FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (IV): UMT, stadionul cu iz britanic ras de pe fața pământului

UMT (7)Până acum, în cadrul serialului nostru, am văzut împreună cum s-au degradat câteva dintre arenele mai mici ale Timișoarei, folosite de-a lungul vremii cel mult la nivelul eșalonului terț. Nu putea însă lipsi din vederile noastre ceea ce se întâmplă la Pădurea Verde, acolo unde o veritabilă groapă de gunoi ne amintește de ceea ce fusese până nu demult stadionul „UMT”. O arenă cochetă, cu o tribună de lemn acoperită, rămasă moștenire din efervescentul fotbal timișorean al perioadei interbelice, cu peluze pe stil britanic, cu locuri în picioare și bare de sprijin, cu un gazon natural impecabil. Aici s-a jucat fotbal de primă ligă în sezonul 2001/2002. Aici s-au umplut tribunele până la refuz la finele anilor ’90, când UMT-ul, din postura de divizionară C, ajungea să se dueleze cu Astra Ploiești ori Dinamo în Cupa României. Tot aici, la începutul acestui deceniu s-a petrecut cea mai sinistră crimă la adresa fotbalului timișorean de după Revoluție, așa cum aș numi demolarea arenei UMT.

În țările civilizate, un stadion cu o istorie precum cel al UMT-ului ar fi fost exploatat la maximum. Măcar în scop turistic, dacă în circuitul fotbalistic al anului 2016 o arenă de acest tip nu și-ar putea face loc. Tribuna de lemn cu acoperiș, situată pe latura mărginită de strada Avram Imbroane, putea fi trecută fără niciun fel de problemă în lista monumentelor istorice ale orașului. O construcție rămasă moștenire de la vechea arenă Electrica, acolo unde, în anii ’30, Ripensia lui Dobay, Bindea, Ciolac și Deheleanu scria pagini de aur în cartea de istorie a fotbalului românesc. Tribuna, deși reconstruită parțial în anii ’70, iar apoi dotată cu scaune de plastic în vara lui 2001, păstra acel iz interbelic. Îți dădea certitudinea că nu te afli pe un stadion oarecare, ci pe unul cu o încărcătură specială, unde povestea fotbalului romantic se regăsea în fiecare colțișor.

Astăzi, perimetrul în care se înălța, până în urmă cu patru ani, stadionul UMT, nu prea mai are ce să îți povestească. Istorisirile bunicilor noștri, umbra lui Dobay, a Iolandei Balaș (care tot pe acest stadion și-a început urcușul spre „Everestul” performanței) și chiar urma pașilor lui Călin, Vlaicu, Mada sau Săvoiu au dispărut odată cu intrarea buldozerelor pe acest spațiu sacru al sportului timișorean. Dacă vreți, e povestea – sau imaginea iconică – a capitalismului bezmetic din România ultimilor 25 de ani, cel în care se calcă pe cadavre, se demolează fără discernământ, se privatizează după reguli originale, se parcelează, se închiriază ori se vinde după bunul plac. Povestea unui dribling, nu al lui Bindea printre apărătorii adverși, ci al actualilor proprietari printre chichițe și portițe legale, golul fiind aici echivalentul găsirii unei căi de schimbare a terenului de la destinația pe care o are de mai bine de 80 de ani: sportul de performanță.

Ce a mai rămas astăzi, în 2016, din stadionul „UMT”? Gardul dinspre strada Avram Imbroane, cu intrarea principală de lângă ștrand, casele de bilete, precum și turnul înălțat tot în vara lui 2001 pentru televiziuni. În spatele gardului, bălării ce trec binișor de-un metru și gunoaie. Aici, în acest mormânt nemarcat, zace o parte a istoriei fotbalului timișorean.

Voi lăsa să vorbească imaginile, surprinse ieri (23 iulie 2016) în spațiul fostului stadion:

Site-ul nostru a publicat, de-a lungul anilor, o serie de articole dedicate dramei stadionului UMT. Am reconstituit ultimele momente din viața echipei, care s-a desființat în vara lui 2008, odată cu retrogradarea în Divizia D, am consemnat momentul demolării arenei, în urmă cu patru ani, iar luna trecută ne-am amintit de istorica promovare în „A” a „zebrelor”, de la care s-au scurs 15 ani.

Vă propun să ne încheiem periplul de la UMT într-un ton nostalgic, cu imagini din anii în care stadionul de la Pădurea Verde mustea de lume la meciurile alb-negrilor:

Și dacă tot suntem la capitolul amintiri, să vedem și imagini filmate la un meci UMT – CSM Reșița (2-1) din primăvara lui 2001, adică din sezonul în care trupa pregătită de Aurel Șunda promova în Divizia A: