Cosmin Petruescu, înaintea derby-ului local cu ACS Poli: „Locul din clasament nu ne dă câștig de cauză”

Foto: Raluca Pandor

Politehnica Timișoara se pregătește de o nouă deplasare, de această dată una mult mai scurtă, până aproape de Gara Mică a orașului. „Studenții” se duelează cu concitadina ACS Poli, mâine, la ora 11.00, pe arena „Electrica”, într-un derby inedit prin prisma denumirilor celor două echipe și deschis oricărui rezultat, în viziunea antrenorului Cosmin Petruescu.

„Va fi un joc între două echipe cu același nume, o situație inedită. Sunt două echipe din același oraș, în care poziția din clasament și valoarea loturilor cu siguranță nu mai contează. E clar că ambele echipe vor fi extrem de motivate. Despre adversar știm că are un nucleu de jucători tineri, care au retrogradat din Liga I, iar în jurul lor, alături de doi-trei jucători cu experiență, încearcă să construiască o nouă echipă. Din ce am citit în declarațiile lor, își doresc să revină pe prima scenă fotbalistică a țării. Eu un meci înaintea căruia niciuna dintre echipe nu se uită cu plăcere peste clasament. Chiar dacă e vorba despre o ierarhie intermediară, din punctul meu de vedere, pozițiile ocupate de cele două echipe înaintea acestui meci nu pot mulțumi niciuna dintre tabere și nu sunt conforme cu realitatea din teren”, a spus Cosmin Petruescu.

Antrenorul Politehnicii a vorbit despre atuurile adversarului de mâine: „Știm despre ACS Poli că practică un joc bărbătesc, caută contactul fizic. E o echipă cu o talie foarte bună și e foarte periculoasă la fazele fixe. Am avut posibilitatea să îi urmăresc în mai multe jocuri și cunosc punctele lor forte. Consider că poziția lor din clasament e cauzată de problemele interne și administrative cu care s-au confruntat și nu din cauza lotului de jucători. Consider că lotul e destul de bun, dar chiar dacă o mare parte e formată din tineri, cei mai mulți au avut prezențe constante la nivelul Ligii I, de multe ori cu rezultate notabile. Să nu uităm că, acum doi ani, s-au salvat de la retrogradare de la -14 puncte. Locul din clasament nu ne dă câștig de cauză înaintea acestei partide, pe care o văd deschisă oricărui rezultat. Sperăm să fim mai inspirați în fața porții și să nu mai repetăm greșelile pe care le-am făcut în jocul cu Ripensia. Ne-am pregătit foarte bine în această săptămână, am observat în primul rând o dorință de revanșă a jucătorilor față de suporterii care au venit în număr mare la ultimul joc. Ne pare rău că nu au plecat acasă cu satisfacția unui rezultat pe care și l-au dorit”.

Mai mult decât atât, „Conferențiarul” a subliniat faptul că ACS Poli e capabilă să pună probleme oricărui adversar, cel puțin în prima oră a fiecărui joc.

„Am urmărit multe jocuri ale lor și, timp de 60-70 de minute, au jucat de la egal la egal cu absolut toate echipele. Chiar dacă au primit destule goluri, acestea au venit pe final de joc, iar mare parte dintre ele au venit atunci când ei nu mai aveau absolut nimic de pierdut și au jucat un fel de «totul sau nimic», adică ori 0-2, ori 1-1! Să nu uităm că și în ultimul lor meci, cel de la Energeticianul, timp de 75 de minute a fost 0-0. Ba mai mult, au avut și un om eliminat la începutul reprizei a doua. Meciul precedent, contra Chindiei, au condus la pauză și au fost învinși pe final. E o echipă care timp de 60-70 de minute joacă constant bine, pune probleme oricărui adversar. Trebuie să fim atenți cum gestionăm jocul pe toată durata lui”, a mai spus Petruescu.

Meciul va avea loc pe stadionul „Electrica”, acolo unde ACS Poli își desfășoară jocurile de pe teren propriu de câteva săptămâni.

„Pe noi ne-ar fi avantajat mai mult un joc disputat pe «Dan Păltinișanu», prin prisma faptului că suntem mai familiarizați cu stadionul, cu terenul. Din acest punct de vedere, puteam considera că jucăm, de fapt, acasă. Dar a fost decizia dânșilor de a se muta pe «Electrica», era normal să o respectăm, ei știu cel mai bine, din punct de vedere administrativ, cum pot gestiona situațiile care se întâmplă”, a mai spus tehnicianul Politehnicii.

Deși nu a nominalizat jucătorii care s-au confruntat cu probleme medicale în această săptămână, Cosmin Petruescu speră să aibă la dispoziție cât mai mulți dintre componenții lotului la ora jocului cu ACS Poli.

„Vom încerca să punem în teren cel mai competitiv «11» cu putință. Chiar dacă unii jucători care au avut accidentări se antrenează normal cu echipa, e clar că din punctul de vedere al parametrilor fizici nu sunt la cei optimi. E bine însă că avem de unde să alegem”, a conchis Cosmin Petruescu.

INEDIT | Tenisul și Politehnica – aspectele unui turneu organizat de „studenți” în 1926

Reuniune de tenis la Timișoara, în primele decenii ale secolului al XX-lea

Publicul iubitor de tenis din Timișoara s-a dezobișnuit de turneele importante. Challenger-ul reactivat pe malul Begăi la începutul deceniului și-a disputat ultima ediție în 2013. Între timp „centralul” arenei Electrica a fost îngrădit și pregătit pentru transformarea într-o… terasă de vară. Sportul alb are însă o veche tradiție în capitala Banatului, primele secții de tenis fiind înființate încă din secolul al XIX-lea. Vă propunem să ne oprim astăzi asupra anului 1926, în vara căruia Timișoara a fost gaza mai multor turnee interesante. Unul dintre ele, organizat chiar de Politehnica.

