Cupa României, competiția amintirilor frumoase pentru handbaliștii Politehnicii

Câștigătorii Cupei României din 1986 Sus: Gunesch, Dan, Naghi, Mardare, Săftescu, N. Dobrescu, Buligan, Pleșca, Giurgea, Nagy, Banu, Folker, Jude (antrenor) Jos: Urs, Caba, H. Gal, Ianto, Țibrea, Matei Popa, Baranga, Ionescu, Bobocea, Basarabă

Câștigătorii Cupei României din 1986
Sus: Günesch, Dan, Naghi, Mardare, Săftescu, N. Dobrescu, Buligan, Pleșca, Giurgea, Nagy, Banu, Fölker, Jude (antrenor)
Jos: Urs, Caba, H. Gal, Ianto, Țibrea, Matei Popa, Baranga, Ionescu, Bobocea, Basarabă

CSU Poli debutează vineri în Cupa României, având în față un adeversar aproape imposibil de întrecut, vicecampioana Știința Bacău. În urmă cu 27 de ani, gruparea moldavă a fost unul dintre adversarii întrecuți de marea echipă a lui Folker și Buligan în drumul spre cucerirea primului trofeu al secției masculine la handbal în 7.

După calculele hârtiei, meciul de vineri, de la Brașov, cu Știința Bacău, va fi ultimul joc oficial pentru CSU Poli în actuala stagiune. Sorții au fost nemiloși cu elevii lui Gligore Czari, care încep campania din Cupa României tocmai împotriva Științei Bacău. În alte vremuri, gruparea din orașul lui Bacovia era o simplă bornă pentru alb-violeți în drumul spre glorie.

Trofeul cucerit de handbaliștii Politehnicii în 1986

Trofeul cucerit de handbaliștii Politehnicii în 1986

În 1986, în singura campanie victorioasă a Politehnicii în Cupa României, formația pregătită pe atunci de regretatul antrenor Constantin Jude se întâlnea cu formația băcăuană în prima fază a Cupei României. În grupa optimilor de la Târgu Jiu, Politehnica își asigurase calificarea, după două victorii clare în primele două zile, 27-20 cu Universitatea Craiova și 30-20 cu Electromureș Târgu Mureș. Pe 6 aprilie, alb-violeții au dat piept cu Știința Bacău, însă meciul nu mai conta decât pentru palmares. S-a încheiat egal, 26-26.

Politehnica și-a continuat marșul triumfal, prin două victorii în grupa semifinală de la Târgu Mureș. Practic, elevii lui nea Costică Jude și-au asigurat biletele pentru finală în prima zi, atunci când și-au întâlnit una dintre marile rivale din campionat, Minaur Baia Mare. Bănățenii s-au impus la limită, 23-22, la capătul unui meci în care Alexandru Fölker (7 goluri) și Nechifor Dobrescu (5 goluri) au dat tonul pe parchet. În cea de-a doua zi a turneului, Politehnica a îndeplinit o simplă formalitate, în fața celor de la Independența Carpați Mârșa, scor 29-15.

Marea finală a fost programată în Sala Sporturilor din Craiova, la data de 15 iunie. Adversara Politehnicii a fost Dinamo, nimeni alta decât proaspăta campioană a României. Deși creditată cu șansa a doua, formația timișoreană a început partida în forță, conducând cu 11-6 după 22 de minute. Pe finalul primei reprize, dinamoviștii s-au apărat mult mai agresiv, reușind să reducă handicapul la doar o singură lungime până la pauză, când se înregistra 12-11 pentru alb-violeți. Bucureștenii au preluat apoi conducerea la începutul reprizei secunde, însă paradele excelente ale portarului Buligan le-au dat poliștilor imboldul necesar pentru a reveni și a se impune pe final, scor 23-20. Matei marca atunci 10 goluri pentru Poli, urmat de Fölker – 4, N. Dobrescu – 3, Ionescu – 3, Ianto – 2 și Popescu – 1.

