România și Franța se vor afla vineri față în fața pentru 16-a oară în istorie, la deschiderea ediției 2016 a Campionatului European. Cele două reprezentative se duelau pentru prima oară tot în luna iunie, însă în 1932, pe stadionul bucureștean „ONEF”, în cadru amical. Favorită certă în opinia specialiștilor vremii, România s-a impus la scor de tenis în fața „cocoșilor”, 6-3, într-un joc în care evoluau nu mai puțin de șapte fotbaliști timișoreni. O, tempora…

La 12 iunie 1932, stadionul „ONEF” era luat cu asalt de peste 10.000 de iubitori ai fotbalului, pentru o întâlnire extrem de atractivă. România primea vizita Franței, o națiune care, la vremea respectivă, nu era considerată încă o forță a fotbalului european, dar care atrăgea în rândul bucureștenilor.

De altfel, presa românească anticipa o victorie clară a României, după cum aflăm de pe prima pagină a cotidianului Gazeta Sporturilor, din 13 iunie 1932:

România a învins Franța!*
Nu este în propozițiunea de mai sus nimic neașteptat. Aproape toată lumea, vorbind firește de acei cari pot să drămuiască cu oarecari pretenții raportul de valori internaționale pe tărâm sportiv, a prevăzut victoria aceasta.
Ba chiar, au fost câțiva cari ca și noi, au indicat-o la o bună diferență. Și totuși, niciuna din victoriile noastre internaționale, asupra Jugoslaviei, asupra Austriei, sau asupra Greciei, n-a condensat mai mult entuziasm, mai multă satisfacție generală, decât succesul de eri. Care este dedeparte cea mai netedă victorie din câte am obținut.

*) Am păstrat ortografia și sintaxa originală, așa cum a văzut lumina tiparului în 1932, precizare valabilă și pentru citatele ce vor urma.

România era antrenată de Costel Rădulescu, însă rolul esențial în formarea echipei a avut-o timișoreanul Rudolf Wetzer, primul jucător cu adevărat uriaș lansat pe Bega, care era căpitanul echipei. De altfel, fotbalul timișorean era puternic reprezentat la fiecare acțiune a echipei naționale în anii respectivi, dovadă fiind și formula de joc aleasă pentru jocul cu Franța, în care nu mai puțin de șase titulari proveneau din capitala Banatului: Rudolf Burger, Adalbert Hrehuss, Petre Steinbach, Ladislau Raffinski, Rudolf Wetzer și Alexandru Schwartz, pe parcurs mai intrând și Stefan Dobai.

Meciul a fost, practic, fără istoric, în condițiile în care România conducea cu 3-0 încă din minutul 18. Cele șase goluri ale tricolorilor au fost marcate de trei jucători: orădeanul Iuliu Bodola (min. 8, 84) și timișorenii Rudolf Wetzer (15, 72) și Alexandru Schwartz (18, 50). Intrat în minutul 55 al întâlnirii, ripensistul Ștefan Dobay avea să povestească, peste ani, în biografia sa, Șut… GOOOL!, ce s-a aflat totuși în spatele acestei înlocuiri, în condițiile în care „Calul” era accidentat.

În repriza a doua, în minutul 55, Schwartz s-a accidentat și Rudy Wetzer m-a solicitat să intru în joc, deși eram cu glezna inflamată. Mi-a fost greu și pentru motivul că nu mai jucasem de mult timp pe post de inter-dreapta. (…) Glezna mea s-a umflat foarte mult și a început să mă doară. Schwartz mi-a jurat „cu două degete ridicate”, că deși accidentat, mai putea să joace, dar că s-a înțeles din ochi cu vulpoiul de Rudy Wetzer să mă introducă în echipă, pentru că eram… „tuns în cap” – cătană fără bani – și astfel să pot încasa și eu prima de „zece hârtii” plătită de Federație.
– Cu „zece hârtii” poți să-ți faci comprese la picior… și în definitiv de ce să mă doară numai pe mine și să nu te doară și pe tine?

Rudy Wetzer, un „geniu al footballului nostru”

În numărul din 13 iunie 1932, Gazeta Sporturilor a realizat și scurte analize individuale ale jucătorilor care au învins categoric Franța, printre remarcați numărându-se, evident, și timișorenii Wetzer și Schwartz, care au adus împreună patru din totalul de șase reușite ale României. Să dăm citire aprecierilor notate în dreptul celor șase timișoreni titulari:

BURGER, masiv și plin de energie, a clarificat multe situații delicate. A fost fericit în degajări. În repriza a doua spre sfârșit a slăbit enorm, manifestând semnele unei condiții fizice șubrede.
HREHUSS a jucat admirabil prima repriză. A marcat aripa cu multă dibăcie. A știut să se plaseze și a atacat cu rost. N-a lăsat aceiaș impresie în repriza a doua, pentru că a trebuit să compenseze anumite insuficiențe a lui Burger.
STEINBACH l-a surclasat pe Kouscar, deși n-a fost în cea mai mare formă. Totuș, să-i recunoaștem lui Steinbach meritele ce i se cuvin pentru victoria de eri. A susținut înaintarea cu un serviciu impecabil. Spre sfârșit a slăbit din cauză că prea trebuia să compenseze numeroasele lipsuri defensive cauzate de Burger sau Albu. Afară de aceasta, credem că Steinbach ar fi trebuit să se odihnească, altfel, condiția lui fizică va lăsa din ce în ce mai mult de dorit.
RAFFINSKI a jucat fără greșeală. Este un half de încredere. Îi poți încredința orice aripă. Plin de vigoare, joacă în acelaș ritm din primul până în ultimul moment. „Rafi” e în formă mare și a rezolvat prin aceasta o mare criză a postului de mijlocaș stânga.
WETZER a fost cel mai bun înaintaș. Chiar dacă alții au realizat mai mult, să nu uităm că cea mai mare activitate tot el a desfășurat-o. Toți au jucat prin Rudy, toți au fost conduși de acest geniu al footballului nostru. Ca în vremurile de mare glorie a marcat când a fost să marcheze, dar ce e mai interesant e felul cum a mișcat înaintarea. Precizia deschiderilor sale, subtilitatea inițiativelor în tripletă au entuziasmat. Să nu uităm că afară de goalurile marcate de el, goalurile lui Schwartz și ultimul punct a lui Bodola sunt în strânsă legătură cu inițiativele lui Wetzer.
SCHWARTZ a pășit cu dreptul în rândurile internaționalilor. Cu Wetzer a făcut minuni și ajutat de buna sa clasă, s-a înțeles imediat cu Glanzmann. A arătat multă pătrundere și o mare ușurință de a marca atunci când e bine servit.

Jules Rimet, impresionat de Wetzer & co

La partida de pe ONEF a asistat însuși primele președinte al FIFA, francezul Jules Rimet, care a ținut să felicite echipa României pentru victorie. „A câștigat echipa mai bună. Toate legile sportului au fost respectate, e vorba deci de o performanță regulată, pentru care vă felicit”, a declarat Rimet, citat de Gazeta Sporturilor.

Tot în numărul din 13 iunie 1932 al ziarului, căpitanul Franței, Chardar, recunoștea superioritatea tricolorilor: „Ne-am supus unui adversar superior. Suntem mulțumiți de felul cum s-au desfășurat lucrurile. Echipa noastră a făcut tot ce a putut în fața unui adversar mai bine pregătit. Să sperăm că n-a fost primul match Franța – România și în unul din viitoarele ne vom revanșa”.

Eroul partidei, timișoreanul Rudy Wetzer, spunea la finalul întâlnirii că proporțiile scorului puteru fi mult mai mari în favoarea României: „Sunt încântat. Țineam de mult să reintru în echipa națională și îmi pare bine că publicul e mulțumit de mine. Echipa noastră o consider bine pusă la punct. Dacă insistam după 4-0, cred că ajungeam la opt goaluri. Ar fi fost senzațional, pentru că fiecare cunoaște prestigiul Franței. Din echipa franceză, nu mi-a plăcut decât Korb”.

12 iunie 1932
București, stadion ONEF, spectatori 10.000
România – Franța 6-3 (3-0)
Bodola 8, 84, Wetzer 15, 72, Schwartz 18, 50 – Chardar 58 (pen.), Liberatti (77), Rohlion (78).

România: Czinczer – Burger, Albu – Hrehuss, Steinbach, Raffinski – Glanzmann, Schwartz (55, Dobay), Wetzer (C), Bodola, E. Kocsis.
Franța: Tassin – Mairesse, Chardar (C) – Scharvath, Laurent, Kauscar – Rodriguez, Liberatti, Alcazar, Korb, Rohlion.