4 decembrie 1921 Archives

Politehnica joacă la Târgoviște de ziua ei! Rezultate înregistrate de vechea Poli în ziua de 4 decembrie

Returul ligii secunde începe la final de săptămână, iar meciul Politehnicii Timișoara din deplasare, contra Chindiei Târgoviște, e programat într-o zi specială pentru suflarea alb-violetă. Meciul de lângă Turnul Chindiei se va juca duminică, 4 decembrie, într-o zi în care se aniversează 95 de ani de la înființarea clubului istoric al studenților timișoreni, care a devenit, în perioada postbelică, un veritabil simbol al orașului.

De-a lungul celor 95 de ani de existență, Poli a disputat doar zece partide în data de 4 decembrie, însă motivele de bucurie au fost destul de rare. Iar asta deoarece „studenții” au obținut doar trei victorii de ziua lor, ultima în urmă cu 28 de ani.

Primul joc pe care îl putem plasa cu exactitate în data de 4 decembrie s-a disputat în 1928, adică în ziua în care echipa de fotbal a Politehnicii aniversa șapte ani de la semnarea actului constitutiv. Studenții s-au impus cu 2-0 în fața concitadinei Rapid Timișoara, în Campionatul Districtual, însă presa vremii nu specifică marcatorii celor două goluri. În schimb, a fost redată echipa folosită în acel meci de Politehnica: Pitea – Ignuță, Doboșan, Sfera, Coșan, Pop, Sepi I, Franțiu I, Sepi II, Deheleanu, Chiroiu, Franțiu II. Pentru Rapid au evoluat Tarysztra – Frecot, Waleth III, Stojetz, Chavillier, Fabri, Osztermann, Wiszt, Debert, Witye și Szikora.

Tot într-o zi de 4 decembrie, în 1946, Politehnica a obținut o victorie clară în campionatul Diviziei B, 8-1, pe teren propriu, cu CFR Craiova.

Primul meci disputat de alb-violeți în Divizia A la această dată s-a consemnat în 1977 și a însemnat și prima înfrângere la ceas aniversar. Poli a pierdut cu 2-0 meciul susținut în deplasare, cu Jiul Petroșani, care a marcat prin Bucurescu (min. 3) și Mulțescu (min. 44). Timișorenii au evoluat în formula Bathori – Floareș, Mehedințu, Roșca, Barna – Șerbănoiu, Lața, Dembroschi – Nucă (46, Nadu), Cotec, Petrescu.

Poli a fost programată să joace din nou într-o zi de 4 decembrie, în 1983, înt-un meci din Divizia B. Nici de această dată n-a fost cu succes pentru alb-violeți, care au înregistrat doar o remiză, 1-1, în deplasarea de la Armătura Zalău. Timișorenii au deschis scorul, în minutul 6, prin experimentatul Stelian Anghel, însă gazdele au restabilit egalitatea în minutul 55, prin Petruț. Antrenorul alb-violeților, Emeric Dembroschi, a trimis în teren formula Clipa – Murar, Șerbănoiu, Șunda, Lehman, Rotariu, Bozeșan, Manea, T. Nicolae, Giuchici, Anghel, pe parcurs mai intrând Deac și Vlătănescu.

Una dintre cele mai negre zile de 4 decembrie a fost, fără doar și poate, cea din 1985 La aniversarea de 64 de ani de la înființarea clubului, Poli a fost eliminată din Cupa României, după o înfrângere la scor de neprezentare pe terenul divizionarei secunde Șoimii IPA Sibiu. Trupa de pe Cibin a înscris prin Coldea (min. 8, 25) și Mărginean (min. 37). La gazde a fost integralist Dan Curtean, nimeni altul decât tatăl lui Alexandru Curtean, viitorul jucător al Politehnicii. Revenind la jocul din 1985 de la Sibiu, să mai menționăm alcătuirea alb-violeților: Almășan – Andreaș, Ionuț, Șulea, Șunda – Sabou, Vlătănescu, Giuchici, Rotariu – Oancea (59, Mureșan), Bolba (38, Bozeșan II).

