Fundația de Abilitare Speranța și-a premiat în această după-amiază campionii. La mijlocul acestei luni, trei înotători, pregătiți de Marius Pârjol, au reușit să obțină rezultate meritorii în Ucraina, la un concurs sub egida Special Olympics, la care au luat parte concurenți din opt țări europene. La festivitatea de premiere au participat patru fotbaliști de la ACS Poli, handbaliștii de la HC Giroc (mai vechii prieteni ai copiilor), precum și Mihai Costa, șeful biroului sport-cultură din cadrul Primăriei Timișoara.

Evenimentul s-a desfășurat la sediul Fundației, de pe strada Aurel Popovici nr. 17. În curte, invitații așteptau începerea evenimentului, iar primirea a fost făcut chiar de către copii. „Ciao! Ce faci? Eu sunt Alex. Pe tine cum te cheamă?”, mă întâmpină unul dintre sportivii FAS, Alexandru Țurcanu. Face oficiile de gazdă, se asigură că nimănui nu-i lipsește nimic. Am uitat să menționez? Are doar 9 anișori și se bucură sincer de realizările colegilor săi mai mari.

Doi dintre participanții evenimentului de la Lvov, din Ucraina, au fost prezenți astăzi, la sediul FAS. E vorba despre Mario Silvestru, medaliat cu aur la 50 m craul, și cu argint la 25 m craul, și de Alexandru Toma, care a obținut două clasări pe locul 4, la 25 și 50 m craul. Cel de-al treilea înotător al Fundației, Andrei Cupșa (locul 2 a 25 m spate și locul 5 la 50 m craul), a participat și el la festivitate, din Baia Mare, prin intermediul internetului.

Dintre sportivi, a luat cuvântul Mario Silvestru, cel ce a adus și singurul aur al delegației României (formată doar din cei trei înotători ai centrului timișorean).

„În primul rând, participarea la această competiție a fost pentru noi o reală bucurie. În plus, avem permanent satisfcația aceasta de a nu da înapoi. Avem în spate persoane deosebite, care ne susțin. Anul trecut am fost pentru prima dată într-o asemenea competiție și am rămas surprins de modul în care a fost totul organizat. Nu mă așteptam să închei pe primul loc, împreună cu Andrei am reușit să spargem gheața pentru România. În acest an a fost și mai frumos, și mai bine organizat și am reușit să surprindem delegațiile din celelalte țări. Eu mă bucur pentru mine, deoarece am reușit să practic înotul la un nivel mai bun decât anul trecut, simt acest progres. Aici e meritul lui Dumnezeu în primul rând și apoi al lui Marius (n.r. Pârjol) și a tuturor celor de la Fundația de Abilitare Speranța”, a afirmat Mario Silvestru.

Diplomele pentru rezultatele obținute în Ucraina, au fost înmânate de fundașul lui ACS Poli, Cristian Scutaru, prezent la eveniment alături de colegii săi Marius Croitoru, Cristian Bărbuț și Andrei Artean. Iar handbaliștii de la HC Giroc le-au înmânat sportivilor echipamente, oferite de magazinul de specialitate Decathlon.

Marius Pârjol: „Mă trezesc de dimineață și abia aștept să încep lucrul”

Principalul artizan al performanțelor reușite de-a lungul anilor, pe plan sportiv, de copiii din cadrul Fundației de Abilitare „Speranța” e Marius Pârjol. Kinetoterapeutul și antrenorul micuților sportivi are deja mai bine de 7 ani de lucru în folosul copiilor cu dizabilități. O muncă pe care, așa cum mărturisește, o face în primul rând din plăcere.

Marius, povestește-ne puțin cum a fost la Lvov. Care a fost anvergura acestei competiții?

A fost o experiență frumoasă. Nu ne așteptam să fim primiți atât de bine. Am fost și anul trecut și ne-am simțit foarte, foarte bine. De această dată au fost și mai mulți sportivi, în jur de 600, dublu față de anul trecut. Au fost opt țări participante: Elveția, Belgia, Azerbaidjan, Letonia, România, Ucraina și Polonia.

Fundația pentru Abilitare „Speranța” a dat singurii reprezentanți ai României la această întrecere. Cum s-a ajuns la această situație?

Noi ne-am făcut contactele în Polonia. Competiția Special Olympics din România invită doar sportivi din țară. Ei bine, la ucrainieni, pot participa și alte țări. Chiar dacă a fost și pentru ei o competiție națională, se numește „Open Games”, astfel că pot veni și alte delegații din alte țări. Acesta e un lucru bun, deoarece copiii au ocazia să vadă alte țări, să cunoască altă lume, alte culturi…

Câți sportivi ai, în acest moment, în cadrul Fundației?

În total, am cam 15 sportivi, deși eu sport fac cu toți copiii de la fundație. Nu sunt doar pe înot, ci și pe atletism, ski, patinaj, bocce… Eu chiar încerc să pun bazele unui club propriu-zis pentru persoane cu dizabilități, pentru că nu există așa ceva, iar acești copii cred că merită o șansă la fel ca orice alt sportiv. În țară, există doar cluburi de paralimpic însă nu și pentru Special Olympics, unde vorbim despre deficit intelectual.

De când ai început această muncă, alături de copiii cu dizabilități?

Din 2009 lucrez cu acești copii, de când am început să practic meseria de kinetoterapeut. Încetul cu încetul, am fost invitați la competiții… Prima a fost în Cluj, apoi am continuat la Craiova, Iași, București, a fost și o competiție organizată la Timișoara, iar acum am început să ne obișnuim și cu cele internaționale. Sper să reușim să facem cât mai multe sporturi. De pildă, aș vrea să ne axăm și pe ski, i-am și dus pe doi dintre micuți, le-a plăcut foarte mult și chiar au învățat să schieze în cinci zile, ceea ce e formidabil.

Cum ai descrie munca pe care o faci zi de zi alături de acești copii?

Sunt copii cu diverse afecțiuni, și neurologice, și motorii… Mie mi se pare o muncă foarte ușoară. Dacă nu mi s-ar părea așa, probabil m-aș apuca de altceva. Am prieteni pe care-i aud spunând că nu prea au chef să meargă la lucru. Eu unul mă trezesc de dimineață și abia aștept să încep lucrul. Firește, se acumulează și o oboseală, lucrez și cu copii mici, între 0-2 ani, iar acolo e mult mai greu, atât fizic, cât și psihic. Dar, așa cum spuneam, mie mi se pare totul ușor, pentru că mă regăsesc în această muncă și chiar nu mă văd făcând altceva.

Care sunt planurile voastre pentru viitor?

În primul rând, mi-aș dori să organizăm o competiție internațională aici, la Timișoara, pe care să o axăm, pentru început, pe înot. Să reușim să invităm și delegații din alte țări, prin contactele pe care am reușit să ni le facem. Ne dorim să demonstrăm că se poate și în Timișoara, și în România, să se organizeze un concurs internațional. Să nu fie nevoie să mergem doar în străinătate pentru a simți pulsul unui asemenea concurs.

Infrastructura în natație a fost dintotdeauna un punct slab al Timișoarei. Crezi că a se ridică la cerințele organizării unei întreceri internaționale sub egida Special Olympics?

Eu zic că infrastructura pe care o avem e suficientă. Avem câteva bazine care ar putea găzdui o competiție, fără mari probleme. Noi antrenamentele le facem la bazinul din Dacia, cu sprijinul domnului Mihai Costa, de la Primărie. Înainte, ne-am pregătit în bazinul Școlii Generale nr. 30, până când acest a intrat în reabilitare.