Tag: csu poli

SEPTEMBRIE 1947…

… e momentul înfiinţării echipei de handbal în 11 a Politehnicii Timişoara. Studentul din anul al V-lea de la Facultatea de Mecanică, din Timişoara, Mihai Popa, i-a trimis o telegramă profesorului de sport, de la Mediaş, Gheorghe Gunesch, prin care l-a informat de posibilitatea înfiinţării unei echipe în cadrul clubului sportiv Politehnica. Textul telegramei cuprindea următoarele rânduri, adresate celui ce avea să devină primul antrenor al formaţiei studenţeşti:

Tov. Gunesch Gheorghe, Mediaş

Clubul Politehnica Timişoara de acord cu înfiinţarea unei echipe de handbal. Stop. Vino imediat. Stop. Adu o minge de handbal. Stop.

PRIMELE MECIURI

Adversara din primul meci al Politehnicii a fost echipa elevilor Liceului Piarist din Timişoara, condusă de prof. Carol Eilhard; studenţii s-au impus cu 14-0.

Prima partidă în deplasare, s-a disputat tot în luna septembrie 1947, la Lugoj, în deschiderea întâlnirii de fotbal din cadrul Diviziei B, CSM Lugoj – Politehnica. Jocul s-a terminat cu victoria lugojenilor, scor 6-4.

Primul meci oficial a fost în 21 martie 1948, la Timişoara, contând pentru Cupa României. Pe arena Electrica (stadionul UMT din prezent) Poli a întâlnit pe CSM Lugoj, meci înaintea derby-ului Diviziei A de fotbal, CFR Timişoara – ITA. Studenţii au terminat învingători cu scorul de 7-3 şi au aliniat formaţia: Sidea, Stănescu, Manole, Klein, Gârlaşiu, Kraushaar, Baciu, Schreier, Gunesch, Wegemann, Schwartz.
Meciul de promovare în prima divizie de handbal a ţării a fost în 6 aprilie 1948. Politehnica a câştigat în faţa echipei ploieştene a Societăţii Petroliere Româno-Americană, cu scorul de scorul de 14-4. Golurile au fost marcate de Gunesch (9), Baciu (3), Schwarz (2). Echipa trimisă în teren a fost compusă din Sidea, Wiessemayer, Stănescu, Klein (Manole), Gârlaşiu, Kraushaar, Baciu, Schreier, Gunesch, Wegemann, Schwartz.

Primul meci în Divizia A, s-a desfăşurat în 10 octombrie: Sindicatul Textil Cisnădie – Politehnica Timişoara 4-10, oaspeţii demonstrându-şi superioritatea la toate capitolele. Golurile au fost marcate de Gunesch 4, Bonfert 2, Baciu 2, Wegemann şi Petri, iar din formaţia aliniată au făcut parte: Sidea, Stănescu, Popescu, Gârlaşiu, Manole, Wegemann, Baciu, Bonfert, Gunesch, Petri, Schwartz.
Primul meci internaţional de handbal, la Timişoara, a fost în vara anului 1949, adversare fiind formaţiile Ungariei. Băieţii au pierdut cu 1-7, iar fetele cu 1-4. Din păcate, niciun sportiv timişorean nu a fost selecţionat în echipele României (formaţia feminină studenţească îşi începuse şi ea activitatea în 1948).

PRIMUL TITLU DE CAMPIOANĂ – ÎN ANUL 1956

Ştiinţa Timişoara a câştigat campionatul la golaveraj, în faţa echipei CCA (actuala Steaua). Bănăţenii au avut raportul de golaveraj 1,51, iar CCA 1,49 (golaverajul se calcula prin împărţire). Decisiv a fost meciul restant din toamna lui 1956, Progresul Arad – Ştiinţa Timişoara 3-17. Marcatorii respectivei întâlniri au fost: au fost Jude 4, Moser 3, Lache 2, Iacobovschi 2, Vişoiu 2, Bara 2, Ispan, Vlad. Au mai jucat Barbu, Silvestrovici şi Werner.
Duminică, 18 noiembrie 1956, în deschiderea meciului de fotbal Ştiinţa Timişoara – CCA (ca o curiozitate 5-0 pentru gazde), echipei de handbal Ştiinţa i-au fost înmânate cupa şi tricourile de campioană a României.
Iată-i pe cei ce au obţinut performanţa de a câştiga titlul naţional, precum şi ocupaţia lor în anul câştigării campionatului: EMIL BARBU – inginer electro, IOAN RUIU – elev clasa a XI-a, HORIA VIŞOIU – student la Chimie, LADISLAU BARA – profesor de educaţie fizică, OCTAVIAN ISPAN – student la Agronomie, CONSTANTIN LACHE – profesor de educaţie fizică, CONSTANTIN JUDE – student la Agronomie, IOAN MOSER – student la Mecanică, LEONIDA SILVESTROVICI – student la Electro, IOSIF IACOBOVSCHI – student la Electro, TEODOR MĂRGINEANU – student la Chimie, IOAN WERNER – student la Agronomie, IOAN VLAD – student la Chimie.

