Timișoara pierde o prim-divizionară: Universitatea s-a înscris în A2

564045_483499881670066_359679186_n
E oficial. Timișorenii nu vor vedea volei de primă ligă din toamnă, asta deși echipa orașului și-a câștigat pe teren acest drept. Universitatea nu s-a înscris în Divizia A1, deși primise o păsuire de două săptămâni din partea FR Volei pentru a găsi fondurile necesare abordării unui sezon în elită.

Voleiul continuă să rămână la statutul de paria al sportului timișorean. Unica reprezentantă a orașului la nivel de seniori, Universitatea, a obținut în urmă cu trei săptămâni promovarea în primul eșalon al țării, în urma barajului susținut la Galați. Victoriile cu CSM Suceava sau Chimszed Cluj n-au fost însă suficiente. Locul printre primele 12 echipe ale țării a fost pierdut după trei săptămâni de frământări ale antrenorului Sorin Grădinaru, care a găsit înțelegere din partea Federației, pentru prelungirea în mod excepțional a termenului de înscriere, nu însă și din partea factorilor decizionali din Timișoara.

Promovarea echipei de volei a Universității a trecut total neobservată la nivelul autorităților locale, care au ridicat la rang de miracol echivalentul aceleiași performanțe realizate de o altă echipă, într-o altă ramură sportivă. Ceea ce poate nu știu aleșii locali e faptul că echipa de volei a promovat strict pe propriile ei forțe, cu un buget mai degrabă simbolic, cu jucători ce se împart între locul de muncă și fileu și cu un antrenor ce a fost nevoit să umple mai multe ramuri ale unei organigrame necesare, dar inexistente.

E curios cum și într-o perioadă de aparentă creștere a sportului timișorean, voleiul rămâne aruncat într-un colț de cameră, ca o jucărie stricată. Echipa masculină a Universității a rămas singura reprezentantă a acestui sport la nivel de seniori, după ce formația feminină a aceluiași club a fost închisă pe o perioadă nedeterminată încă din 2010. O situație ce poate n-ar fi un capăt de țară la Codlea sau Chiajna (fiecare tot cu câte o echipă de seniori), dar care în cazul unui oraș cu pretențiile Timișoarei e strigătoare la cer. Vorbim despre un municipiu care în alte vremuri cocheta constant cu podiumul național, atât la fete, cât și la băieți, și pentru echipele căruia au evoluat, de-a lungul anilor, sportivi cu prezențe și chiar medalii olimpice, precum Aurel Drăgan, Mihai Coste, Marius Căta-Chițiga sau Doina Moț. Mai mult decât atât, Timișoara a fost singurul oraș din afara capitalei participant la primele ediții ale Diviziei A de volei masculin (1949 – Electrica) și feminin (1950 – Progresul).

Universitatea Timișoara și antrenorul Sorin Grădinaru se întorc așadar în Divizia A2, acolo unde au fost uitați de oraș și de propria conducere din 2000 încoace, cu speranța unor vremuri mai bune. Prin înscrierea în eșalonul secund, formația bănățeană a evitat o soartă similară cu cea a echipei din Oradea, care anul trecut se înscrisese în A1, dar s-a retras înaintea startului de campionat, fiind astfel interzisă de la barajul de promovare în ediția 2012/2013.

A uitat Timișoara (și) de handbal feminin?


Timișoara jubilează încă după titlul cucerit duminică de rugbyști. E și normal, iubitorul de sport din oraș n-a mai trăit o asemenea satisfacție din 1991. Sportul timișorean traversează un moment favorabil, care, dacă ar fi bine gestionat, ar putea duce la renașterea și a altor sporturi de mare tradiție, intrate de mult în adormire. Caz concret: handbalul feminin.

50 până la 100 de spectatori. Aceasta e asistența la meciurile de handbal feminin din Timișoara, indiferent că joacă Universitatea sau mai tânăra CS. În urmă cu trei-patru decenii, aceeași tribună era umplută până la refuz, iar pe parchet se practica aceeași disciplină.

Timișoara a avut odinioară o echipă ce a reușit să domine întrecerea internă aidoma Oltchimului de astăzi. Între 1968 și 1978, Universitatea, pregătită de regretatul Constantin Lache, reușea să câștige 9 titluri naționale. Ba mai mult, în 1973, a disputat o finală de Cupa Campionilor, pierdută la Bratislava în fața celei mai puternice echipe eurpene din acea vreme, Spartak Kiev. Anii au trecut, iar Timișoara a ajuns, din pretendentă la titlul de campioană continentală, în situația de a nu mai îndrăzni să spere nici măcar la promovarea în prima ligă.

Timișoara are, în acest moment, două echipe de handbal feminin, Universitatea și CS, însă ambele se zbat în anonimatul eșalonului secund. Deși anul trecut CS-ul lui Sorinel Voicu a obținut biletele pentru barajul de promovare, efectivul incomplet l-a determinat pe tehnician să renunțe la lupta pentru accederea în elită. Anul acesta, visul promovării s-a frânt după primele etape, în care echipa a demonstrat că e departe de nivelul etalat de formațiile din Deva sau Slatina.

„Foarte multe echipe s-au întărit cu jucătoare de la Centrul Național de Excelență. Sunt jucătoare care nu prea aveau unde să joace și au venit la echipele care trag la promovare. Într-adevăr, e o promovare mai ușoară, dar e destul de greu. Bătălia se va da între Deva și Slatina, plus alte câteva echipe ce pot încurca socotelile, cum ar fi Sebeș, Caracal și cele două echipe din Pitești. Oricum, dintre echipele pe care le-am întâlnit până acum, niciuna n-ar putea face față în Liga Națională”, a declarat Sorinel Voicu.

Tehnicianul lui CS Timișoara a încercat să găsească și o explicație pentru situația jenantă în care a ajuns un sport ce a adus în total 11 titluri pe Bega. „Mie nu-mi rămâne decât să dau fetelor un moral bun și să nu îmi ies din pepeni la un moment dat și să spun că am terminat-o cu handbalul. Eu nu prea sunt obișnuit să pierd. Orice aș face, îmi doresc să fiu printre primii sau măcar să nu îmi pară rău pentru ce transpir. Dar în situația asta, mă bat cu morile de vânt. Handbalul feminin nu e ajutat de nimeni, de mai bine de 15 ani, și chiar pot spune că am un aport de cam 80% pentru menținerea în viață a echipelor din oraș. La băieți s-au mai găsit oameni care să se îngrijească de Poli. Dar la noi jucătoarele nu vin, iar Liceul „Banatul”, cu părere de rău, nu a dat încă jucătoare pe care să te poți baza”, a msi spus Voicu.

Dacă la handbalul masculin, tricoul de joc al Politehnicii Timișoara e plin de sponsori, la fete ambele echipe joacă cu tricourile intacte, exact ca pe raftul din magazin. „Ca orice sponsor, nu pare tentat să dea bani pentru o asemenea echipă, când vede că e în liga a doua. Ce reclamă îi putem face noi? La baschet sunt jucători cu nume, echipa a câștigat trofee, a fost vicecampioană și pe acest fond a apărut și cea de-a doua echipă. La noi, spuneți-mi o fată formată în ultimii ani care e de performanță…”, a conchis Sorinel Voicu.

Dacă tot am vorbit despre titlul de la rugby, să ne amintim că nu mai departe de acum trei ani, „universitarii” se zbăteau într-o sărăcie lucie. Aproape toți jucătorii au fost nevoiți să-și găsească locuri de muncă alternative pentru a supraviețui, iar Dănuț Borzaș se zbătea să le asigure acestora măcar un acoperiș deasupra capului. Sosirea unui om ca Dan Dinu și emulația creată în jurul echipei din Ronaț le putem considera adevărate minuni, în contextul general al sportului timișorean. O situație la care handbalul feminin, voleiul sau poloul pe apă (dispărut complet de 12 ani) nici n-ar îndrăzni să viseze.

Timișoara a pierdut 26 de echipe după 1990


Timișoara e denumită, pe bună dreptate, „leagănul fotbalului românesc”. Tradiția începută în 1899 de elevii Liceului Piarist a fost continuată, în deceniile următoare, printr-o explozie de echipe în oraș. Practic, Timișoara mustea de fotbal, de la nord la sud și de la est la vest. Astăzi, ne aflăm în situația de a ne ajunge o singură mână pentru a număra cluburile orașului din primele patru ligi.