Societatea Sportivă a „Școalei Politehnice” avea deja cinci ani de activitate în 1926. Încă de la început, alături de fotbal, s-au practicat și alte discipline sportive în cadrul clubului universitar: sporturi nautice, lupte, patinaj și „lawn-tennis”, adică tenis de câmp. Vorbim despre o perioadă în care nouțiunea de „polisportiv” nu reprezenta o ciudățenie, astfel că nu era de mirare ca un sportiv să reprezinte culorile Politehnicii în mai multe discipline.

În concursul de tenis organizat de Politehnica în august 1926, regăsim, printre alții și doi fotbaliști, Vancu și Pitea, componenți de bază ai grupării studențești în primul deceniu de existență, alături de mult mai celebrii Deheleanu, Chiroiu sau Sepi. La competiția despre care amintim au participat sportivi de la alte două cluburi în vogă din perioada interbelică, Chinezul și CAT (Clubul Atletic Timișoara), ambele având și secții de tenis. Gazeta Sporturilor, din 12 august 1926 a publicat rezultatele „Concursului Politehnicei”, pe care le redăm în întregime:

Simplu domni:
Kovacs (CAT) – Matlarich (CAT) 9-7, 6-1
Schimmer (CAT) – Szeles (CAT) 6-2, 6-4
Ostern (CAT) – Marcovici 6-0, 6-1
Penția (Politehnica) – Lastater 1-6, 6-2, 6-4
Kovacs (CAT) – Szabo (Chinezul) 4-6, 6-1, 6-1
Kovacs (CAT) – Pitea (Politehnica) 6-4, 8-10, 6-1
Ilrasek (CAT) – Fruhling 6-4, 8-6

Simplu doamne:
Schmidt M. (CAT) – Daniel 3-6, 6-3, 6-4
Dollreth Stella – Guntersdorf 6-1, 6-3
Beltz – Schmidt M. 6-4, 6-1

Dublu domni:
Ilrasek/Osztern – Arsonovici/Ker 6-2, 8-6
Pitea/Szentmiklossy – Neumann/Krausz 6-1, 6-1
Kovacs/Weiss – Penția/Vancu 7-9, 6-2, 6-4

Dublu mixt:
Schimmer/Schwenk – Hrasek/Mayer 6-4, 6-4
Szentmiklossy/Reitz – Osztern/Dolvetch 6-4, 4-4 – abandon
Szabo/Stachler – Vancu/Caton 6-3, 1-6, 6-3
Szentmiklossy/Reitz – Pitea/Guntersdorf 6-4, 6-0
Mucsalov/Schmidt – Matiasch/Ecker 6-2, 1-6, 7-5
Schimmer/Schroenk – Szabo/Stachler 6-2, 2-6, 6-2

Tot în anul 1926, Timișoara a fost gazda unui puternic turneu internațional, câștigat de unul dintre cei mai importanți tenismeni români ai epocii, Ghica Poulieff. Despre acest turneu, într-un articol viitor.

Timișoreanca Iolanda Balaș s-a stins din viață

6417iolanda-balas-022

„Timişoara reprezintă totul pentru mine. Timişoara e oraşul în care m-am născut, am învăţat, am făcut sport. Să ştiţi că deşi am colindat toată lumea, pentru mine, Timişoara rămâne Timişoara. E cel mai frumos şi cel mai civilizat oraş din România. Ştiu că sunt subiectivă, dar aşa simt. Pe unde mă duc îmi place să spun că sunt din Timişoara. Sunt mândră că sunt din Timişoara!” Iolanda Balaș (1936-2016)

Veste tristă pentru sportul românesc. Iolanda Balaș a încetat din viață astăzi, la vârsta de 79 de ani, după o lungă suferință. Născută la Timișoara, pe 12 decembrie 1936, „Ioli” e , fără doar și poate, cel mai valoros produs din istoria atletismului de pe Bega. A cucerit două medalii de aur la Jocurile Olimpice, a devenit tot de două ori campioană europeană, are în palmares două medalii de aur la Jocurile Mondiale Universitare, iar de 14 ori a stabilit recordul mondial la săritura în înălțime.

Iolanda Balaș a început atletismul la clubul timișorean Electrica, sub îndrumarea celui ce avea să-i devină mai târziu soț, Ioan Soter. De altfel, „Ioli” avea să devină vedeta unui club care, în anii 40-50 a dominat Campionatele Naționale, având în componență nume precum Edith Treybal, Hans Wiesenmayer, Luiza Ernst, Eugen Lupșa, Mihai și Aurel Raica, Irina Pusch etc.

Și-a continuat activitatea la CCA (viitoarea Steaua), unde a fost transferată alături de Ioan Soter, concurând până în 1967. După retragerea din activitatea competițională, a fost antrenoare în cadrul clubului Steaua, iar în perioada 1988-2005 a condus Federația Română de Atletism.

Site-ul nostru a publicat, de-a lungul anilor, o serie de articole despre cea supranumită „Doamna atletismului românesc”:

Timișoara olimpică: Doamna atletismului românesc vine din Iosefin

Doamna atletismului românesc, la ceas aniversar! Iolanda Balaș, specialista în recorduri din Iosefin

Pagini din atletismul timișorean (III): Ioan Sőtér, șlefuitorul Iolandei Balaș

Pagini din atletismul timișorean (I): Descoperitoarea Iolandei Balaș

Odihnească-se în pace!

Servim ceva? Tradiția tenisului timișorean, neînsemnată în fața intereselor imobiliare

1982 CN dublu Segarceanu-Dirzu

A fost odată… Cuplul Florin Segărceanu – Andrei Dîrzu câștigă titlul național la dublu, pe terenul central de la „Electrica”, în 1982.