Echipa de handbal în 11 a mai fost activă până în iarna anului 1959. Atunci s-a renunţat practic la această configuraţie, deoarece de câteva sezoane prinsese contur competiţia internă de handbal în 7, una tot mai spectaculoasă şi cu mare priză la public.

PRIMA SALĂ DE SPORT …

… a fost inaugurată în 11 februarie 1951. Momentul poate fi considerat cel de naştere a handbalului în 7, la Timişoara. Hala unde s-au jucat primele meciuri de handbal în 7 a fost cunoscuta „sala nr 2” din spatele Hotelului Continental.

PRIMUL MECI OFICIAL DE HANDBAL ÎN 7…

… s-a disputat la finalul anului 1951, în cadrul primei competiţii, la care au participat 16 echipe din zona vestică a României. Demn de menţionat e jocul din 13 ianuarie 1952 jucat între echipele timişorene Ştiinţa (studenţii) şi SMTCF (liceenii), Au câştigat experimentaţii jucători studenţi cu 9-4. Cele mai multe goluri ale învingătorilor au fost marcate de Zugrăvescu 3, Bonfert 2 şi Meithert 2.

PRIMA COMPETIŢIE REPUBLICANĂ DE HANDBAL ÎN 7…

…a fost în iarna 1959-1960, când finala şi-au disputat-o Dinamo Bucureşti şi Ştiinţa Timişoara. În 5 martie 1960, s-a acordat primul titlu republican la handbal în 7, după Dinamo – Ştiinţa 19-11.
Demn de menţionat ar mai fi un eveniment: din ediţia 1965-66, echipa a luat numele Politehnica Timişoara.

Pe parcursul anilor 60, formaţia studenţească timişoreană a fost o prezenţă constantă la turneele finale ale competiţiei interne de primă ligă. Cel mai important rezultat al anilor 60 l-a reprezentat locul 3 şi medaliile de bronz din ediţia 1966-67.
De-a lungul anilor 70, formaţia a continuat să fie în plutonul fruntaş, dar fără vreo realizare notabilă. Abia la finalul respectivului deceniu a venit o reuşită importantă atât ca rezultat cât şi pe plan psihologic, în lupta cu echipele bucureştene Steaua şi Dinamo. Politehnica a terminat pe poziţia a doua; era atunci cel mai bun rezultat pentru handbalul în 7 timişorean.
ANII 80 – CEI MAI BUNI DIN ISTORIA CLUBULUI

Acest deceniu a adus cele mai notabile performanţe din existenţa echipei alb-violete. Chiar dacă în respectiva perioadă nu s-a cucerit nici un titlu naţional, Politehnica a fost prezentă mai tot timpul în lupta pentru un loc „european” şi a jucat trei finale de Cupa României, în 1983, în 1986 (aceasta fiind câştigată) şi în 1988.
Trebuie să remarcăm şi cele trei ediţii consecutive de campionat, când timişorenii au fost pe podiumul final:

în 1984-85 medalii de bronz,

în 1985-86 medalii de bronz

în 1986-87 medalii de argint

Anul 1985 a fost anul debutului într-un meci oficial de cupe europene. În 3 noiembrie 1985, Politehnica a jucat, la Timişoara cu formaţia cehoslovacă Tatran Presov. Emoţiile şi lipsa de experienţă s-au simţit, jocul încheindu-se egal, 19-19. În retur, cei din Presov s-au impus la doar un gol diferenţă, 19-18, dar şi-au câştigat dreptul de a evolua mai departe în Cupa IHF.

Anul 1986 a fost cel mai prolific, aducând atât medaliile de bronz cât şi Cupa României.La momentul respectiv, Politehnica a avut poate cel mai omogen şi mia puternic lot din istoria ei.
Anul 1987 a adus Politehnicii prima victorie în cupele europene. În data de 27 septembrie, formaţia timişoreană a câştigat cu 27-20 meciul cu Balkan Loveci, din primul tur al Cupei Cupelor.

Anul 1988 a coincis pentru gruparea bănăţeană cu cel mai lung parcurs în cupele europene. Politehnica a atins atunci faza sferturilor de finală din Cupa EHF. Ajunsă întreprimele opt echipe ale acestei competiţii intercluburi, trupa alb-violetă s-a confruntat în martie 1989 cu Tu RU Dusseldorf; germanii au câştigat în tur, iar timişorenii s-au impus la doar două goluri, diferenţă insuficientă pentru calificare.