A treia și ultima victorie obținută de Politehnica într-o zi de 4 decembrie s-a consemnat în 1988, într-un derby timișorean cu CFR, disputat pe stadionul de la Gara Mare. Poli s-a impus cu 2-1, prin golurile semnate de Banu (min. 18) și China (min. 83), pentru feroviari reducând din diferență Truți, dintr-o lovitură de pedeapsă transformată în minutul 88. Poli, cu regretatul Costică Rădulescu la timonă, a evoluat în formula Almășan – Andreaș, Oancea, Crăciun, Stoicov, Vlaicu, Bozeșan II (62, Neagu), Oloșutean, China, Trăistaru, Banu (66, Ilcu). De partea cealaltă, CFR Timișoara a aliniat echipa Popa – Cârciumaru, Bilan (36, Neamțu), Pavlov, Truți, Bungău, Bărbosu, Rădulescu, Malac (46, Dudaș), Simcelescu, Ilici.

Primul meci disputat pe 4 decembrie după Revoluție s-a consemnat în 1991, la Pitești. Un derby alb-violet, tranșat însă de FC Argeș, cu 3-1. Gruparea din Trivale a avut chiar 3-0 pe tabelă, prin golurile lui Mironaș (min. 22), Stancu (min. 28) și Ceaușu (min. 55), timișorenii reducând din diferență prin Marcel Băban, în minutul 58. Poli, pregătită de profesorul Ion V. Ionescu, a evoluat în formula Almășan – Voica, Csik, Macavei, Varga – Diaconescu, Bătrânu, Bărbosu (65, Kovacs), Vuia (46, Rosenblum) – Băban, Vlaicu.

Doi ani mai târziu, Poli avea să dispute un nou meci în ziua de 4 decembrie, tot în deplasare. A fost din nou vorba de un derby de tradiție al campionatului, de această dată în fața Universității Craiova, și tot despre o înfrângere, cu scorul de 1-0. Unicul gol al partidiei disputate pe „Centralul” din Bănie a fost reușit de Jerry Gane, în minutul 38. La jocul din 4 decembrie 1993, timișorenii au aliniat formula Almășan – Varga, Macavei, O. Popescu, Cioroianu – Bătrânu (64, Vlaicu), Em. Șeban, Velcea, Contescu – Strizu (18, Uleșan), Kovacs.

Aveau să treacă nu mai puțin de 12 ani până la un nou meci disputatde Poli pe 4 decembrie. Și ce meci a fost în 2005, la 84 de ani de la înființarea grupării alb-violete! Timișorenii au evoluat în „Ștefan cel Mare”, cu Dinamo, meci pe care îl pierdeau dramatic, cu 1-0, printr-un gol marcat de Florin Bratu, în minutul 84. Formația bănățeană, antrenată de Gheorghe Hagi, a aliniat formula Popa – Rădoi, Olah, McKain, Bătrânu – Osei, Caramarin – Coman, Naidin, Bălace – Mansour. Pe parcurs au mai intrat Velcea, Găldean și Rus.

Ultimul meci disputat de Poli la 4 decembrie s-a disputat în 2010 și a fost, fără doar și poate, cel mai spectaculos: Gloria Bistrița – Poli 3-3, după ce alb-violeții au condus cu 1-0 la pauză și apoi cu 3-1 până în minutul 72. Alb-violeții au punctat prin Luchin (min. 18), Zicu (min. 59) și Axente (min. 65), însă bistrițenii au contracarat prin Velcovici (min. 53) și S. Keita (min. 72, 90). Poli, pregătită de Cosmin Contra, s-a prezentat la acest joc în formula Pantilimon – Helder, Cisovsky, Luchin, Sepsi – Alexa, Burcă – Goga, Tameș, Zicu – Nikolic. Au mai intrat Bourceanu, Pătraș și Axente.

Așadar, în cele zece partide disputate de vechea Poli în ziua de 4 decembrie, s-au înregistrat trei victorii, două rezultate de egalitate și cinci înfrângeri pentru alb-violeți.

Partida Chindia Târgoviște – Politehnica Timișoara, din etapa a XX-a a ligii secunde, va avea loc duminică, 4 decembrie, de la ora 11:30, și va fi transmisă în direct de Digi Sport și Dolce Sport.

