Roland Freund (al treilea din stânga, jos), campion european cu Germania, în 1981
Timișoara a fost unul dintre orașele-pionier ale polo-ului românesc. ILSA a dat, de-a lungul anilor, sportivi care au scris istorie în această disciplină, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. De departe, cel mai titrat dintre ei e Roland Freund, cel care a deprins tainele sportului cu mingea pe apă în bazinul „textiliștilor”, pentru ca mai târziu să scrie istorie în Germania.
Roland Freund s-a născut la 17 iunie 1955 la Timișoara. Apropierea sa de polo nu a fost deloc întâmplătoare. Tatăl său, Imre Freund, a făcut parte, în anii 30, din prima echipă a ILSA-ei, unde a jucat pe postul de fundaș. Mai târziu, a fost antrenor al grupării textiliste, dar și al echipei naționale. Roland a luat contactul cu mingea de polo în bazinul ILSA-ei, care era situat lângă actualul Inspectorat Județean de Poliție. Încă de la primele jocuri a demonstrat că își moștenește din plin tatăl, fiind selecționat constant la naționala de juniori a României.
După ce a absolvit cu brio examenul de Bacalaureat, în 1974, Roland și familia sa emigrează în Germania. Tânărul timișorean își dorea să urmeze o carieră medicală, însă pentru a fi admis la universitate a fost nevoit să mai dea o dată Bacalaureatul și în „stil” german, cel românesc nefiind recunoscut. Preocuparea pentru carte nu i-a știrbit însă pasiunea pentru polo, continuându-și cu succes activitatea la Aegir Uerdigen.
La numai un an de la sosirea sa în Germania, a fost selecționat în echipa națională, împreună cu care a participat, în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal. În Canada, Mannschaft-ul n-a reușit decât locul 6, Freund duelându-se, în ultimul meci al competiției, chiar cu reprezentativa țării sale natale, în fața căreia a pierdut, cu 3-5. Jocurile din ce în ce mai bune l-au propulsat, în scurt timp, la echipa care își începea dominația asupra polo-ului german (dominație ce nu s-a încheiat nici astăzi), Spandau 04 Wasserfreunde Berlin.
Roland Freund a devenit rapid unul dintre cei mai importanți polo-iști germani, contribuind la cea mai bună perioadă din istoria Mannschaft-ului. În 1981, a obținut medalia de aur la Campionatul European de la Split, pentru ca, un an mai târziu, să câștige medalia de bronz la Campionatul Mondial.
La Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, Freund a câștigat o prețioasă medalie de bronz cu echipa națională, clasându-se în urma Iugoslaviei și a Statelor Unite. În turneul desfășurat la Malibu, Freund s-a înscris pe lista marcatorilor în trei jocuri: două goluri în 15-8 cu Japonia și câte un gol în 10-4 cu Italia, respectiv în 15-2 cu Olanda.
Cu echipa de club, Roland Freund a ridicat deasupra capului cel puțin un trofeu în fiecare sezon. La Spandau Wasserfreunde, a cucerit nouă titluri consecutive (1979-1987) și trei Cupe ale Campionilor Europeni (1982, 1984 și 1985).
După abandonarea activității sportive, Roland Freund și-a îmbrățișat cea de-a doua lui mare pasiune, medicina. La începutul anilor 90, a reușit să își deschidă un cabinet de ortopedie la Berlin, iar în momentul de față e unul dintre cei mai renumiți medici din capitala Germaniei. Totuși, n-a putut rămâne foarte mult timp departe de sportul care i-a adus consacrarea. În urmă cu câțiva ani, a revenit în staff-ul echipei naționale de polo, ca medic.