În urmă cu doar un sfert de veac, iubitorul de fotbal din Timișoara avea opțiuni aproape nelimitate pentru a asista la meciuri. Sfârșitul de săptămână programa zeci de jocuri în oraș, din Divizia A și până la Campionatul Județean. După 1990 însă, opțiunile s-au împuținat dramatic, cluburile dispărând unul câte unul de pe hartă.

Trăgând linie după aproape 23 de ani de la Revoluție, constatăm că Timișoara a pierdut în acest timp nu mai puțin de 26 de echipe care au reprezentat orașul în primele patru divizii. Alte patru, fie există doar în acte, fie și-au restrâns activitatea doar la juniori, fie au părăsit urbea.

Dezastru în Divizia D

În mod firesc, „grosul” echipelor dispărute sunt cele din eșalonul al IV-lea. În primul sezon de după Revoluție, 1990/1991, Timișoara era reprezentată de opt echipe la acest nivel: Auto FZB, Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii și Mănușarul. Dintre ele, doar prima a supraviețuit și evoluează, la fel ca acum 22 de ani, tot în „D”. Încetul cu încetul, avea să înceapă declinul, majoritatea dispărutelor fiind cluburile fostelor intreprinderi, ajunse mormane de fiare vechi în urma procesului de privatizare. Alte grupări din lista de mai jos au apărut chiar în acești ani, la inițiativa câtorva inimoși, dar au sucombat rapid, după două-trei sezoane ani de zbateri.

Începând cu sezonul 1991/1992, „D”-ul a mai avut alte 19 protagoniste din Timișoara despre care astăzi vorbim la trecut: Textila, Tehnolemn, Tabac, Telecom, Celuloză și Oțel, Tehnomet, Știința, CSA, Calor, Universitatea, Petrom, Comtim, Bayern, Voința, Termo, Frola, Tipomic și BC Golf. Cazuri aparte sunt grupările Electrica (funcționează doar la nivel de juniori), Poli 2002 (situație incertă), Top Alumino (devenită CS Dumbrăvița) și Informatica (ultima oară în Municipiu). Lor le mai putem adăuga formația Energia, divizionară C retrogradată și dispărută după sezonul 1989/1990.

Poli –  în acte, UMT – dispărută

Singurele două echipe care au reprezentat Timișoara în primul eșalon în această perioadă, Poli și UMT, n-au scăpat nici ele de „epidemia” care a lovit fotbalul din oraș după 1990. Dacă gruparea alb-violetă e momentan înscrisă în Liga a II-a, șansele de continuare a activității fiind, totuși, aproape nule, UMT a aruncat prosopul în urmă cu patru ani. Acum, din vechea arenă a „zebrelor” n-a mai rămas aproape nimic, spațiul stadionului urmând să devină o simplă anexă a ștrandului din vecinătate.

Auto și CFR, singurele supraviețuitoare

Din multitudinea de echipe care existau în Timișoara în momentul Revoluției, doar două au reușit să supraviețuiască. În Freidorf, Auto își continuă politica de creștere de jucători, echipa fiind ținută în viață, de ani buni, la nivelul Ligii a IV-a, de eforturile președintelui Radivoi Miatov. În același eșalon regăsim și CFR-ul care, chiar dacă a trecut printr-o schimbare de societate în 2009 (CFR 1933), a reușit să se mențină la suprafață și să continue tradiția începută acum aproape 80 de ani în zona Gării Mari.

Doar patru stadioane, în primele patru ligi

La modul în care se prezintă situația în acest moment, putem constata că numai patru arene din oraș găzduiesc fotbal în primele patru eșaloane. Nou-formata ACS Poli va evolua în Liga a II-a pe „Dan Păltinișanu”, fosta Flacăra Făget a luat în primire arena „Colterm”, iar în „D” avem varianta arenei din Freidorf, unde evoluează Auto, sau cea de la Gara Mare, terenul propriu al CFR-ului.

Piramida fotbalistică a Timișoarei în sezonul 1990/1991

Divizia A: Politehnica
Divizia B: CFR, Progresul
Divizia C: UMT
Divizia D: Auto FZB, Elba, Azur, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii, Mănușarul

Piramida fotbalistică a Timișoarei în sezonul 2012/2013*

Liga I: –
Liga a II-a: ACS Poli
Liga a III-a: FC Flacăra
Liga a IV-a: CFR, Auto
*Conform situației din 8 august 2012