94 | „Societatea Sportivă a Școalei Politehnice Timișoara”

4 decembrie 1921. Duminică dimineața. Victor Vlad, Opran, Benția sau Câmpeanu erau doar câteva nume participante la Adunarea Generală a celui mai nou club sportiv din Timișoara. Pe lângă Chinezul, C.A.T., R.G.M.T. sau Unirea, își făcea apariția „Societatea Sportivă a Școalei Politehnice din Timișoara”. Oare câți dintre cei prezenți au realizat importanța datei în care s-au strâns, în căminul tinerei instituții de învățământ superior, pentru alegerea primului comitet de conducere al clubului? Cum spuneam, era o duminică friguroasă de iarnă… Câți dintre cei ce au pornit la drum din cotizațiile profesorilor, salariaților Politehnicii și studenților, fără echipament, fără teren, fără antrenori, bazându-se doar pe entuziasm, ca unică resursă, câți dintre ei s-ar fi gândit că echipa lor va ajunge un simbol, un element definitoriu sau, cum îi spunem noi astăzi, un „brand” al Timișoarei și a întregului Banat?

Victor Vlad, primul președinte al „Societății Sportive”

Important de precizat din capul locului că data de 4 decembrie nu coincide cu începuturile activității sportive sub stindardul „Școalei Politehnice” din Timișoara. Studenții ei au reprezentat instituția la diverse concursuri școlare încă din toamna anului 1920, atunci când universitatea își deschidea porțile pentru primii studenți. Doar că aceste activități nu s-au petrecut în cadrul organizat al unui club sportiv. Deși anunțată încă din primăvară, „Societatea Sportivă a Școalei Politehnice din Timișoara” a putut funcționa doar odată cu actul întocmit la 4 decembrie 1921. Atunci s-a votat statutul grupării și prima structură de conducere.

Primele meciuri, pe Popa Șapcă

La data înființării, clubul sportiv al Politehnicii nu dispunea de un teren propriu. Pe terenul pe care se înalță astăzi ansamblul principal al clădirilor instituției, mărginit de actualele străzi Mihai Viteazul, Pârvan, Lalescu și Babeș, în iarna lui 1921 se aflau doar clădirea principală a universității – actuala Facultate de Mecanică, căminul „1MV” și cantina.

Unul dintre documentele din arhiva instituției ne arată că, la 23 martie 1922, întâiul președinte al Societății Sportive, inginerul Victor Vlad, îi trimite o cerere (foto stânga) rectorului Victor Vâlcovici (cel ce preluase de curând „ștafeta” de la fondatorul Traian Lalescu). „Sportivii” cer cedarea unui teren de „120m / 180m”, pe care să fie amenajată o bază sportivă, cu toate facilitățile de rigoare. Locația aleasă avea să fie cea pe care există și acum stadionul „Știința”. Deja o echipă consacrată, mai cu seamă pe plan local, unde a înfrânt numele importante ale vremii și s-a luat chiar la trântă cu marele Chinezul, „Poli” se mută în curtea din spatele „Mecanicii” în 1928.

Până atunci, echipa studențească și-a desfășurat activitatea pe arena „Patria”. Un teren aflat (după spusele unuia dintre primii mari jucători ai echipei, Vasile Deheleanu), pe strada Popa Șapcă, aproximativ în zona pasajului de astăzi. „Patria”, unul dintre foarte puținele terenuri omologabile din Timișoara anilor respectivi, fusese închiriată prin cotizațiiile profesorilor, salariaților și studenților.

O echipă fără antrenori

În primii ani de activitate, Politehnica nu avea antrenor! Pare greu de înțeles un asemenea mod de funcționare în zilele noastre. Iar acest lucru s-a perpetuat chiar și după accederea echipei în Categoria I a Campionatului Districtual, unde se lupta cu „granzii” urbei, Chinezul, C.A.T. și R.G.M.T. Despre acest subiect, avea să povestească mai târziu Vasile Deheleanu, ajuns la „Poli” în 1925, după dispariția echipei Unirea:

„Antrenamentele le făceam singuri fiindă eram coștiincioși și alergam, executam exerciții cu mingea. Ne întâlneam de două ori pe săptămână, marți și joi sau miercuri și vineri, după cum era liber terenul. Arena Patria era pe Popa Șapcă, lângă pod. La început, Poli a jucat în categoria a II-a districtuală și aveau voie să joace studenți, apoi au avut drept de joc și elevii. La foarte puțină vreme după noi a venit și Carnegli (n.r. – primul antrenor al lui Poli) . Noi eram deja promovați la echipa mare. Cine ne-a promovat? De exemplu Bartolomeu Bărbat, care era ispravnic, profesorul Jivănescu sau profesorul Dumitru Stănescu, ultimul ajungând mai târziu director general la Galați, când s-a dat în funcțiune marele combinat”.

