Știința Timișoara, în sezonul 1959/1960, ultimul în care arena din curtea Politehnicii a fost utilizat în eșalonul secund. În spatele echipei pregătite de fostul ripensist Silviu Bindea (primul din dreapta) se zărește clădirea Universității de Vest (e vorba de poarta situată înspre noua Bibliotecă a UPT de astăzi)
Partida de mâine, dintre Politehnica Timișoara și Sepsi Sfântu Gheorghe va prilejui reintrarea bătrânei arene „Știința” în circuitul ligii secunde după mai bine de cinci decenii și jumătate. În ultimii 50 de ani, stadionul din spatele Facultății de Mecanică a găzduit meciuri de fotbal până la nivelul eșalonului terț, însă a fost casă temporară pentru rugbyștii de la Universitatea, chiar în sezonul câștigării primului titlu național, în 1972.
„Știința”, așa cum e cunoscut astăzi, e cel mai vechi stadion al Timișoarei aflat încă în circuit. Inaugurat la 22 aprilie 1928, a fost prima casă de sine stătătoare a Politehnicii care, în primii ani de existență, a fost nevoită să evolueze, cu chirie, pe alte arene din oraș (în principal, pe „Patria”, situat, după unele surse, în zona pasajului Popa Șapcă de astăzi).
Stadionul cunoscut inițial sub numele „Politehnica”, iar în perioada comunistă drept „23 August”, a fost terenul propriu al echipei studențești vreme de 35 de ani, până în vara anului 1963, atunci când s-a dat în folosință mult mai încăpătorul „1 Mai”. Stadionul cel mai central al orașului, situat în curtea Politehnicii, nu a excelat niciodată la capitolul dotări.
Echipa Politehnicii Timișoara, la 22 aprilie 1928, ziua inaugurării actualului stadion „Știința”
În perioada anilor ’40-’50 și începutul anilor ’60, când a fost utilizat la meciuri de primă divizie, avea o cu totul altă înfățișare, cu o tribună cu gradene de lemn, care putea găzdui 3.000 de spectatori, în zona actualelor terenuri de minifotbal. De asemenea, simpatizanții echipei se înghesuiau în „peluza” dinspre Căminul MV, și pe dâmbul dinspre Facultatea de Mecanică, spații neamenajate însă corespunzător pentru găzduirea unui număr mare de spectatori.
Și totuși, pe această arenă au încăput chiar și 20.000 de spectatori, chiar în ultimul sezon în care Știința a utilizat-o la meciurile de pe teren propriu, 1962/1963. A fost stagiunea în care „studenții” reușeau să încheie pe locul 3 în Divizia A, în vreme ce stadionul „1 Mai”, așteptat de atâția ani de iubitorii de fotbal din Timișoara, era pregătit pentru inaugurare.
Până la inaugurarea stadionului „1 Mai”, meciurile Științei erau urmărite, în curtea Institutului Politehnic, de mulțimi care depășeau de 6-7 ori capacitatea oficială a arenei
De altfel, în perioada respectivă, dotările precare ale stadionului au fost intens criticate de presa de specialitate. De pildă, în urma unui Știința – CCA București 3-0, din aprilie 1958, Sportul Popular constata: „Dacă terenul de joc, propriu-zis, poate fi socotit – cu multă îngăduință – acceptabil, în schimb tribunele – în realitate niște nenorocite bănci de lemn – nu pot cuprinde decât maximum 3.000 de persoane, iar la meci au asistat cel puțin 16.000. Este lesne de închipuit cum au stat cei 13.000 de plătitori care n-au avut fericirea să găsească un loc în tribună. Unii și-au adus de acasă scaune sau scări, iar alții mai curajoși s-au cocoțat în copaci sau pe acoperișurile clădirilor învecinate”.
Așadar, 1962/1963 a fost ultimul sezon al Științei pe vechiul stadion din incinta instituției de învățământ, în vreme ce ultimul campionat de „B”, nivel la care se va juca și mâine după-amiază, a fost 1959/1960. O ediție în care Știința Timișoara a promovat la pas, câștigând Seria a II-a a eșalonului secund cu 38 de puncte, la cinci diferență de următoarea clasată, Pompierul București (devenită în timpul competiției Dinamo Obor). În serie se mai aflau, în ordinea clasării finale, Dinamo Pitești, Poiana Câmpina, Flacăra Moreni, CFR Timișoara, Metalul Târgoviște, CS Craiova, Metalul București, Știința Craiova și CSM Reșița.
Ultima partidă de „B” disputată pe această arenă s-a consemnat la 30 iunie 1960, între Știința și Dinamo Pitești. A fost, în fond, o restanță, iar formația timișoreană, deja promovată în prima divizie, a oferit un adevărat recital. „Studenții” s-au impus cu 7-2, deși au fost lipsiți de trei oameni de bază, