Și Timișoara a fost pe Conte Verde (2) | „Împotriva răului de mare există o singură soluție: stomacul plin”

Ne-am despărțit ieri de Rudy Wetzer și restul delegației echipei naționale în momentul în care s-a ajuns la Genova. De aici, tricolorii urmează să se îmbarce pe impunătorul Conte Verde, care avea să-i poarte pe luciul Oceanului Atlantic până la Montevideo, acolo unde urmează să se pună în scenă prima ediție a Campionatului Mondial!

Prima privire o aruncăm pe colecția prăfuită a Gazetei Sporturilor, acolo unde, chiar dacă cu o întârziere firească, sunt publicate însemnările lui Moritz Beilis, singurul ziarist român care a luat parte la această expediție. Iată ce scrie acesta în ediția din 28 iunie 1930:

„Joi la ora 8 seara am ajuns în Genova, după o călătorie cu un tren express a cărui vitesă a făcut pe Lăpușneanu, Stanciu și ceilalți pravoslavnici să se închine făcându-și nenumărate cruci.
În gara Genova, suntem primiți de d-l consul Tomelini cu d-na, de un reprezentant al studenților români, precum și de d. Contin fost pe vremuri în conducerea Juventusului. Descindem la un hotel aproape de gară. Suntem invitați la masă de către reprezentanții coloniei române în Genova.
Gazdele oferă un vin de onoare pentru teamul național. Un vin negru, care dă culoare tuturor și voce lui Burger. Reprezentantul României la Genova, în câteva cuvinte înflăcărate, ne urează izbândă și drum bun, iar Nedelcovici mulțumește pentru primire. Băeții intonează în chip reușit câteva arii naționale. O impresie excelentă produce executarea «Giovinezzei» (n.n. imnul oficial al Partidului Național Fascist, precum și imn neoficial al Italiei în perioada 1924-1943).
Italienii sunt plăcut surprinși, își manifestă entuziasmul pentru atenția românilor prin strigăte: «E viva la Rumania!». La miezul nopții coborâm în port și avem ocazia să vedem ancorat colosul Conte Verde, care ne va duce în America.

Îmbarcarea
Ultima zi a șederei la Genova a trecut cu pregătirile de îmbarcare. După îndeplinirea unor formalități, echipierii s-au adunat în hollul hotelului. Apropos de formalitățile făcute, Lăpușneanu zicea «miroase a testament». Înainte de îmbrarcare, consultăm rapoartele maritime, fiecare se interesează cum se anunță marea, nimeni nu pierde însă curajul.
Toți eram profund impresionați. La ora 11 mergem spre port, unde ne îmbarcăm pe Conte Verde. Echipa ocupă cabine de 4 paturi, pe puntea E a vaporului; pe aceiaș punte sunt rezervate locuri pentru echipa Franței care se va îmbarca la Villafranca și cea a Belgiei care se va îmbarca la Barcelona.
Buna dispoziție începe să devină lucru rar. Doar câteva fețe luminate, puțini echipieri manifestă bucurie, nota generală este melancolia. În timp ce înainte de îmbarcare toți se uitau spre mare, de pe vapor privirile au luat altă direcție: țărmul. Pe chei, la plecarea vaporului, au venit să salute echipa d. Tomelini, consul al României, cu d-na, numeroși studenți, autoritățile sportive din Genova, precum și reprezentanții presei. La ora 12, un fluerat lung, colosul se pune în mișcare, ducând spre meleagurile îndepărtate ale Americei, echipa României”.

Relatarea lui Bică Beilis (sau LIS, cum sunt semnate corespondențele sale) continuă în numărul din 1 iulie 1930:

Impunătorul transatlantic Conte Verde, la bordul căruia naționala de fotbal a României a ajuns la prima ediție a Campionatului Mondial, în Uruguay

„Un zornăit asurzitor de fiare, ancora este ridicată și Conte Verde se pune greoi în mișcare. Sirenele celorlalte vapoare din port salută plecarea transatlanticului spre continentul nou.
Băieții adunați pe punte au intonat «Giovinezza», făcând dela început o excelentă impresie pasagerilor în majoritatea lor italieni, precum și marelui public adunat pe chei venit să asiste la plecarea bastimentului.
După luarea în primire a cabinelor ne-am adunat în luxoasa sală a restaurantului, unde ni s-a servit dejunul. Un menu abundent, compus din mâncăruri gustoase și vinuri de marcă. După prânz, vizita vaporului. Conte Verde este un hotel plutitor: saloane, grădină, cinematograf, tot ce se poate înțelege prin maximum de confort.

Villafranca. Echipa Franței
La ora 4 ajungem la Villafranca; portul fiind prea mic nu poate primi colosul plutitor. Pasagerii cari se îmbarcă la acest punct sunt aduși la vapor de un remorcher.
Echipa Franței, însoțită de 5 oficiali, se îmbarcă la Villafranca ocupând cabinele din vecinătatea noastră. Echipa României a fost reprezentată la îmbarcarea francezilor de Costel Rădulescu și subsemnatul. La Villafranca, etapa e foarte scurtă. Vaporul ridică ancora pornind spre Barcelona, trecând pe lângă Nisa și Cannes.
După amiaza o petrecem în sala de jocuri de cărți, unde ne vizitează d. Fisher Mor, vicepreședintele Fifei, care se întreține cu fiecare în parte. Seara, echipa și însoțitorii se adună pe punte, unde improvizează mai multe coruri românești bine reușite și mult gustate de pasagerii vaporului, cari au făcut cerc în jurul nostru.
După ce se joacă o horă românească, se organizează o «friptă» în care Wetzer se arată tot atât de bun ca la football. «Fripta» e ceva cu totul nou pentru Conte Verde: inovația românească a stârnit entuziasmul pasagerilor.
S-a dansat până la miezul nopții. Jazz și veselie. Burger și Eisenbasser dansează neîntrerupt, Zauber și Subășanu se resemnează cu succesele colegilor”.

Parcă povestea n-ar fi completă fără să aruncăm un ochi și în minuțiosul jurnal de călătorie al timișoreanului Rudy Wetzer. Să vedem ce spune căpitanul României despre îmbarcarea pe Conte Verde:

Nicolae Kovacs, unul dintre timișorenii care au luat parte la expediția în Uruguay din 1930

„19 iunie 1930. Am plecat. Din orașul lui Columb. Spre oceanul lui Columb. Ne aflăm pe un transatlantic imens, de 36.000 de tone. Se numește CONTE VERDE. Octav spune că e numele unui condottier vestit al Italiei.
CONTE VERDE e un palat pe apă. Am avut emoții. Deși am mai călătorit pe mare. Ce-o fi fost în sufletul celorlalți? 12 dintre băieți n-au mai fost niciodată pe mare. Unii nici n-au văzut-o.
Despărțirea de țărm n-am s-o uit niciodată. Întreaga Genova s-a adunat să-și petreacă rudele și prietenii. Pe mal a fost o hărmălaie de nedescris. Orchestre, fanfare, chitariști-soliști. Toată Italia imaginației mele. Și toate culorile pământului. Italienii de pe vas spun că așa se întâmplă de pe vremea caravelelor.
După patru ore de plutire am ajuns în rada de la Villefrance. Câteva bărci cu motor au adus de la țărm echipa Franței. 16 jucători și 2 conducători. «Asta mai zic și eu proporție, nea Costele!». Cu francezii o să fie mai vesel.
Costel și-a recăpătat buna dispoziție. Ni se servesc niște mese fabuloase. Totul e la discreție și la alegere. Din 10, 20, 30 de feluri. Fructe? Livezi. Citrice? Un miliard de vitamine. Costel pretinde că împotriva răului de mare există o singură soluție: stomacul plin. Pentru Octav are o altă rețetă: «Chianti» și «Lacrima Cristi». Alb sau roșu, n-are importanță.
– Și dacă ne-ngrășăm, Costele?
– Fiți fără grijă, mâine dimineață dați jos un kil.
– Cum?
– Lucrăm pe punte, în sala de gimnastică și în bazin.
Noapte bună. Prima noapte pe mare. Maicile de la capelă imploră harul lui Dumnezeu împotriva valurilor. Sărmanul Neptun e în dizgrație. Și tocmai pe marea în care s-a născut.”.
(Ioan Chirilă, Finala se joacă astăzi, 1966, p. 24)

Continuăm mâine călătoria alături de grupul timișorenilor din echipa națională și vom vedea câteva imagini-document cu antrenamentele fotbaliștilor pe puntea transatlanticului Conte Verde.

– va urma –
Episoadele anterioare
Episodul 1: Îmbulzeală, emoții, obstacole și staționare în halta „Olio Sasso”

Anecdote fotbalistice timișorene (II): „Numai eu cu tine!”

Timișoreanul Nicolae Kovacs a găsit o metodă inedită de a-și motiva coechipierii de la echipa națională

Poveștile cu tâlc ale lui Petre Steinbach, despre fotbaliștii timișoreni de altădată, nu sunt bazate doar pe glume și întâmplări hazlii. În episodul de astăzi, fostul internațional și selecționer al României relatează o întâmplare petrecută înainte și după un meci al primei reprezentative (nespecificat însă), în care timișoreanul Nicolae Kovacs dă dovadă de cunoștințe psihologice cât se poate de solide în încercarea de a-și motiva coechipierii.

„NUMAI EU CU TINE!”

În ajunul disputării unui joc internațional, Kovacs intră în camera mea din cantonamentul hotelului Union. Arborează o mină conspirativă:
– Cred că ești convins că vom câștiga!
– Cred, sper…
– Nu trebuie numai să sperăm, trebuie să fim siguri de victorie. Dar pentru asta, bineînțeles, să luptăm strașnic, să nu lăsăm timp adversarilor nici să respire.
Apoi confidențial:
– Petrică, dacă vom câștiga te invit după meci, dar numai pe tine, să mergem împreună la restaurantul Luzana. Însă bagă de seamă, numai noi doi.
– De ce, Copec? De ce „numai noi doi”?
– Pentru că am încredere în tine și întotdeauna când tu joci bine, mă simt și eu mult mai sigur și știu că pot da gol… Și ceilalți jucători sunt buni, dar pe mine mă influențează cel mai mult jocul tău. Dacă tu ai să faci un meci bun, sunt sigur că și eu voi reuși să trec mai ușor printre apărătorii adverși, îmi vor merge mai bine pasele, voi găsi mai multe culoare spre poartă.
Apoi continuă cu sporită volubilitate:
– Gândește-te, Petricică, dacă batem mâine vom fi din nou chemați la națională. Dacă pierdem, se destramă echipa. ori eu, tu știi, mă simt mai bine în „națională” decât în echipa mea de club. Pe urmă, cu cât avem mai multe jocuri internaționale, cu atât vor crește și acțiunile noastre ca jucători. Mai contează și prima… și atâtea altele.

Petre Steinbach a căzut în „capcana” întinsă de Copec, așa cum au făcut-o și ceilalți internaționali

Partida se termină cu victoria noastră. Urmează masa comună, la Athene Palace, apoi ne despărțim. Mai fac un drum până acasă, să-mi iau pardesiul, și mă îndrept – cu oarecare întârziere – spre Luzana. Aici zăresc printre boschete o masă lungă, în jurul căreia era așezată întreaga echipă națională a României. Mai era un singur loc liber, lângă Lazăr Sfera. În fruntea mesei prezida… Kovacs.
Mă așez și – intrigat – îl întreb pe Petea (n.n. – Vîlcov):
– Cum de v-ați întâlnit aici? Cine a organizat masa?
– Am venit la insistențele lui Kovacs. M-a găsit singur în cameră și mi-a spus că mă invită la Luzana, dar numai pe mine, să fim numai eu cu el.
– Și ce ți-a mai spus?
– Că de felul cum voi juca eu va depinde și jocul lui. Că el nu poate să joace foarte bine decât dacă… sunt eu în formă! Cică asta îi dă lui mai multă încredere… Că eu voi fi unul dintre factorii hotărâtori ai victoriei. Însă aceleași vorbe – după cum am aflat ulterior – le spusese și lui Ghiță Ciolac și celorlalți.
Într-adevăr, Copec vorbise cu fiecare jucător în parte, atribuindu-i rolul hotărâtor în obținerea victoriei… și invitându-l discret pentru o seară la Luzana „în doi”.
Nicu Kovacs dovedise o dată în plus că nu era numai glumeț, ci și un psiholog de primă clasă!

(Sursa: Petre Steinbach, Fotbalul se joacă râzând, Ed. Junimea, Iași, p. 20-24)

– va urma –

Episoade anterioare:

  1. Operativitate

Trei jucătoare de la UVT Agroland, în vizorul echipei naționale

Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto

Parcursul bun reușit de UVT Agroland în acest sezon din postura de nou-promovată în Divizia A1 nu a trecut neobservat. Pe adresa clubului a sosit un fax de pre-convocare pentru trei dintre voleibalistele din echipa timișoreană. E vorba despre Andreea Petra, Ariana Pîrv și Roxana Bacșiș, care sunt în vizorul staff-ului tehnic al echipei naționale a României pentru campania de calificare la Campionatul European din 2019.

Cele trei jucătoare au șanse să evolueze sub tricolor în calificările la turneul final, care vor începe în vara anului viitor. România e repartizată în Grupa F, alături de Spania, Bosnia și Letonia, iar primele două clasate vor obține biletele pentru Campionatul European. În vara anului 2016, o altă jucătoare a clubului timișorean, coordonatoarea Diana Balintoni, a fost convocată la echipa națională.

Bacșiș, Petra și Pîrv se numără printre jucătoarele care au dus „greul” în acest sezon pentru UVT Agroland, reușind în total 314 puncte. Iată statistica individuală a celor trei jucătoare, prezentată pe site-ul oficial al clubului timișorean:

  • Roxana Bacșiș – 140 puncte: 10 ași, 21 blocaje, 109 atacuri | 34 seturi jucate
  • Andreea Petra – 87 puncte: 24 ași, 17 blocaje, 46 atacuri | 34 seturi jucate
  • Ariana Pîrv – 87 de puncte: 11 ași, 10 blocaje, 66 atacuri | 31 de seturi jucate

De asemenea, sunt șanse mari ca UVT Agroland să mai trimită o jucătoare la loturile reprezentative. E vorba despre Andrea Lakovic, prezentă la ultimele acțiuni ale naționalei din Muntenegru, repartizată în Grupa C a preliminariilor europene, alături de Ucraina, Norvegia și Grecia.

DOCUMENTAR | Cosmin Contra, al patrulea selecționer timișorean al României

În acest moment, nu mai e o noutate pentru nimeni: Cosmin Contra e noul selecționer al României, informația fiind confirmată atât de reprezentanții Federației Române de Fotbal, cât și de „Guriță” însuși. În vârstă de 41 de ani, actualul tehnician al lui Dinamo devine cel de-al patrulea timișorean care conduce reprezentativa tricoloră și primul după 37 de ani! Predecesorii săi s-au numit Emerich Vogl, Petre Steinbach și Ștefan Kovacs, cu toții monștri sacri ai fotbalului timișorean, românesc și, în cazul celui din urmă, mondial! În cele ce urmează, vom prezenta palmaresul celor trei tehnicieni timișoreni amintiți mai sus la cârma echipei naționale a României.