De aici a pornit totul. Aceștia au fost anii de pionierat ai unei grupări ce avea să pună, mai târziu, Timișoara pe harta fotbalistică internațională. O grupare ce avea să depășească sferele unui simplu club sportiv, devenind o stare de spirit. O formație născută dintr-un vis și crescută prin efort colectiv. Asta-i Poli!

92 de ani de Poli! Începuturile fotbalului studențesc din Tmișoara

În urmă cu exact 92 de ani, profesori și studenți ai recent înființatei Școli Politehnice din Timișoara puneau bazele unui club sportiv propriu. A fost ales primul președinte, au fost delimitate secțiile, au fost semnate actele constitutive. Fără îndoială, niciunul dintre cei implicați nu avea să întrevadă ascensiunea ce a urmat. POLI a devenit, treptat, un brand al orașului și al regiunii. POLI a umplut stadioane, a modelat zeci de mii de zâmbete, a stârnit sute de mii de litri de lacrimi Începutul a fost însă timid, aproape insesizabil, într-o perioadă în care la Timișoara ființau deja câteva zeci de echipe de fotbal, printre care și marile Chinezul, C.A.T. sau RGMT.

Prima mențiune despre ideea înființării unui club sportiv sub tutela Școlii Politehnice o consemnăm la 5 aprilie 1921, în revista sportivă „Stadion”: „Studenții dela Politechnica din Timișoara fiind hotărâți a îngriji și de educația lor fizică, vor înființa în curând clubul lor sportiv după modelul colegilor dela București. Susținătorul acestei mișcări este d. Traian Lalescu directorul școalei Politechnice, care este și membru în comitetul central al F.S.S.R”. (n.r. – am redat nealterată ortografia articolului).

Victor Vlad, primul președintel al Politehnicii

Conform Anuarului Școlii Politehnice din Timișoara, pe 1921-1922, la 4 decembrie 1921 a avut loc Adunarea Generală în care s-a votat statutul „Societății Sportive a Școalei Politehnice din Timișoara”. Primul comitet de conducere era format din: Victor Vlad – președinte, C. Opran – vicepreședinte, T. Dima – secretar, C. Popovici – casier, L. Roșca – intendent, ceilalți membrii ai comitetului fiind Lt. Benția, Octavian Câmpeanu, A. Guga, Gh. Hockel, S. Tihomirov, V. Vrabie și V. Vancu.

Conducător al clubui în anii de pionierat, profesorul Ioan Zăgănescu își amintea de începuturile clubului sportiv al Politehnicii, în cartea Haide Poli, publicată de Mircea Jiva în 1973:

„Îmi aduc aminte că primul președinte al societății sportive a fost ales profesorul arhitect Victor Vlad, iar eu, deși eram student, am fost ales vicepreședinte.

Activitatea sportivă a studenților a început cu organizarea secțiilor de fotbal, sporturi nautice, tenis de câmp, lupte și patinaj.

La început, baza materială era foarte slabă, lipsa banilor, a echipamentului și a terenurilor de antrenament ne-au ridicat probleme greu de rezolvat. Dar entuziasmul tinerilor, dorința de-a se întrece sub culorile alb-negru, alese de noi ca stindard al clubului, au fost mai puternice și am biruit. Cu banii din contribuția cadrelor didactice, a salariaților Școlii Politehnice și a unor simpatizanți, ne-am cumpărat echipament și am închiriat un teren, arena Patria.

Sportivii noștri erau studenți sau elevi la liceele din oraș. După orele de școală se antrenau în mod conștiincios, iar duminicile participau la jocuri. Numeric, eram mulți, dar locul în echipă îl câștiga acela care se antrena cel mai sârguincios. În aceste condiții, concurența era mare, deschisă și egală, deoarece intrau în joc cei mai bine pregătiți.