1991 – TITLUL DE CAMPIOANĂ NAŢIONALĂ

Timişoara a speculat momentele de slăbiciune ale echipelor bucureştene şi a reuşit să se impună după un campionat pornit foarte bine. Studenţii de pe Bega au continuat cu victorii în faţa echipelor Steaua şi Dinamo, însă şi cu două deziluzii pe terenurile lui Minaur Baia Mare şi Universitatea Craiova. Totul s-a terminat însă cu bine şi ceea ce părea să fie doar un vis nebunesc la începutul campionatului s-a transformat într-o realitate fericită pentru Politehica – titlul de campioană naţională
1992-1995 DESTRĂMARE ŞI … PAUZĂ

După perioada cea mai frumoasă din istorie a venit perioada ce mai neagră a existenţei clubului de pe Bega. Lotul campionilor s-a destrămat, deoarece fiecare jucător a căutat un contract mai avantajos, de cele mai multe ori în străinătate. În aceste condiţii, participarea în Cupa Campionilor a fost fără glorie (victorie cu Filipos Verias, dar eliminare cu USAM Nimes), iar în campionatul intern deziluziile au fost mai numeroase decât satisfacţiile. A urmat şi „exodul” celorlalţi jucători spre Lugoj, unde gruparea nou formată a „trăit” o experienţă de primă divizie.

ANII 90 – PERIOADĂ DE CĂUTĂRI

Din 1995, Politehnica şi-a reluat activitatea încercând revenirea spre vârful handbalului de la noi. Au fost însă multe ediţii în care bănăţenii au forţat promovarea, dar totul s-a dovedit a fi „un castel de nisip”. O singură ediţie a rezistat Politehnica în Liga Naţională, în 1997-98, după care a revenit în liga a 2-a, unde a strâns rândurile şi a pus la punct strategia pentru următorul deceniu…

ANII 2000 – REVENIREA ÎN ELITĂ ŞI ÎN EUROPA

Promovarea din vara anului 2000 a fost pentru Politehnica momentul revirimentului mult aşteptat. Având tehnicieni tineri, cu nevoie de experienţă, formaţia alb-violetă şi-a propus participarea în cupele europene, dar a ratat-o în câteva rânduri din cauza lipsei unei victorii. Cel mai aproape de eurocupe a fost în anul 2002, atunci, când antreorul Adrian Ştot şi jucătorii lui au terminat pe locul 6.

Un alt loc 6 a fost ocupat la capătul ediţiei 2006-2007, dar de această dată visul s-a împlinit, cu antrenorul sârb Nedeljko Vuckovic pe banca tehnică. Chiar la aniversarea a 60 de ani, Politehnica revenea în Europa. Repetiţia generală pentru participarea în Cupa Challenge s-a făcut cu ocazia turneului internaţional ce a marcat aniversarea a 60 de ani de handbal studenţesc la Timişoara. La Cupa Politehnica au fost prezente între 26 şi 30 august 2007, trei dintre cele mai mari echipe ale Europei: Portland San Antonio (Spania), Pick Szeged (Ungaria) şi Partizan Beograd (Serbia).
Anul 2007 s-a încheiat cu evoluţiilemai puţin convingătoare din campionat, dar cu rezultatele notabile din Cuupa Challenge. Cu un nou antrenor, Gelu Bota, Politehnica a eliminat formaţia elveţiană Wacker Thun, graţie unei evoluţii excelente. Deşi au pierdut în ultima secundă, în tur, „alb-violeţii” s-au dovesit superiori în retur, având în extrema dreapta Marius Sadoveac, cel mai bun jucător (15 goluri marcate).
Au urmat şi meciurile cu Fram Reykjavik, ambele disputate la Timişoara,în care Poli a avut şi noroc, pentru că în ultimul minut de joc islandezii au ratat o aruncare de la 7metri, care le-ar fi asigurat calificarea. Portarul bănăţenilor, Nenad Damjanovic, a fost salvat de bară şi Politehnica a putut savura împreună cu spectatorii un rezultat notabil – calificarea în sferturile de finală ale Cupei Challenge. În respectiva fază, băieţii pregătiţi de Gelu Bota au fost învinşi de Benfica Lisabona, echipă care avea să devină peste doar o lună şi jumătate campioana Portugaliei.
La finalul acestui deceniu, Politehnica Timişoara încearcă să se menţină pe linia de plutire. Criza economică s-a resimţit şi în susţinerea financiară a acestei discipline sportive, astfel că a fost tot mai greu ca Poli să-şi păstreze jucătorii valoroşi, care au ales să plece la grupări cu obiective mai îndrăzneţe.

Clubul timişorean nu se predă şi încearcă să închege un nou lot, cu care să atace Europa handbalistică peste câţiva ani.