1. EMERICH VOGL

Biografie

  • Născut la 12 august 1905 la Timișoara
  • Decedat la 29 octombrie 1971 la București
  • A evoluat ca apărător și half la Chinezul Timișoara (1921-1929) și la Juventus București (1929-1940)
  • A participat din teren la câștigarea a cinci din totalul de șase titluri din vitrina Chinezului (1923, 1924, 1925, 1926, 1927) și a cucerit singurul titlu din palmaresul Juventusului (a nu se confunda cu actuala prim-divizionară!), în 1930.
  • A fost internațional al României, cu 29 de selecții și 4 goluri pentru prima reprezentativă, alături de care a participat și la primele două ediții ale Campionatului Mondial, în 1930 și 1934.
  • A fost antrenor la Juventus București (1942-1949), iar apoi consilier tehnic la Rapid București (1963-1967), aducându-și astfel contribuția la primul titlu din istoria grupării giuleștene.
  • A pregătit echipa națională a României în trei mandate, disputând numai meciuri amicale (1943-1945; septembrie-octombrie 1947; 1950-1952). Din 1967 până la sfârșitul vieții, a fost consultant tehnic al echipei naționale, colaborând strâns cu Angelo Niculescu în campania de calificare la Campionatul Mondial din 1970, iar mai apoi la turneul final din Mexic.

Rezultate ca selecționer

13 iunie 1943 România – Slovacia 2-2 (amical)
19 iulie 1947 Polonia – România 1-2 (amical)
21 septembrie 1947 România – Cehoslovacia 2-6 (amical)
26 octombrie 1947 România – Polonia 0-0 (amical)
21 mai 1950 România – Cehoslovacia 1-1 (amical)
8 octombrie 1950 România – Albania 6-0 (amical)
21 mai 1951 Cehoslovacia – România 2-2 (amical)
11 mai 1952 România – Cehoslovacia 3-1 (amical)

Palmares: 8 meciuri, 3 victorii, 4 remize, 1 înfrângere

2. PETRE STEINBACH

Biografie

  • Născut la 1 ianuarie 1906 la Timișoara
  • Decedat în 1996, în Germania
  • A evoluat ca fotbalist pentru cluburile RGM Timișoara (1925-1928), Colțea Brașov (1928-1929), Unirea Tricolor București (1929-1939), Olimpia București 1939-1940. Cu formația brașoveană, a cucerit titlul național, în 1928.
  • A fost selecționat de 18 ori în echipa României, în perioada 1930-1935.
  • În cariera de antrenor, a pregătit formațiile Carmen București (1946-1947), UTA Arad (1947-1948), Rapid București, Ceahlăul Piatra Neamț, Farul Constanța. În 1960, pentru o scurtă perioadă, a fost antrenorul reprezentativei de tineret a României.
  • Un mandat scurt pentru timișoreanul crescut în Fabric și ale cărui povești despre Timișoara de altă dată le-am redat în anii trecuți. Practic, Steinbach a fost selecționer unic al României într-un singur meci, care deține și astăzi recordul de cea mai drastică înfrângere din istoria primei reprezentative:

6 iunie 1948 Ungaria – România 9-0 (Cupa Europei Centrale și Balcanice)

  • Anterior, la 2 mai 1948, l-a asistat pe Colea Vâlcov la conducerea tehnică a naționalei, la o înfrângere cu 1-0 în fața Albaniei, în Giulești, în cadrul aceleiași competiții.

ȘTEFAN KOVACS

Biografie

  • S-a născut la 2 octombrie 1920 la Timișoara
  • A încetat din viață la 12 mai 1995, la Cluj-Napoca
  • A început fotbalul la Clubul Atletic Timișoara (C.A.T.) (1931-1934), după care a trecut la juniorii lui CAO Oradea (1934-1937). La nivel de seniori a evoluat pentru CAO (1937-1938), Charleroi (1938-1941), Ripensia Timișoara (1941), CFR Turnu Severin (1941-1942), Ferar Cluj (1942-1947), CFR Cluj (1947-1950), Universitatea Cluj (1950-1953).
  • Ca antrenor, a pregătit Universitatea Cluj (1953-1962), România (secund) 1962-1967, Steaua București (1967-1971), Ajax Amsterdam (1971-1973), Franța (1973-1975), România (1976-1979; 1980), Panathinaikos (1981-1983), AS Monaco (1986-1987).
  • Palmaresul său ca tehnician e realmente impresionant. Cu Steaua a câștigat titlul național (1968) și Cupa României (1969, 1970); cu Ajax Amsterdam a cucerit Cupa Campionilor Europeni (1972, 1973), Supercupa Europei (1972), Cupa Intercontinentală (1972), campionatul Olandei (1972, 1973) și Cupa Olandei (1972). Ultimele succese le-a cunoscut la Panathinaikos Atena, alături de care a cucerit Cupa Greciei.
  • La Ajax Amsterdam, timișoreanul Piști Kovacs a continuat și desăvârșit conceptul de „fotbal total”, introdus de predecesorul său, Rinus Michels. „Era un om blând, cu simțul umorului. Un tehnician desăvârșit. Rezultatele arată că a fost bun”, spunea despre Kovacs cel mai mare fotbalist din istoria Olandei, Johann Cruyff.
  • În 1976, după o experiență ca selecționer al Franței, Piști Kovacs a fost rechemat în România, pentru a clădi o nouă echipă națională. Peste reprezentanții generației „Guadalajara” trecuseră anii, iar timișoreanul Kovacs a avut misiunea de a califica echipa României la Campionatul Mondial din 1978, din Argentina. O calificare care, la un moment dat, părea realizabilă, însă compromisă de celebrul 4-6 cu Iugoslavia, de pe „Ghencea”, din noiembrie 1977. Piști Kovacs a început și campania de calificare la Euro 1980, încheiată de Constantin Cernăianu, iar apoi l-a sprijinit pe Valentin Stănescu în încercarea de calificare la Campionatul Mondial din Spania, din 1982.
  • Palmaresul lui Ștefan Kovacs ca selecționer al României arată astfel: 31 de meciuri, 10 victorii, 9 remize, 12 înfrângeri.