Această metodă de selecție, care avea la bază numai munca și forma sportivului, avea să-și arate foarte curând rezultatele.

Sunt convins că depășirea condițiilor materiale grele și ascensiunea rapidă împotriva acestor greutăți s-au datorat în primul rând dragostei față de oraș, față de culorile clubului, față de public”.

Primele meciuri, primii fotbaliști

Echipa de fotbal a Politehnicii a fost înscrisă mai întâi în Campionatul Districtual, categoria a II-a, unde a rămas până în 1924. În lipsa unui teren propriu, jocurile echipei se disputau pe un teren închiriat, „Patria”, aflat, conform evocărilor ulterioare ale lui Vasile Deheleanu, pe strada Popa Șapcă, în apropierea viaductului de cale ferată. Dintre rezultatele primilor ani de viață ai Politehnicii, amintim: 0-2 cu Patria, 1-4 cu Kadima (ambele în 1923), 1-1 într-un amical cu Chinezul, 0-0 cu Kadima (1924).

În vara anului 1924, Politehnica și Kadima, echipa comunității evreiești din Timișoara, dispută un baraj de promovare în prima categorie a „Districtului”, meci câștigat de studenți cu 2-0. Avea să fie prima șansă de afirmare a echipei, care urma să joace împotriva marii Chinezul, formația ce se afla în plină perioadă de dominare a fotbalului românesc.

În primul joc disputat în noua categorie, în octombrie 1924, Poli a pierdut cu 1-3 în fața C.A.T.-ului, meci în care a aliniat formula Pitea – Neamțu, Iasinski, Sepi, Moșoiu, Roșca, Scalețchi, Gherga, Chiroiu, Griga II, Vancu. În acest prim sezon disputat la categoria I, Politehnica a ocupat locul 4, cu 14 puncte, după Chinezul, C.A.T. și R.G.M.T, depășind formațiile Sparta CFR, Rapid Timișoara, S.S. Jimbolia și Kadima.

Șapte ani până la primul teren propriu

În primii ani de existență, Politehnica nu a beneficiat de o arenă proprie, evoluând,pe diverse terenuri închiriate, cel mai des fiind folosit „Patria”, uneori și „Banatul”, cel mai mare stadion din oraș la acea vreme, situat aproximativ pe locul actualului „CFR”.

Cei ce se ocupau de destinele clubului sportiv nu au lăsat însă lucrurile așa, iar în aprilie 1928 avea să fie inaugurat terenul Politehnica. Locația acestuia a rămas neschimbată până astăzi, pe acel teren evoluând astăzi actuala echipă a universității, ASU Politehnica, lider în Liga a IV-a. După dispariția vechiului stadion Electrica (ulterior UMT), „Știința” devine una dintre cele mai vechi arene ale orașului, alături de cel de la Gara Mare, unde se joacă fotbal încă din 1913.

De altfel, față de alte arene istorice ale orașului, „Știința” a avut noroc să scape neatinsă de buldozere și macarale. În lucrarea 110 ani de fotbal în Banat, profesorul Gheorghe Popa povestește că, în anii 70, atunci când se punea la punct proiectul noii clădiri a Facultății de Electrotehnică, Nicolae Ceaușescu a cerut o hartă a zonei și a pus degetul tocmai pe terenul de fotbal al studenților. Deși și-au asumat un risc enorm, construind clădirea chiar lângă stadion, rectorul de atunci al Politehnicii, Ioan Anton, și prim-secretarul PCR Timiș, Mihai Telescu, au salvat terenul de la demolare.

Suporteri și fotbaliști au sărbătorit pe teren ziua lui Poli

Meci special pe „Știința”, în seara în care se împlinesc 91 de ani de la nașterea fenomenului Poli. Suporterii din Peluza Sud au coborât din tribună în teren, pentru un joc-școală cu favoriții lor, de la ASU Poli. Așa cum era de așteptat, spectacolul a fost la el acasă, cele două echipe oferind nu mai puțin de 10 goluri.

Fanii din Peluza Sud și-au îndeplinit în această seară un vis la care n-au îndrăznit să spere poate niciodată. Pe gazonul stadionului „Știința”, ultrașii și-au înfruntat favoriții, ASU Poli impunându-se în final cu 6-4, la capătul unui meci special, disputat în condiții speciale.

