptățiți de scăparea din vederea a arbitrului, în semn de protest, Ferar s-a retras. Judecându-se contestația de o comisie formată ad hoc din membrii biroului federal, s-a dat câștig de cauză Ilsei, respectând decizia arbitrului”.

În finală, Adalbert Stănescu și Gabor Torok au reușit câte două goluri, cel de-al cincilea punct fiind realizat de Novac. Pentru clujeni au punctat Aranyosi (2), Iordache și Sarkadi. Iată și echipele aliniate:

ILSA: Norman – Novac, Molnar, Torok, Retscher, Stănescu, Balint;
Ferar: Gurath – Sarkadi, Crișan, Iordache, Kelemen, Aranyosi.

Interesant a fost și modul în care au fost recompensați campionii. Jucătorii ILSA-ei au primit, din partea organizatorilor, Cupa „Helbam” și… 8 pui!

Vom reveni cu povestea următoarelor cinci titluri.