Rezultate ca selecționer

12 mai 1976 Bulgaria – România 1-0 (Cupa Balcanică – finala)
5 iunie 1976 Italia – România 4-2 (amical)
2 iulie 1976 Iran – România 2-2 (amical)
22 septembrie 1976 România – Cehoslovacia 1-1 (amical)
6 octombrie 1976 Cehoslovacia – România 3-2 (amical)
28 noiembrie 1976 România – Bulgaria 3-2 (Cupa Balcanică – finala)
23 martie 1977 România – Turcia 4-0 (amical)
16 aprilie 1977 România – Spania 1-0 (preliminarii C.M. 1978)
27 aprilie 1977 România – RD Germania 1-1 (amical)
8 mai 1977 Iugoslavia – România 0-2 (preliminarii C.M. 1978)
5 august 1977 Iran – România 0-0 (amical)
14 august 1977 Cehoslovacia – România 1-3 (amical – Cupa Mohamed V, Maroc)
21 septembrie 1977 România – Grecia 6-1 (amical)
26 octombrie 1977 Spania – România 2-0 (preliminarii C.M. 1978)
13 noiembrie 1977 România – Iugoslavia 4-6 (preliminarii C.M. 1978)
22 martie 1978 Turcia – România 2-2 (Cupa Balcanică)
5 aprilie 1978 Argentina – România 2-0 (amical)
5 mai 1978 România – Bulgaria 2-0 (Cupa Balcanică)
14 mai 1978 România – URSS 0-1 (amical)
31 mai 1978 Bulgaria – România 1-1 (Cupa Balcanică)
11 octombrie 1978 România – Polonia 1-0 (amical)
24 octombrie 1978 România – Iugoslavia 3-2 (preliminarii Euro 1980)
15 noiembrie 1978 Spania – România 1-0 (preliminarii Euro 1980)
13 decembrie 1978 Grecia – România 2-0 (amical)
19 decembrie 1978 Israel – România 1-1 (amical)
21 martie 1979 România – Grecia 3-0 (amical)
4 aprilie 1979 România – Spania 2-2 (preliminarii Euro 1980)
13 mai 1979 Cipru – România 1-1 (preliminarii Euro 1980)
1 iunie 1979 RD Germania – România 1-0 (amical)
29 august 1979 Polonia – România 3-0 (amical)
18 mai 1980 Cehoslovacia – România 2-1 (amical)

Noul selecționer al României, Cosmin Contra, și-a început activitatea de antrenor în orașul natal. A pregătit-o pe Poli Timișoara în 11 meciuri de campionat, în sezonul 2010-2011, plecând neînvins de pe banca tehnică a alb-violeților. A antrenat apoi formațiile CF Fuenlabrada (Spania), Petrolul Ploiești, Getafe (Spania), Guangzhou R&F (China), Alcorcon (Spania) și Dinamo București.

UVT Agroland, reprezentată în naționala de senioare! Diana Tătaru luptă alături de tricolore pentru calificarea la Campionatul European

agroNaționala feminină de volei a României va porni mâine seară spre Sofia, acolo unde se va desfășura primul dintre cele două turnee de calificare la Campionatul European din 2017, găzduit de Azerbaidjan și Georgia. În lotul pe care selecționerul italian al României, Davide Delmati, l-a ales pentru această campanie, se regăsește și Diana Tătaru, coordonatorul transferat în această vară de UVT Agroland Timișoara de la câștigătoarea Cupei Challenge, CSM București.

UVT Agroland este, de altfel, singurul club din eșalonul al doilea al voleiului românesc reprezentat în prezent la naționala României. Alături de Diana Tătaru, alături de tricolore, la Sofia, se va afla și fizioterapeutul Andrei Costea, cel ce s-a alăturat tot în această vară îndrăznețului proiect de pe Bega.

Deși s-a obișnuit în ultimii ani cu scrisorile de convocare la echipa națională, pentru Diana Tătaru, prezența sub tricolor reprezintă în continuare o mândrie. „Prezența la lot cred că e importantă pentru fiecare jucătoare de volei în parte. E rodul muncii pe parcursul întregului an. Pentru mine e o onoare să mă aflu printre jucătoarele cele mai bune din România”, a declarat Diana Tătaru, conform unui comunicat emis astăzi de UVT Agroland.

Tricolorele încep, la finalul acestei săptămâni, campania de calificare la Campionatul European ce va fi găzduit anul viitor de Azerbaidjan și Georgia, formații calificate din oficiu la turneul final. În această fază preliminară, participă 24 de echipe împărțite în șase grupe, cu câte două turnee, iar prima clasată se califică direct la Campionatul European. Formațiile ce se vor clasa pe poziția a doua vor participa la un al treilea tur preliminar, în care vor mai fi disponibile alte trei locuri pentru turneul final.