Hai, noroc! Să mai cerem un rând și să depănăm amintiri. Știți… chiar sub masa la care stăm, acum câțiva ani, Victor Hănescu se pregătea să-i dea lovitura câștigătoare lui Rufin. Un francez. Și vedeți unde-i barul? Pe-acolo și-a făcut intrarea pe teren iugoslavul Zivojnovic, la Balcaniada din ’82. Auzi, știi ce? Cheamă chelnerița. Spune-i să dea pe… cred că se transmite un meci de Cupa Davis. Prin ’88 sau așa ceva, am văzut și eu unul pe viu. România cu Portugalia. Culmea, tot aici! Vezi, pe-acolo, pe lângă umbrelele alea, pe-acolo am prins loc, înghesuit, să-l văd pe Segărceanu împotriva lui Cunha-Silva. A pierdut, aia țin minte…

Ceea ce ați citit mai sus, poate fi numită o incursiune într-un viitor foarte apropiat. Timișoara mai pierde o bază sportivă de tradiție. Din vară, pe terenul central de la „Electrica”, nu se vor mai servi mingi, ci băuturi alcoolice. Zgura pe care, în ultima jumătate de veac, au jucat nume precum Ilie Năstase, Dumitru Hărădău, Florin Segărceanu, Adrian Marcu și, mai spre zilele noastre, Victor Hănescu se va transforma în terasă.

În urmă cu două săptămâni, Radio Timișoara relata despre dispariția terenurilor din stânga intrării în Baza Electrica. Au fost vândute de proprietar. Nu mai erau rentabile, iar ofertele afaceriștilor imobiliari sunt greu de rezistat. Indiferent la câți euro pe metru pătrat s-au înțeles cele două părți, prețul e mult prea mic față de ceea ce a însemnat baza Electrica pentru sportul timișorean.

DSCF0092

Spaniolul Ruben Ramirez Hidalgo, servind în finala cu austriacul Haider-Maurer, la BRD Timișoara Challenger 2013

Am văzut cu ochii noștri, în urmă cu câțiva ani, forfota de nedescris din jurul terenurilor. În 2012 și 2013, aici s-a organizat BRD Timișoara Challenger, turneu cu premii de 30.000 de dolari, care a adus pe Bega nume interesante ale tenisului românesc și mondial. În prima ediție desfășurată la Electrica, în 2012, Victor Hănescu și-a adjudecat trofeul, după 6-0, 6-3 în finala cu francezul Guillaume Rufin. Anul următor, a fost rândul austriacului Andreas Haider-Maurer să triumfe pe zgura timișoreană, după un ultim act palpitant: 6-4, 3-6, 6-4 în fața spaniolului Ruben Ramirez Hidalgo.

Tradiția turneelor challenger s-a întrerupt însă în 2014 și în 2015. Chipurile, din cauza șantierului de la pasajul Michelangelo. Ei bine, în 2016 orice scuză a sponsorilor, a federalilor sau a autorităților nu își mai are rostul. Terenul central și terenul 2 nu mai există.

Cupa Davis, punctul de maximă strălucire al arenei

Baza de tenis Electrica funcționează pe actualul bulevard Vasile Pârvan din 1951. Aici s-a mutat secția de tenis a clubului omonim, care ființa încă din 1933. De-a lungul a 65 de ani, în acest spațiu s-au desfășurat sute de turnee, de la Campionate Naționale de copii, până la meciuri de Cupa Davis.

Anul 1988 îl putem considera cel mai important din istoria bazei Electrica, aici desfășurându-se meciul de Cupa Davis dintre România și Portugalia. Tricolorii, în componența Adrian Marcu, Florin Segărceanu, Mihai Vanta, au pierdut cu 3-2 în fața lusitanilor, care se bazau pe Joao Cunha-Silva, Nuno Marques și Marco Seruca.

Cu șase ani în urmă, Timișoara a organizat Balcaniada de tenis, o competiție la care au fost prezente nume mari ale sportului alb din această parte a continentului. Meciurile s-au desfășurat pe bazele Electrica și AEM, cea din urmă fiind scoasă de mult din circuit.

1982 CN dublu Maria si Lucia Romanov

Gemenele Maria și Lucia Romanov, fotografiate în 1982, pe terenul central de la Electrica

România a cucerit titlul balcanic la feminin, avându-le în componență pe Lucia Romanov, Maria Romanov, Daniela Moise și Alice Dănilă ca rezervă. Reprezentantele țării noastre au reușit un turneu de excepție, în care au participat nume importante ale tenisului mondial la acea dată, cum ar fi surorile Maleeva (Bulgaria), Renata Sasak și Sabrina Goles (Iugoslavia) sau Angeliki Kanellopulou (Grecia). La masculin, România a încheiat pe locul secund, avându-i la dispoziție pe Florin Segărceanu, Andrei Dîrzu, Liviu Mancaș și Cristinel Ștefănescu. Primul loc a revenit puternicei reprezentante a Iugoslaviei, care îi avea în componență, printre alții, pe cunoscuții Slobodan Jivojnovic și Goran Prpic.

De altfel, clubul sportiv Electrica a participat la Campionatul Național al României, la nivel de seniori, până în 1995 (când s-a prezentat doar în concursul masculin). Unul dintre cei ce au slujit clubul până la dispariția sa e Ovidiu Șola, care a activat la Electrica din 1967 până în 1995 ca jucător și mai apoi antrenor.

„Mă doare sufletul pentru orice teren de tenis care dispare din Timișoara. Ori în ultimii zece ani au dispărut, după calculele mele, cel puțin 16 terenuri de tenis. Electrica a fost o legendă a sportului timișorean, singurul club de dinainte de ’89 cu o anvergură națională”, spunea Șola la Radio Timișoara.

