Cel mai titrat fotbalist al lui ASU Politehnica a ajuns la pragul semicentenarului. Iosif Rotariu împlinește astăzi 50 de ani, vârstă pe care, cel puțin pe teren, refuză să și-o arate.

Moment de sărbătoare în familia Rotariu. Gemenii Iosif și Ilie împlinesc astăzi 50 de ani. Chiar și la această vârstă, cei doi nu au uitat de sport, practicându-l ori de câte ori au ocazia.

Iosif a revenit în această vară în iarbă, la ASU Poli, în liga a V-a. Și a devenit, rapid, un jucător esențial. Experiența acumulată în peste trei decenii de fotbal își spune din plin cuvântul, într-un eșalon dominat de amatorism.

Iosif Rotariu s-a născut la 27 septembrie 1962, în Prigor (Caraș-Severin). Prima legitimare a avut-o la Nera Bozovici, unde a fost remarcat în timpul unui amical susținut împotriva Politehnicii. Conducerea alb-violeților l-a solicitat să vină la Timișoara, astfel că din 1980 a început lunga sa aventură polistă.

Debutul și l-a marcat pe 12 aprilie 1981, într-un joc câștigat de Poli, pe teren propriu, scor 1-0, cu SC Bacău. După terminarea liceului însă, i-a sosit ordinul de încorporare, fiind trimis tocmai la Tulcea, unde avea să evolueze, pentru o scurtă perioadă, la divizionara B din localitate. Revenit la Poli, a disputat o finală de Cupă, în 1983, în fața Universității Craiova, marcând singurul gol al alb-violeților în meciul pierdut cu 1-2. După o retrogradare și apoi o promovare în elită tot cu formația timișoreană,  a fost solicitat, în vara lui 1986, de Steaua. Până în 1990, „Roti” cucerise trei titluri, trei cupe, și a disputat o finală de Cupa Campionilor, pierdută în fața Milanului, în 1989.

Imediat după Revoluție, s-a transferat în Turcia, unde avea să joace patru ani, la Galatasaray și Bakirköyspor Kulübü. În 1994 s-a întors în țară, la CFR Timișoara, iar după scurt timp avea să își producă revenirea în tricoul alb-violet al Politehnicii, pentru care avea să evolueze până în 1996. După doi ani petrecuți în Ghencea, unde și-a mai adăugat două titluri de campion în palmares, s-a întors la Poli, aflată într-o situație extrem de grea, în postura de antrenor-jucător. După 21 de partide disputate pentru alb-violeți, a ajuns la Extensiv Craiova, grupare cu care a promovat în prima ligă. După despărțirea de olteni, s-a întors pentru o scurtă perioadă la Poli, apoi a evoluat pentru echipa Institutului, din Divizia C, pentru ca în sezonul 2001/2002 să ajungă la FC Bihor, tot din postură de antrenor-jucător.

Un capitol aparte din cariera sa îl constituie echipa națională. În 1990, Iosif Rotariu a fost unul dintre jucătorii de bază ai României la Copa del Mondo, reușind să-l anihileze perfect pe cel mai în vogă jucător al vremii, Diego Armando Maradona. A strâns în total 25 de jocuri în prima reprezentativă, pentru care a debutat în 1988, reușind și un gol într-un meci contra Poloniei.

După retragerea din ligile superioare, „Roti” a îndeplinit funcția de antrenor secund al echipei naționale, pentru ca, din 2005 până în primăvara acestui an, să activeze doar la Poli, din postură de antrenor principal și secund. A mai și jucat fotbal în această perioadă, la formații din eșaloanele inferioare din Timiș, ultima fiind „Marcel Băban” Jimbolia. În vara acestui an, a acceptat propunerea de a evolua pentru ASU Poli, echipa susținută de galeria Politehnicii.

„De dimineață am jucat două ore tenis de câmp, iar acum, după meci, mă duc la fitness. Doar asta știu să fac. Sport…”, spunea Iosif Rotariu, după primul meci jucat pentru ASU Poli.