România e repartizată în Grupa E, alături de Bulgaria, Muntenegru și Elveția, iar turneele se vor desfășura la Sofia (16-18 septembrie) și Piatra Neamț (o săptămână mai târziu).

„Cred că principala contracandidată e Bulgaria, dar fiecare echipă cred că are puncte puternice și puncte mai slabe. Totul ține în primul rând de noi, să jucăm ce știm mai bine și să reușim să ne adaptăm cerințelor fiecărui joc în parte. Nici un meci nu seamănă cu altul, așa că atâta timp cât mingea încă se joacă, se poate întâmpla orice”, e de părere Diana Tătaru.

La turneul de la finalul acestei săptămâni, de la Sofia, România se va duela vineri cu Muntenegru (ora 15:30), sâmbătă cu Elveția (ora 15:30), iar duminică va încheia patrulaterul, în compania gazdei Bulgaria (ora 18:00).

Echipa națională de volei a României are din această vară un nou staff tehnic, condus de italianul Davide Delmati, secondat de Mădălina Angelescu. În opinia Dianei Tătaru, atmosfera de la lot e foarte bună sub conducerea noului selecționer. „Suntem un colectiv unit, iar atmosfera este foarte bună. Ne înțelegem bine și suntem pregătite să ne ajutăm între noi oricând este nevoie. Cât despre selecționer, am ajuns la un consens atât în ceea ce privește voleiul (tehnic și tactic), cât și la modul de a interacționa. Sunt convinsă că vom face treabă bună alături de dânsul”, a mai spus Diana Tătaru.

Iată cum arată delegația completă a României pentru turneul de calificare de la Sofia, de la finalul săptămânii:

Coordonatori: Diana Tătaru, Alice Kapelovies
Extreme: Denisa Rogojinaru, Cristina Cazacu, Ana-Maria Berdilă, Adina Salaoru
Universali: Ioana Baciu, Roxana Bacșiș
Centri: Andreea Petra, Georgiana Faleș, Nneka Onyejekwe
Libero: Andreea Ispas, Mihaela Albu
Antrenor principal: Davide Delmati, Antrenor secund: Mădălina Angelescu, Preparator fizic: Vasile-Bosi Florin, Fizioterapeut: Andrei Costea, Statistician: Lucian Voinea

Lemeki Nabalei, surpriza campioanei RCM Timișoara: „Mi-aș dori să joc pentru naționala României”

lemeki-davu
Lemeki Nabalei a sosit în vară la Timișoara, ca o alternativă pentru Daniel Carpo pe postul de închizător al grămezii, dar a fost nevoit să intre în focul luptei mult mai repede, datorită accidentării acestuia din urmă de la echipa națională. Deși nu împlinise nici 20 de ani la ora debutului său în galben-albastru, fijianul s-a descurcat de minune, devenind rapid unul dintre jucătorii de bază.

În cea de-a doua jumătate a campionatului, Lemeki Nabalei a reușit să marcheze și patru eseuri, în fața echipelor CSM București, Dinamo, U Cluj și Farul.

„A fost un an bun pentru mine, am avut șansa să joc în campionatul României, pe care l-am și câștigat. Sunt foarte bucuros de această reușită, dar îmi pare rău că n-am putut cuceri și Cupa României”, a declarat Nabalei.

Fijianul va petrece sărbătorile în țara sa de baștină, alături de familie, după care se va întoarce la Timișoara, acolo unde mai are patru ani de contract. „Voi merge să petrec Crăciunul alături de familia mea, în Fiji, după care mă voi întoarce la Timișoara. Sunt nerăbdător în privința noului sezon și sper să rămân cât mai mulți ani la echipă. Pe viitor, mi-aș dori chiar să joc pentru echipa națională a României, ar fi o onoare pentru mine”, mai spune optarul fijian.

Lemeki Nabalei a urmărit cu interes partida test dintre naționala României și cea a țării sale, disputată la București, pe 23 noiembrie. În opinia sa, Fiji a dominat prin linia de treisfeturi, a cărei viteză a fost imposibil de contracarat de către „stejari”.

„Le-am spus colegilor care joacă în echipa națională că trebuie să se mulțumească cu victoriile în fața celor din Tonga și Canada. Cu Fiji e cu totul altceva. Se pare că am avut dreptate și m-am bucurat mult pentru victoria țării mele. Băieții de la echipă îmi spuneau că vor învinge Fiji pe forța grămezii, dar s-a dovedit că diferența a fost făcută de linia de treisferturi. În Fiji se joacă foarte mult rugby în 7, așa că toți sunt extrem de rapizi și vor alerga dintr-o parte în alta a terenului”, a spus Nabalei.

Lemeki Nabalei a împlinit 20 de ani la 14 august, măsoară 1.98m și cântărește 90 de kilograme, bifând 12 meciuri pentru RCM Timișoara în sezonul câștigării celui de-al doilea titlu consecutiv.

Iosif Rotariu, servantul ideal și la Bazoș: „Voi juca în toate partidele până la final”


ASU Poli s-a impus sâmbătă cu 3-2 pe terenul celor de la FC Bazoș, în derby-ul de podium al seriei a III-a de „Județ”. A fost prima deplasare oficială pentru Iosif Rotariu în tricoul alb-violet, mijlocașul ce și-a serbat în toamnă semicentenarul preluând din nou rolul de dirijor al jocului de construcție.