În pericol și baza din Parcul Rozelor?

Într-o lume în care piața imoblilarelor e într-o continuă dezvoltare, nicio bază sportivă din Timișoara nu se poate simți în siguranță. Iar pericolul crește direct proporțional cu apropierea față de centru. Antrenorul Ovidiu Șola atrage atenția că și alte terenuri din oraș vor avea, cât de curând, soarta Electricii. Și le nominalizează pe cele din curtea Liceului de Arte (strada Miron Cristea, colț cu C.D. Loga), dar și terenurile de beton din Parcul Rozelor, care aparțin de Clubul Sportiv Municipal. Și în acest caz, vorbim despre cea mai veche bază de tenis care mai funcționează astăzi în Timișoara.

150202_237654533072917_1986645616_n

Baza de tenis din Parcul Rozelor, așa cum arăta cu aproape un secol în urmă

„Probabil că intențiile de dezvoltare imboliliară vor fi tot mai accentuate. Sunt câteva terenuri de tenis ale căror locație e extrem de tentantă… Parcul Rozelor, Liceul de Arte, pentru că mai sunt două terenuri acolo… După câte știu, vor dispărea și ele în curând”, a declarat Șola pentru sursa citată.

Interesant e că în urmă cu o săptămână, primarul Nicolae Robu declara, pentru tion.ro, că sub terenurile din Parcul Rozelor se are în vedere amenajarea unei parcări subterane. Fără a alunga însă sportul alb din zonă. Mai mult, edilul a vorbit chiar despre construcția unei baze cu tribune, pentru competiții. „Una din variantele de folosire ar fi să facem acolo o parcare subterană, iar la suprafață să rămână o amenajare pentru petrecerea timpului liber, de tip bază sportivă. Am putea face chiar o amenajare mai complexă pentru un teren de tenis pentru competiții, cu tribune”, a declarat Robu pentru sursa citată. O idee bună și de urmărit. Fără să uităm totuși că ne aflăm în an electoral…

Liga a IV-a | Remus Steop, numit la cârma campioanei de toamnă Ripensia

DSCF0031

Remus Steop, la a doua aventură în „D” în cursul acestui sezon

Ripensia Timișoara, deși clasată pe primul loc în Liga a IV-a Timiș după încheierea turului, cu prima șansă la participarea la barajul pentru accederea în eșalonul terț, a recurs la schimbarea staff-ului tehnic. Săptămâna trecută, Cosmin Stan a fost înștiințat că în cadrul unei ședințe a Consiliului Director s-a decis renunțarea la serviciile sale. După studierea mai multor piste, clubul stabilit în Ciarda Roșie a optat pentru varianta Remus Steop, un tehnician cu experiență, care la începutul acestui sezon a pregătit o altă pretendentă la promovare, CS Ghiroda.

Remus Steop s-a născut la 12 martie 1962 la Albac, însă a copilărit la Timișoara, unde a și deprins tainele fotbalului. Ca jucător, a debutat pentru Poli în prima divizie, în 1983, însă după retrogradarea alb-violeților din anul următor a făcut pasul spre Pădurea Verde, evoluând până după 1990 la UMT și Progresul.

În cariera de antrenor, a pregătit, de-a lungul anilor, timișorenele Telecom, Electrica și UMT, pentru ca apoi să activeze ca secund al lui Aurel Șunda la prim-divizionarele CFR Cluj, Jiul Petroșani și FC Brașov. Odată cu apariția proiectului Fortuna Covaci a ajuns la cârma echipei „dacilor liberi”, pe care a promovat-o în eșalonul secund în 2009. În acest deceniu, a fost secundul lui Aurel Șunda la FC Hunedoara, iar apoi, ca „principal”, a salvat Vulturii Lugoj de la retrogradare în 2013. Ulterior, a activat la grupele de juniori de la Electrica, pentru ca la începutul acestui an să preia CS Ghiroda, cu obiectivul construirii unei echipe care să atace promovarea în acest sezon. Cuplul Steop – Trandu a plecat însă de la echipă după etapa a 6-a, fiind înlocuit cu Paul Codrea.

Remus Steop preia Ripensia de pe primul loc în Liga a IV-a, la egalitate de puncte (41) cu Voința Mașloc. Decizia Consiliului Director de a-l înlocui pe Cosmin Stan a surprins, mai ales prin lipsa de argumente. Până în prezent, oficialii clubului nu au oferit nicio explicație pentru această măsură, care a stârnit indignare chiar printre susținătorii fideli ai roș-galbenilor.

ASU Politehnica, prima campioană județeană din Timișoara după un deceniu

poza-grupASU Politehnica va fi reprezentanta județului Timiș la barajul de promovare, care se va disputa în dublă manșă, în 20 și 27 iunie. Ediția 2014/2015 a dat, așadar, prima câștigătoare a „D”-ului provenită din Timișoara după 10 ani, Calor fiind ultima laureată din reședința de județ.

Per total, în cele 25 de campionate disputate în eșalonul al patrulea din Timiș integral după Revoluție, echipele din Timișoara par să fi dominat întrecerea. Ediția recent încheiată e cea de-a 11-a în care o grupare din orașul de pe Bega câștigă titlul de campioană județean. Victoria lui ASU Politehnica vine însă după o perioadă de secetă a timișorenelor de exact un deceniu.

Calor a fost ultima echipă din Timișoara care izbutise să se claseze pe primul loc în „D”-Timiș la finele unui sezon. Se întâmpla în 2004/2005, atunci când echipa regiei Colterm promova automat în Liga a III-a, fără să mai dispute baraj.

Până la succesul roș-albaștrilor (dispăruți după doar patru ani de la promovare), rareori se întâmpla ca o echipă din afara Timișoarei să își adjudece titlul. În primii 15 ani de democrație, s-a întâmplat doar de cinci ori ca laureata să nu provină din reședința județului, performerele fiind Venus Lugoj, Furnirul Deta, AC Recaș, Obilici Sânmartinu Sârbesc și FC Jimbolia.

ASU Politehnica e cea de-a 20-a echipă care câștigă D-ul după Revoluție. De altfel, doar patru echipe se pot lăuda cu mai mult de o ediție câștigată. Lider solitar la acest capitol e CFR Timișoara, club ce s-a impus în trei ediții consecutive, 2000/2001, 2001/2002 și 2002/2003, reușind în cele din urmă promovarea în Liga a III-a după renunțarea la baraj. Cu câte două titluri sunt Electrica Timișoara (1992/1993 și 1995/1996), AC Recaș (1996/1997 și 2008/2009) și Mama Mia Becicherecu Mic (2006/2007 și 2012/2013).

Un alt amănunt interesant: ASU Politehnica e a treia echipă cu „cartierul general” pe arena „Știința”, care câștigă Liga a IV-a. Celelalte două au fost Telecom Timișoara (1998/1999) – un proiect fotbalistic îndrăzneț, intrat însă rapid în colaps – și Știința Timișoara, un sezon mai târziu. E vorba despre precursoarea actualei ASU, Știința (ulterior AS Politehnica) fiind clubul Institutului Politehnic, înființat la insistențele rectorului Ioan Carțiș, după desprinderea marii Poli de instituția de învățământ superior.

Iată lista campioanelor din Liga a IV-a Timiș, în sezoanele disputate integral după Revoluție:

1990/1991 Auto FZB Timișoara
1991/1992 Venus Lugoj
1992/1993 Electrica Timișoara
1993/1994 Dacia Timișoara
1994/1995 Furnirul Deta
1995/1996 Electrica Timișoara
1996/1997 AC Recaș
1997/1998 Obilici Sânmartinu Sârbesc
1998/1999 Telecom Timișoara
1999/2000 Știința Timișoara
2000/2001 CFR Timișoara
2001/2002 CFR Timișoara
2002/2003 CFR Timișoara
2003/2004 FC Jimbolia
2004/2005 Calor Timișoara
2005/2006 Timișul Albina
2006/2007 Mama Mia Becicherecu Mic
2007/2008 Progresul Gătaia
2008/2009 AC Recaș
2009/2010 FC Chișoda
2010/2011 Flacăra Făget
2011/2012 Vulturii Lugoj
2012/2013 Mama Mia Becicherecu Mic
2013/2014 CS Ghiroda
2014/2015 ASU Politehnica

Duel pentru finală, între ultimele două câștigătoare ale Cupei: Ripensia – ASU Politehnica, episodul 4

DSC_5306 (Medium)ASU Politehnica se va reîntâlni miercuri cu Ripensia, pentru a patra oară în ultimul an calendaristic. Până acum, alb-violeții au tranșat fiecare duel cu actuala rivală din Liga a IV-a, indiferent de stadionul sau de condițiile în care s-a jucat. De această dată, cele două timișorene vor lupta pentru un loc în finala Cupei României – faza județeană, întâlnirea fiind programată pe actualul teren propriu al Ripensiei, micuțul „Tehnomet”, din Ciarda Roșie.

Ultimele două câștigătoare ale fazei județene din Cupa României, Ripensia Timișoara și ASU Politehnica, se vor întâlni miercuri, în Ciarda Roșie, în semifinalele competiției KO.

Deși Ripensia e clubul-gazdă (la fel ca și în două din cele trei dueluri directe), alb-violeții par favoriți, având un ascendent moral față de roș-galbeni din două motive: s-au impus în toate întâlnirile de până acum și sunt la un pas de câștigarea seriei de Liga a IV-a, unde s-au luptat tot cu „Ripi”.

Să recapitulăm, pe scurt, istoria duelurilor dintre ASU Politehnica și Ripensia. Primul meci oficial s-a disputat la 4 iunie 2014, în turul 2 al Cupei României. În fața a aproape 2.000 de spectatori prezenți pe stadionul „Electrica”, cele două timișorene au încheiat un derby-maraton fără goluri, înregistrându-se egalitate, 0-0, după 120 de minute. ASU Politehnica a avut însă câștig de cauză la loteria penaltiurilor, unde s-a impus cu 3-2. Popoviciu, Codrea și Ionaș au înscris pentru învingători, respectiv Ința și Popa pentru ripensiști.

Primul meci de campionat dintre ASU Politehnica și Ripensia s-a disputat la 16 august 2014, în cea de-a doua rundă a stagiunii actuale. Un derby cu porțile închise și pe un teren neutru, stadionul „CFR”, dar cu alb-violeții considerați gazde. Vucea a deschis scorul pentru ASU Politehnica în minutul 21, însă la pauză s-a intrat cu egalitate pe tabelă, după reușita lui Barburescu, din minutul 38. Misiunea alb-violeților se anunța una extrem de dificilă în partea a doua, mai ales că Vucea a fost eliminat în minutul 69. Ripensia nu a știut să profite însă de avantajul numeric, iar pe acest fond Gălan a semnat o victorie la un moment dat nesperată pentru „studenți”, în minutul 88.

Ultima întâlnire dintre Ripensia și ASU Politehnica a fost un veritabil spectacol, intens mediatizat chiar și în presa națională. La cererea roș-galbenilor, care erau gazde, meciul s-a jucat pe stadionul „Dan Păltinișanu”, unde au fost prezenți 6.000 de spectatori, un record pentru eșalonul al patrulea al fotbalului românesc. Într-o ambianță pe care rar o mai regăsim chiar și în prima divizie, alb-violeții au zburdat efectiv, zdrobindu-și rivala cu 6-2. A fost 2-0 la pauză pentru ASU Politehnica, grație reușitelor lui Gălan (min. 15) și Drăghici (min. 32), roș-galbenii irosind șansa de a reveni în joc, cu două minute înaintea pauzei, atunci când Briciu a irosit o lovitură de pedeapsă. În minutul 70, Drăghici a făcut 3-0 pentru alb-violeți, pentru ca Ungureanu să reducă din handicap, în minutul 82. Au urmat alte două reușite ale liderului, semnate de Naidin (84) și Vucea (88), după care Briciu a punctat din nou pentru gazdel. Derby-ul a fost încheiat în stil grandios de Tulcan, care a marcat în prelungiri, din lovitură liberă, la vinclu, pentru un 6-2 pe care nici cel mai fanatic susținător al alb-violeților nu l-ar fi putut anticipa.

Miercuri, cele două formații se vor întâlni pentru a patra oară și pe cel de-al patrulea stadion diferit. De această dată, e vorba despre „Arena Ciarda Roșie”, fostul teren „Tehnomet”, cu o capacitate extrem de redusă. Antrenorul Sorin Brîndescu nu consideră însă că roș-galbenii vor fi avantajați de acest teren, chiar dacă îl cunosc mai bine: „Nu va fi un avantaj pentru nimeni terenul Tehnomet, pentru că ambele echipe vor juca în aceleași condiții. Vom vedea la fața locului. S-a spus și despre meciul din campionat, din această primăvară, că Ripensia vrea să joace pe Dan Păltinișanu pentru că e un teren pe care îl cunoaște mai bine. S-a dovedit că nu e așa. Orice meci se joacă în aceleași condiții pentru ambele echipe. Cine se adaptează mai bine la suprafața de joc, la condițiile existente, va da randament mai bun”.

Partida Ripensia Timișoara – ASU Politehnica se va disputa miercuri, de la ora 18, în Ciarda Roșie. La aceeași oră, e programată și cealaltă semifinală, Unirea Sânnicolau Mare – CS Ghiroda.

Pagini din atletismul timișorean (III): Ioan Sőtér, șlefuitorul Iolandei Balaș

„Mult timp înaintea cosmonauților, eu am avut prin Sőtér senzația plecării solemne în spațiu. Un semen al nostru, un tânăr blond și superb în mișcări urma să se înalțe în aer. Era una dintre clipele cele mai curate pe care mi le-a dăruit stadionul.”

soter6Începem povestea lui Ioan (János) Sőtér pornind de la cuvintele scriitorului Radu Cosașu. Pentru că, înainte de a fi antrenor și mai apoi soț al celei mai apreciate atlete timișorene din toate timpurile – Iolanda Balaș –  „Hansi” a fost un atlet desăvârșit.

Ioan Sőtér s-a născut în 1927 la Timișoara. A cochetat cu mai multe sporturi. Era, totuși o perioadă în care polivalența nu era deloc un lucru neobișnuit. De pildă, în 1949, îl regăsim în echipa de volei a Electricii, clasată pe poziția a 4-a la prima ediție a Campionatului Național. Însă marea sa dragoste a fost întotdeauna atletismul. Și ca, să fim și mai exacți, săritura în înălțime.

Ioan Sőtér a devenit portdrapelul secției de atletism a clubului Electrica. La finele anilor ’40, era cea mai prestigioasă din țară. Din 1948 începând, „Hansi” s-a impus de opt ori în proba de săritură în înălțime la Campionatele Naționale. De fapt, din 1948 până în 1956, a lipsit de pe prima treaptă a podiumului doar în 1955, când nu a concurat, din cauza unei accidentări.

Mai mult decât atât, Ioan Sőtér a stabilit de 14 ori recordul național la această probă. Prima sa reușită s-a consemnat la 14 iunie 1947 chiar la Timișoara, când a sărit 1.87m, depășind cu un centimetru ștacheta ridicată cu șapte ani în urmă de Pompiliu Stoichițescu. Rămâne deținătorul recordului naționale vrem de aproape 15 ani. Și-a bătut propriul record de nu mai puțin de 13 ori, iar ultima „bornă” a atins-o la 2 iunie 1956, la Jocurile Balcanice de la Istanbul, când a sărit 2.05m. Abia în 1961, Cornel Porumb avea să depășească această reușită, sărind 2.06m la Internaționalele României de la București.

De-a lungul carierei sale, Ioan Sőtér a sărit peste 2 metri – o „bornă” atinsă cu mare greutate la nivel mondial în acea perioadă – de peste 150 de ori, în concursuri sau antrenamente.

Antrenor vreme de trei decenii

„Cornel Iovănescu a fost primul meu dascăl, la Timișoara, de la care am învățat mult. Foarte mult… Mai întâi ca sportiv de performanță dar și despre cum ar trebui să se comporte un antrenor – iar acesta îl consider lucrul cel mai important. Mi-au rămas o serie de obiceiuri de la Cornel Iovănescu, pentru care am toată stima.” – Ioan Sőtér

Soter-Ioli

Coperta revistei „Sport” din ianuarie 1968. Iolanda Balaș și Ioan Sőtér, la cununia civilă.

Spre finalul anilor ’50, Ioan Sőtér a abandonat activitatea competițională, axându-se pe cea de antrenor, pe care o desfășura deja în paralel. O începuse deja de ceva vreme, pregătind-o, din 1955, pe tânăra Iolanda Balaș, pentru prima mare provocare a carierei, Jocurile Olimpice de la Melbourne.

Originea sa maghiară și faptul că fratele său se stabilise în Australia l-au împiedicat să o însoțească pe tânăra Ioli la debutul ei sub semnul celor cinci cercuri. „Nu i s-a dat voie să plece pentru că avea un frate în Australia… Autorităţile vremii ştiau că Söter n-a ascuns vreo clipă acest lucru, dar văzând relaţiile antrenor-sportiv, şi nu numai, şi-au imaginat că, dacă plecăm împreună, rămânem acolo”, povestea Iolanda Balaș într-un interviu acordat revistei Q Magazine. Ioan Sőtér și-a putut însoți eleva abia la Jocurile Olimpice din 1960, de la Roma, acolo unde avea să cucerească și prima ei medalie de aur. Iar asta după un act nebunesc de curaj al atletei, care l-a abordat franc pe însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej: „Delegaţia olimpică a României plecase deja la Roma, eu am cerut să nu plec, ca să rămân să mă antrenez împreună cu Söter până în ultimul moment. Şi atunci, într-o nebunie, nici eu nu ştiu de unde am avut curajul să fac ultima încercare. I-am spus lui Gheorghiu-Dej că eu nu pot reprezenta ţara care nu are încredere în mine. A avut un şoc. I-am spus toată povestea care ne acuza pe noi că am rămâne acolo. Mi-a spus: «Se va rezolva aşa cum trebuie». Era vineri. Luni aveam avion de pe Băneasa. Am fost anunţată oficial că plecăm împreună. În mod miraculos, Hansi Söter a primit paşaportul la aeroport”, a povestit Iolanda Balaș în același interviu.

Ioan Sőtér și-a dedicat întreaga carieră atletismului, activând ca antrenor la clubul Steaua până în ultimele săptămâni ale vieții sale. În 1987 însă, fostul mare atlet s-a consumat excesiv în urma unor incidente cu conducerea de atunci a clubului militar, care ulterior au dus la cele două comoții cerebrale care i-au curmat viața la doar 60 de ani. „În 1987, el fiind antrenor în lotul naţional şi fiind şi şeful secţiei de atletism de la Steaua, a fost chemat şi i s-au reproşat nişte lucruri nemeritate. Cuvinte ca: «Eşti incapabil! Nu eşti bun de nimic! Te dau afară!». L-au luat tare de tot. El nu mi-a spus nimic, dar am văzut că era foarte abătut. I-a venit rău, am mers la spital, iar în timp de două săpxămâni a repetat accidentul cerebral… Pentru noi, a fost o tragedie… Băiatul a fost marcat, a terminat liceul şi nu a putut să reuşească la admiterea la facultate”, a rememorat Iolanda Balaș momentul pierderii omului care i-a definit viața pe toate planurile.

Băiatul despre care vorbește timișoreanca e Doru, unicul fiu al soților Sőtér. A fost la rândul său apropiat de atletism, fiind campion național de juniori în proba de sprint. Astăzi, Doru Sőtér e consilier în cadrul Agenției Naționale Anti-Doping.

Calendarul alb-violet: 10 februarie în istoria lui Poli

Reluăm de astăzi rubrica lansată în toamnă, care își propune readucerea în actualitate momente din istoria lui Poli. Meciuri memorabile, jucători de calibru, despre care s-a scris mult de-a lungul anilor sau, din contră, mult prea puțin. Plus fotografii cu eroii de altădată, din vasta noastră colecție.

1974_02_10-poli-vsckosice2-0_011974 Poli Timișoara câștigă în fața grupării cehoslovace VSC Kosice, aflată la startul unui turneu de meciuri amicale în țara noastră. A fost 2-0 pentru „studenți”, care au punctat prin Bojin, în minutul 60, iar apoi prin Lața, zece minute mai târziu. Poli a evoluiat în alcătuirea Jivan (Gaboraș) – Mioc (Popa), Păltinișanu, Arnăutu, Maier – Surdan (Lața), Mehedințu (Șchiopu) – Covalcic, Bungău, Bojin, P. Gheorghe (Dașcu). Pentru conformitate, meciul s-a disputat pe stadionul „CFR”, neîncăpător, deși era vorba doar despre un amical.

 

1991 Unul dintre cele mai importante meciuri amicale organizate vreodată la Timișoara. Pe Bega sosea o formație extrem de iubită pe aceste meleaguri, Steaua Roșie Belgrd, aflată într-un moment de vârf. Peste doar câteva luni, Prosinecki & co. aveau să ridice deasupra capului Cupa Campionilor Europeni, după finala decisă la penaltiuri cu Olympique Marseille.
Să revenim însă la ziua de 10 februarie 1991, una în care Timișoara a fiert pur și simplu, jucătorii „Zvezdei” fiind asaltați de amatorii de autografe pe tot traseul lor din oraș, la Hotel Continental, Liceul „Dositej Obradovic” și apoi în drumul spre stadion. Marea dezamăgire a microbiștilor din zonă a fost absența lui Miodrag Belodedici. Fostul mare internațional iugoslav, Dragan Dzajic, pe atunci conducător la Steaua Roșie, a dat explicația: „Cu cinci zile înainte, ne-am adresat ambasadei României de la Belgrad cerând garantarea imunității lui Belodedici pe teritoriul românesc. Nu am primit nici un răspuns. El fiind încă sub incidența condamnării pentru dezertare din armată, nu ne-am asumat răspunderea să-l luăm cu noi”. După cum se știe, în 1988, ca jucător la Steaua București, „Belo” a fugit în Iugoslavia, fiind condamnat la 10 ani de închisoare pentru dezertare de autoritățile comuniste.
Pe teren, spectacolul a fost așa cum îl aștepta toată suflarea bănățeană, iar Poli s-a ridicat la calibrul unui adversar de primă mână. În minutul 9, alb-violeții au deschis scorul prin Octavian Popescu, printr-un șut violent, de la 18 metri. În minutul 62, Poli avea să facă 2-0, prin Călin Rosenblum, care a reluat în plasă centrarea perfectă a lui Vlaicu. Experiența superioară a iugoslavilor avea să își spună însă cuvântul pe final. În minutul 70, nou intratul Binic înscrie din centrarea lui Radinovic, pentru ca în minutul 87, Sinisa Mihajlovic să restabilească egalitatea, cu un vole superb. Scor final, 2-2, după un meci de zile mari. Iată și cele două distribuții:
Poli: Jipa (Almășan) – Varga, Crăciun, Ionuț, Stoicov – China, O. Popescu (Bungău), Vlaicu, Bărbosu (Velcea) – Rosenblum (Mănăilă), Timofte.
Steaua Roșie: Stojanovic – Radinovic, Najdovski, Sabonozovic, Tosic – Prosinecki (Binic), Jugovic, Stosic, Mihajlovic – Pancev, Savicevic.

