cristian gatu Archives

Fostul polist Alexandru Dedu, noul președinte al Federației Române de Handbal

Federația Română de Handbal și-a ales astăzi noua structură de conducere. Președintele forului a devenit Alexandru Dedu, fost handbalist al Politehnicii Timișoara, component al generației ce aducea titlul național pe Bega în 1991.

Domnia lui Cristian Gațu de la Federația Română de Handbal a luat sfârșit. În funcție încă din 1996, legendarul conducător de joc al României a ocupat a treia poziție, în ceea ce privește numărul de voturi strânse, dintre candidații înscriși la șefia forului. Cu doar 32 de voturi întrunite, Gațu a fost depășit de Remus Drăgănescu, cu 56 de voturi, și de Alexandru Dedu, care a întrunit 104 opțiuni de vot și devine noul președinte al Federației Române de Handbal.

Alexandru Dedu s-a lansat în handbalul de mare performanță la Timișoara, cucerind, alături de Politehnica, titlul național în 1991. Victoria de atunci a alb-violeților a avut o conotație specială, întrerupând dominația departamentalelor Steaua și Dinamo, care își împărțiseră titlurile încă de la înființarea campionatului masculin de handbal în 7.

Născut la 15 septembrie 1971 la Ploiești, Alexandru Dedu a fost remarcat de regretatul antrenor Constantin Jude, care l-a solicitat la Politehnica, încă dinaintea absolvirii liceului. După titlul câștigat cu formația bănățeană în 1991, a luat drumul bucureștiului, cucerind alte două titluri cu Steaua. Ulterior, a avut o carieră prestigioasă în campionatele puternice ale Europei, cucerind, printre altele, Liga Campionilor, cu FC Barcelona, precum și câte trei titluri de campion al Spaniei și Portugaliei.

În ultimii doi ani, Alexandru Dedu a ocupat postul de președinte al Ligii Profesioniste de Handbal.

„Îmi doresc să conduc cât mai transparent cu putinţă această federaţie. E o mare responsabilitate pe umerii mei, pe umerii echipei pe care o s-o conduc, stă o istorie impresionantă şi datoria mea e să încerc s-o readuc sau să o repun pe drumul către marea performanţă. Cel mai îndrăzneţ vis al meu este ca peste 4 ani să se spună: A făcut o treabă bună”, a declarat noul președinte al FRH, citat de Agerpres.

Handbalul timișorean a mai avut doi candidați la alegerile de astăzi, ambii pentru funcția de membri în consiliul de administrație. E vorba despre președintele CH Politehnica, Ioan-Silviu Doboși, și președintele AJH Timiș, Ioan Râpa, însă niciunul dintre ei nu a adunat suficiente voturi pentru a se alătura noii conduceri a FRH.

Deși nu a ajuns în Consiliul de Administrație, Ioan-Silviu Doboși salută instalarea lui Alexandru Dedu în fruntea FRH. „Se cuvine să le mulţumim celor ce au adus handbalul până în momentul de faţă, în mod special domnului Cristian Gaţu. Sunt adeptul ideii că tradiţia nu trebuie uitată, iar dl Gaţu reprezintă cu adevărat acea generaţie de aur a handbalului românesc. Se va face o tranziţie spre înnoirea lucrurilor. Noi ca şi club dorim o colaborare mai strânsă; pentru ca handbalul să redevină ce a fost odinioară e nevoie de comunicare. Avem nevoie de o bază şi de o strategie la acest nivel. Dacă ea va funcţiona prevăd că în următorii ani vor apărea rezultatele mai bune şi la băieţi. Handbalul juvenil are nevoie de o atenţie deosebită; CH Politehnica, prin strategia pe care şi-a propus-o, urmăreşte promovarea structurilor de copii şi juniori. Din acest punct de vedere, am şi discutat unele aspecte cu reprezentanţii LPS Banatul, Şcoala Generală 7, precum şi cu cluburile din Sânnicolau Mare şi Lugoj”, a declarat președintele CH Politehnica.

Timișoara, punctul de plecare spre Campionatul Mondial: „Ne-am simțit aici ca acasă”

Orele se scurg rapid, emoțiile cresc, fluierul de start al Campionatului Mondial se apropie. Gheorghe Tadici și handbalistele sale au petrecut săptămâna premergătoare turneului final din Serbia la Timișoara, unde miercuri au susținut un ultim test, cu Angola, iar astăzi au programate ultimele două ședințe de pregătire dinaintea plecării.