Deși a ajuns la 50 de ani și vine după o carieră la cel mai înalt nivel, în care s-a duelat cu cei mai renumiți fotbaliști ai planetei, Iosif Rotariu mărturisește că a avut emoții în meciul de sâmbătă, de la Bazoș, prima sa deplasare alături de ASU Poli din acest sezon.

„Știam că Bazoșul e o echipă bună, care ocupă locul 3 în clasament, dar noi n-aveam voie să facem niciun pas greșit. A fost prima mea deplasare oficială cu ASU Poli și pot spune că am avut ceva emoții. Indiferent că am 25 de ani sau 50, intru de fiecare dată pe terenul de fotbal cu emoții, pentru că vreau să dau tot ce am mai bun pentru echipă, vreau să-i mulțumesc pe suporterii care vin la meci, iar atunci e normal, când trăiești fotbalul, să ai și emoții”, a declarat „Roti”.

Mijlocașul în vârstă de 50 de ani a oferit din nou o pasă decisivă, centrându-i perfect lui Cristian Gălan, la golul de 2-0, marcat în minutul 6. După această reușită, alb-violeții s-au stins însă complet până la pauză. „Sunt obișnuite oscilațiile de formă la acest nivel, sunt jucători tineri, fără experiență, care au jucat doar la un nivel inferior. Per ansamblu, cred că am meritat victoria la Bazoș, am avut mai multe ocazii, am dominat jocul în mare parte. Cred că i-am mulțumit pe fanii noștri veniți de la Timișoara, dar și pe oamenii din Bazoș”, a spus Rotariu.

Cel mai experimentat fotbalist din lotul lui ASU Poli promite că nu va mai lipsi de la nicio partidă a echipei din acest sezon. „Roti” abia așteaptă duelul de peste două săptămâni, cu principala contracandidată la promovare, Progresul Racovița, meci în care, mai mult ca sigur, va evolua și antrenorul Paul Codrea. „Mai mult ca sigur, voi juca în toate partidele de acum încolo. Avem un obiectiv clar, promovarea, și sper să-l putem realiza. La Racovița va fi un meci decisiv, sunt convins că vor fi foarte mulți suporteri veniți de la Timișoara, sunt convins că echipa va fi foarte montată. În plus, prin legitimarea lui Paul Codrea, sunt convins că vom câștiga”, a mai spus mijlocașul de creație al timișorenilor

ASU Poli s-a impus la Bazoș prin golurile lui Marchiș (min. 4), Gălan (min. 6) și Ilie (min. 68), pentru gazde punctând Paulevici (min. 42) și Crețu (min. 84).

Paul Codrea a abordat partida în următoarea formulă: Burtic – Florea, Hușanu, Obrejan, Lazăr – Popoviciu, Gălan, Rotariu, Ilie – Nicolaie, Marchiș. Au mai intrat Făgețan, Feher, Mărăndescu și Maranescu.

Fenici și Grasu, din nou la națională


CSU Poli va avea din nou doi reprezentanți la echipa națională, pentru „dubla” pe care tricolorii o vor disputa împotriva Belarusului, la începutul lunii aprilie. Andrei Grasu și Cristian Fenici au plecat spre Piatra Neamț, acolo unde vor pregăti primele jocuri oficiale din 2013 pentru selecționata lui Eliodor Voica.

Liga Națională ia din nou o pauză de aproximativ trei săptămâni, cauzată de primele meciuri oficiale ale reprezentativei masculine din acest an. La începutul lunii aprilie, naționala României va disputa o „dublă” cu selecționata similară a Belarusului, meciuri ce vor conta pentru preliminariile Campionatului European din 2014.

CSU Poli, deși traversează o perioadă mai puțin fastă în campionat, are din nou doi convocați la lot. E vorba despre interul Andrei Grasu, golgheterul detașat al Ligii Naționale, și de Cristian Fenici, căpitanul formației alb-violete și, în acest moment, prima soluție la nivel de centru pentru selecționerul Eliodor Voica. Cei doi au evoluat marți seară pentru echipa de club, în înfrângerea cu 24-26, pe teren propriu, cu Bucovina Suceava, meci restant din etapa a XVIII-a. De altfel, reprogramarea acestui joc s-a făcut și cu acordul selecționerului, care luni a început pregătirea la Piatra Neamț, permițându-le celor doi timișoreni și sucevenilor Acatrinei și Șelaru să facă joncțiunea cu lotul două zile mai târziu.

România va disputa prima partidă contra Belarusului pe teren propriu, la Piatra Neamț, pe data de 3 aprilie, urmând ca patru zile mai târziu, cele două selecționate să se reîntâlnească la Minsk. După două etape scurse din Grupa 6 de calificare, România ocupă ultimul loc, fără punct, înregistrând eșecuri în fața Sloveniei și Islandei.

Următorul joc de campionat pentru CSU Poli va avea loc abia pe 13 aprilie, atunci când elevii lui Gligore Czari vor evolua în deplasare, la Dinamo.

Daniel Carpo, mâhnit pentru neconvocarea la națională


RCM Timișoara a dat cinci jucători echipei naționale pentru testele cu Japonia și SUA, dar chiar și așa, au rămas la Timișoara jucători obișnuiți în ultimul an cu convocările. Unul dintre ei e Daniel Carpo, rugbyst la care selecționerul Haralambie Dumitraș a renunțat, motivând că nu mai e în formă.

Selecționerul Haralambie Dumitraș a anunțat săptămâna trecută lotul cu care va aborda „dubla” amicală cu Japonia și SUA. Pe listă nu s-a regăsit Daniel Carpo, unul dintre cei mai constanți jucători de la RCM Timișoara, obișnuit în ultimii ani cu prezențe în echipa „stejarilor”.

„Pe Carpo nu l-am chemat, pentru că au fost aleși jucătorii cei mai în formă, care corespund adversarilor și jocului pe care ne dorim să îl punem în practică. În cazul lui, e o mai veche problemă cu o accidentare, a jucat mai mult timp nerecuperat complet și nu mai e la forma pe care o cunoșteam. Asta nu înseamnă însă că ușile echipei naționale sunt închise pentru el”, a motivat Dumitraș renunțarea la Carpo, în emisiunea Rugby Show de pe rugbytv.ro.

Numărul 8 de la RCM Timișoara a rămas neplăcut surprins de decizia selecționerului, mai ales că acesta nu a discutat personal cu el această problemă.

„Pentru mine a fost o surpriză această neconvocare. Selecționerul nu a discutat cu mine, a vorbit doar pe la colțuri, dar mie personal nu a avut curajul să îmi explice de ce renunță la mine. Îmi doresc foarte mult să câștig Cupa României cu Timișoara, atmosfera la echipă e foarte bună. Până la urmă, ești sau nu ești convocat, trebuie să îți faci datoria. Plăcerea de a juca nu ți-o ia nimeni, tot rugby e și la națională, și la echipa de club”, a declarat Carpo.

RCM Timișoara va trimite cinci jucători la echipa națională, care vor lipsi din lotul lui Chester Williams inclusiv în faza semifinalelor Cupei României. Vicepreședintele Dan Dinu recunoaște că și-ar fi dorit ca pe adresa clubului să sosească mai puține scrisori de convocare, deoarece toți cei chemați la lot sunt piese de bază, însă admite că prezența în echipa „stejarilor” a cinci dintre jucătorii săi e un motiv de mândrie. „Sincer, ne-am fi dorit să avem cât mai puțini convocați la echipa națională. Pentru noi primordiale sunt rezultatele noastre. Nu trebuie însă să omitem că echipa națională e un punct important pe agenda noastră, avem cinci jucători acolo, iar acest lucru ne onorează”, a declarat Dan Dinu.

Naționala României va disputa sâmbătă, 10 noiembrie, de la ora 16, un joc amical cu Japonia, pe stadionul „Arcul de Triumf” din București, pentru ca două săptămâni mai târziu, pe 24 noiembrie, în aceeași locație, adversarul „stejarilor” să fie SUA.

RCM Timișoara dă cinci jucători la națională


Cinci proaspeți campioni ai României de la RCM Timișoara au fost convocați la echipa națională pentru cele două teste pe care „stejarii” le vor susține în această lună, cu Japonia și Statele Unite. Galben-albaștrii nu se vor putea baza pe aceștia în campania din Cupa Românieie decât în eventualitatea în care vor accede în ultimul act al competiției.

RCM Timișoara s-a obișnuit să trimită cel puțin o mână de jucători la echipa națională. Pentru dubla amicală cu Japonia și SUA, selecționerul Haralambie Dumitraș a apelat la cinci dintre cei mai în formă bănățeni, proaspăt laureați cu titlul de campioni ai României.

Horațiu Pungea, Otar Turashvili, Vasile Rus, Mădălin Lemnaru și Cătălin Fercu au primit scrisoarea de convocare și se vor prezenta duminică la reunirea „stejarilor”. Selecționata lui Haralambie Dumitraș va întâlni pe 10 noiembrie Japonia, pe stadionul„ Arcul de Triumf”, pentru ca după alte două săptămâni, pe data de 24, adversara „stejarilor” să fie SUA.

Dintre timișorenii obișnuiți cu echipa națională lipsește Daniel Carpo, selecționerul oferind explicația neconvocării acestuia pentru  cele două partide. „Pe Carpo nu l-am chemat, pentru că au fost aleși jucătorii cei mai în formă, care corespund adversarilor și jocului pe care ne dorim să îl punem în practică. În cazul lui, e o mai veche problemă cu o accidentare, a jucat mai mult timp nerecuperat complet și nu mai e la forma pe care o cunoșteam. Asta nu înseamnă însă că ușile echipei naționale sunt închise pentru el”, a declarat Dumitraș, la emisiunea Rugby Show de pe rugbytv.ro.

RCM Timișoara va trebui să-și facă planurile pentru Cupa României fără cei cinci „stejari”, care vor lipsi de la echipa de club inclusiv în semifinală. În ceea ce privește cea de-a doua competiție internă, bănățenii își vor afla luni adversarul din optimi, care va proveni din eșaloanele inferioare. Faza optimilor se va desfășura pe 10 noiembrie, pe terenul echipei mai slab cotate, în vreme ce sferturile (17 noiembrie) și semifinalele (24 noiembrie) se vor disputa în locații neutre. Ultimul act al Cupei României va avea loc pe 1 decembrie, la Baia Mare, pe proaspăt renovatul stadion „Lascăr Ghineț”.