1991_02_10-poli-zvezda2-2a01

1994 Poli Timișoara a disputat un amical pe Bega cu FC Argeș Pitești, încheiat la egalitate, 3-3. Bănățenii au punctat prin Vlaicu (min. 12), Marcu (min. 35) și Kovacs (min. 61), piteștenii răspunzând printr-o „dublă” a lui Jean Barbu, în minutele 7 și 68, plus reușita lui Amărăzeanu. Iată formațiile aliniate în acest joc: Poli – Almășan, Contra, Macavei, Cioroianu, Varga – Contescu, Vlaicu, Manole, Marcă – Trandu, Marcu. Au mai intrat E. Șerban și Kovacs. FC Argeș – Vintilă – Cl. Stoica, V. Popa, Moraru, Mirea – Pistol, Dumitru, Șerban, Ceaușu – Barbu, Amărăzeanu. AU mai intrat Cristescu, Gârleșteanu, Nedelcearu și Ragea.

1999 Poli Timișoara câștigă amicalul susținut la Pădurea Verde, cu divizionara C Electrica. A fost 3-2 pentru alb-violeți, grație reușitelor lui Stoican (min. 13), Crișanov (30) și Rotariu (60), pentru „tramvaiști” punctând Vișan (min. 14) și Volosciuc (54 – din penalti). Poli a aliniat formula Ignătescu – R. Ivan, Utfineanț, Velcea, Dancia – Stoican, Rotariu, Vlaicu, Sasu – Miculescu, Crișanov. Au mai intrat Frunză – Tătat, Corban, Codrea, Toma.

2003 Poli Timișoara s-a calificat în semifinalele tradiționalului turneu Norcia Winter Cup, din Italia, după victoria la loviturile de departajare cu Dinamo Minsk. Jocul s-a încheiat la egalitate, 1-1, pentru alb-violeți punctând Ciprian Prodan, în minutul 5. La loteria penaltiurilor, au marcat M. Nicolae, Oprea, C. Prodan și Dobre, iar Romică Buia a ratat. Ratarea decarului polist nu a cântărit însă în ecuația finală, timișorenii impunându-se cu 4-3. Au evoluat Olteanu – Dumitru, Constantinovici, Zanc – Voicu, Șoltuz, M. Nicolae, Osman, R. Stancu – M. Oprea, C. Prodan.

ASU Politehnica întâlnește Ripensia la debutul în Cupa României

10289970_635706236513842_857470207708961135_n

S-au stabilit cele 14 meciuri ale etapei secunde din Cupa României – faza județeană, cea în care își fac intrarea și formațiile din Liga a IV-a. Fără îndoială, capul de afiș îl ține duelul-șoc programat pe arena „Electrica”, dintre Ripensia Timișoara și ASU Politehnica.

Cele mai mediatizate formații din fotbalul județean se vor întâlni miercurea viitoare, în cadrul etapei secunde a Cupei României. Ripensia Timișoara, lider autoritar în Seria I a Campionatului Județean, va primi vizita grupării clasate pe locul secund în Liga a IV-a, ASU Politehnica.

„Un meci frumos, ne așteaptă un adversar dificil, care a făcut furori în ediția trecută a Cupei României. Noi sperăm să facem un meci bun și să obținem calificarea, deși ne va fi foarte greu. Și noi, la fel ca ei, ne-am propus să ajungem cât mai departe în această competiție. Ceea ce au reușit cei de la Ripensia anul trecut e cu siguranță un model pentru noi. E extraordinar ca o echipă de la un asemenea nivel să ajungă în fazele superioare. Asta vezi mai degrabă în străinătate, mai rar la noi”, ne-a declarat antrenorul alb-violeților, Paul Codrea.

Partida dintre Ripensia și ASU Politehnica va avea loc miercuri, 4 iunie, de la ora 18, pe terenul „Electrica”.

Iată programul complet al acestei etape a Cupei României:

Ripensia Timișoara – ASU Politehnica
Lorena Giarmata Vii – CS Ghiroda
ACS Poli II – Auto Timișoara
Voința Mașloc – CS Dumbrăvița
Vulturii II Lugoj – Progresul Gătaia
Gloria Uivar – Timișul Șag
Unirea Tomnatic – Pobeda Dudeștii Vechi
Voința Șandra – Cocoșul Orțișoara
Unirea II Sânnicolau Mare – Unirea Sânnicolau Mare
Foresta Mănăștiur – Arsenal Flacăra Făget
Progresul II Racovița – Progresul Racovița
Viitorul Sacoșu Turcesc – CS Giroc
Timișul Jabăr – Real Dragșina
Glorea Remetea Mare – Remetea Ianova