Povestea unei ascensiuni. Rugby-ul timișorean, de la agonie la extaz în nici 10 ani (V)

r15

Continuăm povestea ascensiunii rugby-ului timișorean cu ultimul sezon de frământări financiare. Stagiunea 2008/2009 s-a încheiat în toamnă, iar următoarea ediție de campionat avea să înceapă abia în primăvară. Până atunci, RCM Timișoara a avut însă de lucru în Cupa Europei Centrale, competiție pe care o câștigase în luna iunie.

RCM Timișoara a debutat în Cupa Europei Centrale în septembrie, cu un categoric 43-0 administrat campioanei Austriei, Donau Viena, formație pe care o întâlnise și în precedenta campanie. Tănase, Zaiba și Zamfir au reușit atunci câte două eseuri, Miu a culcat la rândul său balonul în terenul de țintă advers, iar Văcaru și Marin au avut câte două transformări.

În acea perioadă au început discuțiile legate despre o reconstrucție din temelii a stadionului Electromotor, care ar fi urmat să găzduiască 3.000 de spectatori, iar în zonă să răsară și un parc de distracții pe modelul Prater-ului vienez. Ideea i-a aparținut omului de afaceri austriac Robert Hahn, care era dispus să investească 3.5 milioane de euro în acest proiect, cu condița cesionării terenului pe o perioadă de 49 de ani. Din păcate, respectiva construcție n-a prins contur decât ca simplă machetă.

Între timp, rugbyștii și-au văzut de drumul lor victorios din Cupa Europei Centrale, bifând un nou succes clar, 38-5 pe terenul maghiarilor de la Vitezek. A urmat însă o confruntare în urma căreia au curs litri de cerneală, și nu datorită fazelor de joc. În etapa a treia a CEE, RCM Timișoara s-a deplasat pe terenul echipei din Arad, repartizată în aceeași grupă. În minutul 23, gazdele aveau 13-3, moment în care s-a iscat o bătaie generală, ce a implicat aproape toți jucătorii de pe teren, plus rezerve, oficiali și chiar spectatori. Minute bune s-au cărat pumni și picioare, iar „rezultatele” au fost pe măsură: timișorenii Zaiba și Zamfir au fost transportați la spital, la fel și arădeanul Daniel Stoica. Grindei, de la gazde, și Miu, de la oaspeți, au fost eliminați, cei doi primind apoi suspendări drastice, de 8, respectiv 6 etape. În cele din urmă, timișorenii s-au impus cu 42-16, însă a fost cu siguranță una dintre victoriile de tristă amintire din viața clubului bănățean.

În prima lună a anului 2010, RCM Timișoara a început pregătirea pentru noua ediție a Ligii Naționale. Au sosit trei jucători dinspre Arad – Chiroiu, Podea și Năcuță, purtându-se negocieri intense și cu frații Gorcioaia, ce activau atunci la Cluj. În cele din urmă, înțelegerea a picat, însă Marian avea să vină peste trei ani pe Bega. Printre altele, elevii lui Cosmin Cioriciu au susținut și un test în compania campioanei din Baia Mare, pierdut cu 0-24. La 14 martie, echipa și-a reluat și drumul din Cupa Europei Centrale, câștigând cu 17-0 în fața cehilor de la Dragon Brno, în sferturile competiției.

Întrecerea internă nu a debutat însă prea fericit pentru timișoreni, care au înregistrat două eșecuri dureroase în deplasările de la Iași (12-15) și Petroșani (7-8), dar apoi, la primul joc de pe propriul teren, au ținut excelent piept Farului, care a câștigat la mare luptă pe Electromotor, 15-13. De aici, bănățenii au înregistrat o creștere de formă, apropiindu-se de poziția a treia, calificantă în play-off. În plus, la 28 aprilie, RCM obținea pentru a doua oară la rând accesul în finala CEE, după 29-5 cu maghiarii de la Battai Bulldogok.

RCM Timișoara a obținut calificarea în play-off-ul Diviziei Naționale, pentru al treilea an la rând, după ce a învins, la 15 mai, în deplasarea de la Bârlad, scor 41-21. Pe 5 iunie, la Budapesta, s-a desfășurat finala Cupei Europei Centrale, însă bănățenii nu și-au putut apăra trofeul cucerit cu un an înainte. Adversară i-a fost campioana României, CSM Baia Mare, care s-a impus cu 26-11. Punctele timișorenilor au fost semnate de Fântânaru, cu două lovituri de pedeapsă, la care s-a adăugat un eseu al lui Căpățână, netransformat de Neacșu.

În play-off, lui RCM Timișoara părea să îi fie sortit locul 6 – ultimul, ținând cont și de înfrângerea usturătoare de la Arad, din runda a treia, scor 20-53. Marea surpriză a venit însă în ultima etapă, atunci cânt trupa lui Cosmin Cioriciu a învins în Ronaț pe Dinamo, formație deja calificată în semifinalele Diviziei Naționale. A fost 17-10 pentru galben-albaștri, la 18 septembrie 2010, după un început entuziasmant de meci, cu trei eseuri marcate în primul sfert de oră, prin Căpățână, Bianu și Băcalu, Marin transformând doar una dintre încercări. Dinamo și-a revenit înainte de pauză, prin eseul semnat de Stan și transformat de Bratu, ultimul reușind să mai puncteze și dintr-o lovitură de pedeapsă. A fost, fără îndoială, cea mai importantă victorie obținută de timișoreni pe plan intern în ultimii ani, mai ales că le dădea un imbold moral în perspectiva restanței cu Aradul, ce avea să se dispute patru zile mai târziu.

Într-o zi de miercuri, 22 septembrie 2010, s-a închis un capitol din viața formației timișorene, care s-a impus cu 18-14 în fața trupei din Arad. Gârbău și Podea au reușit câte un eseu, Marin a punctat din două lovituri de pedeapsă, iar Bizo a semnat o transformare. Deja începuse să se discute însă despre mutarea la Timișoara a finanțatorului formației arădene, Dan Dinu, împreună cu o serie de jucători din lotul antrenat de Ovidiu Șerban.

Despre reîntâlnirea rugby-ului timișorean cu trofeele după o pauză de patru decenii, în episodul următor al serialului nostru.