Timișoara a fost ultima oprire a naționalei feminine de handbal dinaintea plecării spre Novi Sad, acolo unde se vor desfășura meciurile Grupei D a Campionatului Mondial. Talida Tolnai, Ada Nechita sau Cristina Neagu au fost primite cu brațele deschise de un oraș înfometat după handbal, care dă cea de-a doua echipă românească din punctul de vedere al palmaresului intern după Oltchim, Universitatea, condamnată însă la un anonimat desăvârșit de câțiva ani buni. Surprinzător am spune, unul dintre principalii responsabili ai situației tragice prin care trece cea mai galonată echipă a orașului, președintele CS Universitatea, Mircea Chiș, s-a numărat astăzi printre cei premiați de șeful FRH, Cristian Gațu, cu un tricou al echipei naționale.

În ceea ce le privește pe tricolore, moralul e la cote destul de ridicate înaintea Mondialului, mai ales după victoria lejeră cu Angola, de miercuri, din sala „Constantin Jude”. Selecționerul Gheorghe Tadici a vorbit însă și de greutățile pe care le-a întâmpinat în procesul de omogenizare al lotului, mai ales că timpul de pregătire dinaintea turneului final a fost extrem de scurt.

„Întotdeauna timpul de pregătire se restrânge, datorită programului internaţional şi al campionatului intern. După ultimele jocuri din cupele europene, chiar de a doua zi, echipa a fost convocată, după ce fetele au avut un număr formidabil de mare de meciuri, cu o densitate mare, din 3 în 3 zile. E greu să rezolvi toate problemele într-o perioadă relativ scurtă, mai ales că avem jucătoare angrenate pe trei fronturi. Am avut grijă în primul rând de partea de sănătate, după care am trecut la partea de pregătire propriu-zisă. Sunt 10 jucătoare noi faţă de Campionatul European de anul trecut, multe tinere, care au nevoie de experienţă şi sunt la primul turneu final. Nu e uşor, dar apreciez că politica pe care ne-am propus-o, de a juca cu echipe puternice din Europa, ce au ca obiectiv locurile 1-4, nu poate fi decât benefic”, a declarat Tadici.

Înaintea amicalului cu Angola, de la Timișoara, echipa națională a participat la un turneu la Paris, unde a avut ocazia să își spioneze primul adversar de la Campionatul Mondial, Tunisia. „În orice disciplină, primul meci e cel mai dificil. Primul meci îl avem cu Tunisia, pe care am văzut-o la turneul de la Paris. E o echipă foarte bună, au 9 jucătoare ce joacă în Europa, la campionate foarte tari, la Viborg, la Trondheim, în Franţa sau Germania”, a spus Tadici.

Specialiștii au cotat naționala României cu a opta șansă la câștigarea titlului mondial, o estimare ce nu prea îl mulțumește pe președintele FRH, Cristian Gațu. „Dacă făceam eu cotele, eram mai sus. Cota nu e determinantă, e destul de aleatorie şi depinde şi de forma de moment. Din punctul meu de vedere, e bine să fim prima oară în primele opt, iar apoi să sperăm la mai mult. E o cotă pentru pariori, noi nu jucăm la pariuri, dar chiar şi aşa, nu ştiu la câte domenii România e pe locul opt în lume”, a spus Gațu.

Șeful federației a ținut să aducă mulțumiri modului în care echipa României a fost primită la Timișoara și promite că meciul cu Angola nu a fost ultimul pe care fetele l-au susținut pe Bega: „Nu e prima oară şi sper să nu fie ultima când am fost oaspeţii oraşlului Timişoara, centru de mare tradiţie al handbalului românesc. Am fost primiţii excepţionali, ne-am simţit ca acasă. Ne-am şi câştigat aici nişte prieteni pe viaţă”.

România va debuta sâmbătă seară la Campionatul Mondial, în compania reprezentativei Tunisiei. Meciul va avea loc de la ora 20.15, la Novi Sad, și va fi transmis în direct pe Dolce Sport.

Cristian Gațu, despre handbalul timișorean: „Simona Arghir și Doina Cojocaru se răsucesc în mormânt”

Simona Arghir Sandu (1948-1995) și Doina Băicoianu Cojocaru (1948-1996), două dintre numele uriașe ale handbalului timișorean

Președintele Federației Române de Handbal, Cristian Gațu, s-a aflat vineri la Timișoara, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la înființarea școlii sportive, rememorând puzderia de echipe valoroase de care beneficia odinioară sportul cu mingea pe semicerc în această parte de țară. Fostul mare conducător de joc are încredere în Constantin Ștefan, noul antrenor al echipei masculine CH Politehnica, însă deplânge starea de-a dreptul rușinoasă în care a ajuns handbalul feminin la Timișoara.

Zona Banatului a fost, în mod tradițional, una în care handbalul și-a câștigat un loc de cinste. Imediat după cel de-al doilea război mondial, în Timișoara și în împrejurimi au apărut o puzderie de echipe, atât la masculin, cât și la feminin, care au alimentat timp de trei decenii, și poate chiar mai bine, echipele naționale. Și ce echipe naționale, România fiind o obișnuită a titlului mondial la băieți și chiar la fete (n.r. 1962).

Timișoara, Lugoj, Lovrin, Sânnicolau Mare, iar lista localităților de tradiție ale handbalului bănățean poate continua. După 1989, și mai cu seamă în ultimul deceniu, sportul cu mingea pe semicerc din această zonă a suferit un regres dramatic. Handbaliștii de la Politehnica au consemnat o singură campanie europeană din 2000 încoace. Iar de echipele feminine s-a ales praful. Decăderea unuia dintre cele mai importante centre ale handbalului românesc e sesizată, de la distanță, și de președintele FRH, Cristian Gațu.

„Venind spre Timișoara, mi-am făcut în memorie o retrospectivă. A nu se uita că acest oraș avea la un moment dat trei echipe de fete în prima ligă în același timp și două de băieți. Actualmente au o singură echipă de băieți, care se luptă cu lipsa banilor, dar care totuși rezistă foarte bine, și nimic la fete. E un regres clar, cu durere o spun. Asta ca să nu mai amintesc că în Timiș mai erau câteva echipe de mare valoare, printre care Lugojul sau Sânnicolau Mare, care au jucat în Liga Națională, iar acum se luptă cu greu pentru a exista. Dar să știți că e o boală care se ia, și Bucureștiul e în aceeași situație”, a declarat Gațu.

Fostul mare internațional mărturisește că i l-a sugerat președintelui Politehnicii, Ioan Silviu Doboși, pe Constantin Ștefan, cel ce în urmă cu aproape două săptămâni a fost prezentat drept noul antrenor al prim-divizionarei masculine. „Eu am încredere în Constantin Ștefan, pe care îl cunosc foarte bine. Am și avut o discuție cu domnul Doboși pe această temă. Dânsul s-a consultat cu mine și i-am spus că dintre numele pe care mi le-a enumerat, aș înclina către Ștefan. E treaba lui să confirme, dar e un om serios și dedicat performanței. Dacă nu reușește, pleacă, e normal”, a mai spus Gațu.

Despre handbalul feminin? „Mă doare!”

Una dintre marile pete de pe obrazul Timișoarei sportive e starea în care se află handbalul feminin în oraș. Cu 10 titluri de campioană, o Cupă a României și o finală de Cupa Campionilor, Universitatea e a doua formație românescă, după Oltchim, în ceea ce privește palmaresul. Astăzi, gruparea studențească bâjbâie în subsolul ierarhiei, lăsată de izbeliște de o conducere dezinteresată și ignorată de politicienii locului, care se bat cu cărămida în piept pentru performanțe minuscule, ce pălesc efectiv în comparație cu istoria acestei echipe. Tot în liga secundă a apărut, de doi ani, CS Timișoara, echipă ce era privită ca o soluție de redresare a handbalului feminin local, dar care a sfârșit acest sezon în genunchi, în partea inferioară a ierarhiei, la fel ca și „U”.

„Închid ochii când văd ce se întâmplă aici, pentru că mă doare. Dar e o problemă internă. Aici sunt două echipe de Divizia A care n-au alte adversare decât una pe cealaltă. Lucrul acesta strică foarte mult. Le-am spus-o mai demult celor de aici, să facă din cele două o singură echipă care să fie sprijinită. E adevărat, nici nu poți impune autorităților locale să sprijine o echipă moartă. Din istorie vă pot spune 30-40 de nume mari ale handbalului românesc care au plecat de aici, din Timișoara. Unele, care nu mai sunt printre noi, printre care Simona Arghir sau Doina Cojocaru, cred că se răsucesc în mormânt când văd ce se întâmplă în Timișoara. E o durere mare, eu sunt fanul trecutului, sunt direct interesat ca handbalul să se dezvolte, dar singur nu poți face nimic”, spune Cristian Gațu despre dezastrul prelungit al celui mai performant sport din istoria Timișoarei.

LPS Banatul sărbătorește 65 de ani de existență

Nume mari din peisajul sportiv local și național sunt așteptate vineri, la sărbătoarea organizată de Liceul cu Program Sportiv Banatul, cu ocazia aniversării a 65 de ani de existență. Programul evenimentelor va începe de la ora 10, din fața primului sediu al școlii sportive timișorene.

Aniversare rotundă pentru una dintre cele mai importante instituții cu profil sportiv din Timișoara. LPS Banatul organizează o amplă festivitate de aniversare a celor 65 de ani scurși de la înființarea instituției. La evenimentele organizate în cursul zilei de vineri sunt așteptați foști absolvenți din toate generațiile, foști și actuali profesori, dar și personalități marcante ale sportului românesc, precum Cristian Gațu, președinte al FR Handbal, Leonard Doroftei, președinte al FR Box, sau Carmen Tocală, secretar de stat în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului.

Evenimentele vor începe la ora 10, printr-o ștafetă ce va porni din centrul orașului, din fața actualului Liceu de Arte Plastice, acolo unde a funcționat primul sediu al Școlii Medii Tehnice de Cultură Fizică (SMTCF). Actuali elevi și foști absolvenți, dintre care se remarcă nume precum Paul Codrea, Florin Bătrânu, Alin Artimon sau Cristian Dieter, vor purta o flacără olimpică ce va reface traseul istoric al instituției. La ora 12, aceasta va ajunge la actualul sediu al liceului, de pe Aleea FC Ripensia, marcând deschiderea festivă a evenimentului.

Pe parcursul zilei, în incinta liceului vor avea loc meciuri demonstrative ale actualilor elevi, în vreme ce generațiile vechi vor avea prilejul să se reunească, alături de profesorii care le-au îndrumat pașii în anii adolescenței. Totul se va încheia cu un bal aniversar programat la ora 19, la Cantina Politehnicii.

Primul sediu al școlii sportive din Timișoara, de pe B-dul Mihai Eminescu (fost Lenin)

În 1948, s-au pus bazele Școlii Medii Tehnice de Cultură Fizică, prima formă de organizare a ceea ce cunoaștem astăzi drept LPS Banatul. În primii 10 ani de funcționare, instituția avea numai clase de liceu, pentru ca din 1958 să se înființeze și clase de ciclu gimnazial, secțiile de specialitate fiind handbal, atletism și gimnastică. Din anul 1973, s-au înființat și clasele din ciclul primar, alături de o secție devenită astăzi de bază, cea de fotbal.

Până în 1976, instituția a funcționat în centrul orașului, în clădirea unde astăzi își desfășoară activitatea Liceul de Arte Plastice. De 37 de ani, liceul funcționează în locația actuală, lângă stadionul „Dan Păltinișanu”. Școala sportivă a fost cunoscută ani de zile sub denumirea Liceul Nr. 4, pentru ca, din 1990, să preia denumirea pe care o poartă și astăzi, Liceul cu Program Sportiv „Banatul”.

Încă din primii ani de existență, SMTCF-ul și-a adus o largă contribuție la patrimoniul sportiv al orașului, iar aici nu ne referim strict la sportivii formați pe băncile liceului. La 11 februarie 1951, s-a inaugurat sala de sport ce avea să deservească necesitățile orașului până la construcția „Olimpiei”, situată în spatele actualului Hotel Continental. După ce autoritățile vremii au cedat fosta Cazarmă Transilvania SMTCF-ului, elevii, alături de profesorii instituției au pus umărul la transformarea clădirii într-o adevărată sală de sport.

„Duminică dimineața s-a inaugurat noua sală de sport, construită cu concursul elevilor de la SMTCF. Se pot practica handbalul pe teren redus, gimnastica, baschetul și atletismul în sală”, nota ziarul Luptătorul bănățean, la 13 februarie 1951.

Printre cei ce au absolvit de-a lungul anilor cursurile LPS Banatul, se numără sportivi de marcă la nivel național și internațional. Dintre ei se remarcă Paul Codrea, Cosmin Contra, Dan Alexa, Cristian Dancia, Gabriel Torje, atleții Florin Suciu, Mariana Bilan, Tabita Dogar, Raymond Gulyas, tenismenele Edina Gallovits, Ioana Gașpar, Adriana Cruciat, gimnastul Nistor Șandor, înotătorul Rony Bakale sau boxerul Flavius Biea.

Sala Olimpia, inaugurată de echipa de aur a handbalului românesc

Iubitorii sportului din Timișoara au ajuns să cunoască deja pe de rost fiecare colțișor al sălii Olimpia. Iar asta pentru că aici se concentrează activitatea handbalului, baschetului și, parțial, a voleiului de pe Bega de peste patru decenii.

