După debutul în forță de la Jimbolia, Ștefan Dobay s-a remarcat, încetul cu încetul, ca un marcator pursânge. Ajungem astfel la ultimul episod al poveștilor marelui înaintaș timișorean. În această serie, am redat fragmente din autobiografia sa care evocă anii săi de ucenicie fotbalistică, încercând totodată să vă readucem în atmosfera Timișoarei din urmă cu un veac. Așadar, în cuvintele lui Dobay, sfârșitul anilor 20, cu decăderea Chinezului și declanșării crizei financiare din 1929…

În 1925, echipa C.S. Unirea CFR a hotărât să-și întărească formația, achiziționând jucători consacrați: astfel, de la Chinezul a trecut la noi faimosul portar Zombory, agil ca o pisică, vestit, printre altele, și pentru loviturile de la 11 mewtri.

În campionatul districtual al anului 1926, Unirea CFR ocupa locul al doilea, după Chinezul. Rudy Wetzer și cu Zemler făceau pe teren adevărate ravagii. De altfel, Wetzer, cu o muncă de titan, a lărgit și a dat un imbold deosebit fotbalului românesc, imprimându-i amprenta puternicei lui personalități.

În anul 1927, Unirea CFR fuzionează cu CS Banatul, echipă cu jucător de cea mai mare valoare: Ghiță Ciolac, Babin, Kondor, Madarasz, Talian, Iunațiu II, Daum, Mayer, Kiky Halmoș, Stanciu, Babeș, Cionca, Drăghici, Studenik, Kiss, Aliteanu, Fibișan și încă multe alte talente.

La 22 iunie 1927, am fost selecționat pentru partida internațională interorașe Timișoara – Budapesta. Echipa Timișoarei, formată numai din jucători valoroși, a învins cu 2-0 puternica reprezentativă maghiară, care era de fapt reprezentativa Ungariei. În partea a doua a partidei, Matek fiind accidentat, am fost introdus în echipă, formând aripa stângă Dobay – Zemler, idolul meu. După această partidă, jucătorii de fotbal din Timișoara mă priveau cu admirație.

Anul 1928. Pe linie profesională îmi însușisem bine modelarea argintului și voiam să învăț și taina de presator de metal nobil. Era o treabă grea, care solicita mult musculatura brațelor și a pieptului, pentru a strânge presa. Munceam din greu atât la serviciu, cât și pe terenul de fotbal.

Echipa Banatul ajunsese la același nivel cu Chinezul. Un meci direct între ele s-a terminat cu rezultatul 2-2.

În acel an, Chinezul pierde campionatul țării, după ce îl deținuse timp de șase ani consecutiv. Supărare, nemulțumiri etc. Marii jucători au încheiat contracte cu alte echipe străine sau din București. Evenimentul avea să aibă reprecusiuni nefavorabile asupra fotbalului românesc. Echipa Banatul trece în fruntea clasamentului districtual.

În 1929, situația economică a țării este dezastruoasă. Se încearcă salvarea prin „curba de sacrificiu”. Șomajul face ravagii. Jucătorii timișoreni, rămași fără serviciu, se răspândesc în toată țara. Unge ajungeau, înjghebau câte o echipă de fotbal. Balanța sportului începe totuși să încline spre capitală, unde se întrezărea o viață fotbalistică cu mari perspective.

Chiar și în această amosferă neprielnică, noi, cei de la Banatul, ne vedeam serios de antrenamente și ne verificam forțele în fiecare duminică, în jocuri cu echipe valoroase, la care obțineam rezultate concludente: 9-1 cu Fratelia, 4-1 cu C.A.T. etc.

La sfârșitul anului, activitatea fotbalistică a fost încheiată cu aprecieri importante pentru cariera mea, exprimate în Gazeta Sporturilor din 28 decembrie: „Dobay în fruntea celor mai buni trăgători” (foto).

– SFÂRȘIT –

Dacă doriți să recitiți:

Dacă doriți să recitiți:
Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4
Episodul 5
Episodul 6
Episodul 7
Episodul 8
Episodul 9

Fragment din autobiografia lui Ștefan Dobay, Șut… goool!, Editura Sport-Turism, București, 1979