„A fost cea mai frumoasă realizare, ținând seama de ceea ce se întâmpla în handbal pe vremea lui Ceaușescu. A fost un moment de neuitat, dacă stau să mă gândesc ce a însemnat acel trofeu pentru oraș și pentru mine”, ni se destăinuia în decembrie Alexandru Buligan, revenit atunci la Timișoara din postură de antrenor secund al campioanei HCM Constanța.

Din nou cu Bacăul, în 1988

Știința Bacău s-a aflat în drumul Politehnicii și în campania de Cupa României din 1988, atunci când elevii lui Constantin Jude ajungeau din nou în finală. Trebuie spus că în pauza de iarnă a acelui sezon, alb-violeții l-au pierdut pe Alexandru Fölker, cel care, vreme de un deceniu, a fost pilonul de bază al echipei lui Constantin Jude, devenind un element nelipsit și în angrenajul echipei naționale. În iarna lui 1987, „Alecu” a părăsit definitiv Timișoara, transferându-se în Franța, la Lille.

Constantin Jude, artizanul marii echipe a Politehnicii din anii '80

Constantin Jude, artizanul marii echipe a Politehnicii din anii ’80

Campania din Cupa României a început cu grupa optimilor desfășurată la Odorheiu Secuiesc, între 22 și 24 ianuarie 1988. Politehnica avea să treacă în viteză de toți cei trei adversari întâlniți la acest turneu: 26-16 cu Relonul Săvinești, 28-14 cu Știința Bacău și 27-24 cu Hidrotehnica Constanța. Să remarcăm, așadar, cât de mult s-au schimbat datele problemei în handbalul românesc în ultimul sfert de veac, Bacăul devenind pentru al doilea an la rând vicecampioană, în vreme ce Constanța a sărbătorit în weekend cel de-al 8-lea titlu din palmares.

În prima manșă a sferturilor de finală, Politehnica a fost scurtcircuitată de Universitatea Craiova în deplasare (23-27), dar și-a luat revanșa cu vârf și îndesat pe teren propriu: 29-19. În penultimul act, după o luptă pasionantă, alb-violeții aveau să elimine Steaua, după 24-28 la București și 32-25 la Timișoara. În ultimul act, Politehnica avea să înfrunte din nou Dinamo, însă deznodământul nu a mai fost același ca și în 1986. Bucureștenii au câștigat net prima manșă, scor 21-15, pentru ca în returul programat la Timișoara, „studenții” să se impună cu 19-16, insuficient pentru a-și adjudeca pentru a doua oară trofeul. Returul finalei avea să fie ultimul joc în tricoul Politehnicii pentru Alexandru Buligan, fără discuție, cel mai valoros portar pe care l-a avut handbalul timișorean, acesta trecând chiar în tabăra dinamovistă.

Nu putem închide sacul cu amintiri fără a rememora și prima campanie de excepție a Politehnicii în Cupa României. În 1983, antrenorul Constantin Jude atrăgea din nou atenția lumii handbalistice către Timișoara, acolo unde se puneau bazele unei echipe de top pentru următorul deceniu. Alb-violeții s-au impus în primul turneu, desfășurat la Craiova, după 23-23 cu Minerul Cavnic, 26-18 cu Relonul Săvinești și 25-22 cu Dinamo. În grupa semifinală, desfășurată la Pitești, timișorenii și-au asigurat prezența în ultimul act al competiției, după 23-22 cu Independența Carpați Mârșa, și 30-22 cu Tractorul Brașov.

Finala a fost programată la 27 februarie 1983 la București, adversara Politehnicii fiind Minaur Baia Mare, o altă reprezentantă a provinciei aflată în plină ascensiune. Din păcate pentru „studenți”, maramureșenii s-au impus detașat, scor 29-22, pentru timișoreni punctând Fölker – 9 goluri, Ianto – 6, Feher – 2, Bucățea – 2, Ionescu – 2 și Knuff – 1.

Închidem albumul cu amintiri și revenim la un prezent în care regăsim handbalul timișorean departe de gloria de altădată. Meciul de vineri, cu Știința Bacău, se anunță ultimul în tricoul alb-violet pentru majoritatea componenților actualului lot, ridicându-se astfel serioase semne de întrebare asupra viitorului apropiat al Politehnicii.