ASU Poli a a rătat rapid că nu degeaba e în cursa pentru promovarea în Liga a IV-a și a condus cu 5-0 la pauză. Golgheterul din campionat, Adrian Marchiș, nu și-a consumat rezerva de goluri la Topolovăț ori Ianova, și a punctat și astăzi, de patru ori, în poarta echipei suporterilor. Tot pentru ASU Poli a mai înscris, în prima parte, și Sergiu Basarab.

Partea a doua a fost mult mai spectaculoasă, și asta nu doar datorită revenirii pe tabelă a ultrașilor. După ce Kaka a făcut 5-1, iar Vali, un fan aflat pe margine, a marcat al doilea gol al suporterilor, golul de 5-3 a fost ceva nemaivăzut pe vreun stadion, cel puțin în România. Proaspăt intrat în echipa fanilor, Licu a alergat cu o torță în mână și a reușit să și marcheze, cu un șut din afara careului. Herlicska a făcut 6-3 pentru ASU Poli, pentru ca Joska să stabilească scorul final al ineditului amical, 6-4 pentru elevii lui Toni Foale.

Inedit

*Pe final, suporterii au încercat să forțeze egalarea, având la un moment dat 13 fotbaliști pe teren, experimentând astfel o așezare încă neîncercată de niciun tehnician din lume, 4-4-4.

*Suporterii au jucat în echipament alb-violet, fiecare jucător purtând numărul 12.

*Poarta suporterilor a fost apărată, la începutul meciului, de Andrei Burtic, secundul lui Antonio Foale de la ASU Poli. Acesta a fost schimbat apoi cu poate cel mai „fotbalist” dintre fani, Alex Filip, goalkeeperul liderului Diviziei D, Mama Mia Becicherecu Mic.

Reacții la cald

„Îi felicit pe suporteri pentru inițiativa pe care au avut-o. Mă bucur că m-am aflat pe teren la acest meci și că am sărbătorit cum se cuvine ziua lui Poli. Chiar dacă frigul a fost pătrunzător, atmosfera a fost destul de bună, iar jocul a fost plăcut. Chiar m-au surprins suporterii prin jocul pe care l-au practicat”. (Iosif Rotariu, mijlocaș ASU Poli)

„Am venit să ne convingem o dată și pentru totdeauna că e mai comod și mai simplu să stăm deoparte în tribună. Noi chiar am crezut că vom câștiga acest joc, trebuia să avem, din start un avantaj de șapte goluri. Oricum, noi n-avem niciun secret, așa că să câștige cel mai bun”. (Goran Mrakic, playmaker Peluza Sud)

91 de ani de pasiune, 91 de ani de POLI

4 decembrie 1921. O dată care-i face să tresară pe timișorenii de pretutindeni. În acea iarnă îndepărtată, la trei ani de la Marea Unire, orașul și-a câștigat cel mai de preț simbol, alintat peste ani, de generații întregi de druckeri, cum nu se poate mai frumos: POLI.

POLI n-a avut niciodată strălucirea Chinezului sau a Ripensiei. Greutatea clubului studențesc nu s-a măsurat în cupe, medalii și diplome. În schimb, POLI a avut, în întreaga ei existență, acel CEVA, care a făcut-o specială în peisajul general al fotbalului românesc: PASIUNEA. Un sentiment nobil, dezinteresat, necontenit. Un „bun” ce nu poate cumpăra vedete de talie internațională și nici nu poate fi cuprins în vreun dosar de licențiere, dar pe care puține cluburi din lume și-l pot permite sau revendica.

Poate Napoli, poate Marseille, poate Liverpool. Orașe care, la fel ca Timișoara, trăiesc pentru două culori. Orașe pentru care echipa înseamnă totul, iar suporterii îi dedică întreaga perioadă cuprinsă între naștere și moarte.

Inima Timișoarei pulsează un sânge violet, izvorât din intenția lui Traian Lalescu, primul rector al Școlii Politehnice. Penița reputatului matematician a dat Timișoarei o nouă identitate, o stare de spirit, un simbol.

Pentru toate bucuriile pe care ni le-ai oferit, pentru că te-ai născut și pentru că exiști, LA MULȚI ANI, POLI!