De câteva luni, în Timișoara se vorbește despre o sală polivalentă de 14.000 de locuri, ce urmează a fi construită pentru Campionatul European din 2015. Lângă Baza 2 a Politehnicii se înalță și viitoarea casă a handbaliștilor alb-violet, un edificiu cu o capacitate de 3.000 de locuri, ce ar putea fi inaugurat în toamna acestui an. Până atunci însă, prim-divizionarele timișorene din sporturile de sală se desfășoară tot în bătrâna sală Olimplia, care de aproape patru decenii și jumătate concentrează activitatea de baschet, handbal și volei din oraș. Cine le-a făcut însă timișorenilor cunoștință cu sala?

Fosta Sală de Sport nr.2, actualmente folosită de Teatrul Național Timișoara

Trerenul de handbal al bazei sportive Constructorul, așa cum arată în prezent

Ne aflăm în anul 1969. Timișoara sportivă se pregătea să încheie o epocă în care handbalul, baschetul sau voleiul își disputau meciurile, în cel mai bun caz, la Sala 2, amenajată în fostul manej austro-ungar, construcție care astăzi aparține Teatrului Național Timișoara și e situată în spatele hotelului Continental. Majoritatea meciurilor se disputau însă în aer liber, pe terenurile de ciment ale bazelor Voința, Constructorul sau ILSA, locații pe care dacă le vizităm astăzi ne e aproape imposibil să ne imaginăm că au găzduit la un moment dat meciuri oficiale chiar de prim eșalon.

În noiembrie 1969, Timișoara lua în primire o sală polivalentă în adevăratul sens al cuvântului, construită la cele mai înalte standarde ale vremii, dar care s-a dovedit deseori mult prea mică pentru importanța întrecerilor pe care le-a găzduit.

„Cocheta sală a sporturilor din Timișoara”, așa cum e descrisă Sala Olimpia în Hronicul Handbalului Românesc, lucrare concepută de Dumitru Popescu-Colibași și Radu Bădescu, își deschidea pentru prima oară porțile publicului larg la 22 noiembrie 1969, cu ocazia celei de-a X-a ediții a Trofeului Carpați. Naționala maculină a României, pregătită de Niculae Nedef, Eugen Trofin și Vlase Oprea, se afla în plină perioadă de ascensiune, având să câștige, peste numai câteva luni, cel de-al treilea titlu mondial din istorie.

În lotul tricolorilor se regăsea însă un singur timișorean, Roland Gunesch, pe atunci component al Stelei, jucător al cărui talent nu putea fi ignorat de către cei trei selecționeri. În echipă nu se mai aflau însă cei mai importanți handbaliști timișoreni din anii 60. Hansi Moser se stabilise deja de un an în Germania, în vreme ce Josef Jakob, aflat pe final de carieră, se pregătea la rândul său să ia drumul vestului. În schimb, timișorenii au putut admira o echipă stelară a României, din care n-au lipsit Cristian Gațu, Gheorghe Gruia, Cornel Penu, Gabriel Kicsid sau Cornel Oțelea.

Celelalte participante la Trofeul Carpați se ridicau și ele la nivelul evenimentului. Au răspuns prezent Franța, Suedia, Danemarca, Polonia, Iugoslavia, Ungaria, tricolorii participând și cu „naționala B”, în care au evoluat jucătorii din lotul lărgit.

Primul meci găzduit de sala Olimpia a fost, așadar, România – Franța 23-16, disputat la 22 noiembrie 1969. Tricolorii aveau să își adjudece respectiva ediție, obținând victorii și în celelalte trei partide pe care le-au disputat: 18-9 cu Ungaria, 16-13 cu Danemarca și 19-15 cu Suedia.Clasamentul final al competiției arăta în felul următor:

1. ROMÂNIA, 2. Suedia, 3. Polonia, 4. Danemarca, 5. Iugoslavia, 6. Ungaria, 7. România B, 8. Franța.

Pentru conformitate, iată și lotul complet al României, cel care a inaugurat practic sala Olimpia:

Cornel Penu, Alexandru Dincă, Ștefan Orban, Gheorghe Gruia, Cristian Gațu, Valentin Samungi, Cornel Oțelea, Roland Gunesch, Gabriel Kicsid, Ion Popescu, Ghiță Licu, Mihail Marinescu, Ștefan Birtalan, Ioan Bota, Titus Moldovan, Gheorghe Goran. Antrenori: N. Nedef, E. Trofin, O. Vlase.

Conform consemnărilor vremii, în toate cele cinci zile ale turneului sala a fost arhiplină, asta deși intrarea nu a fost liberă.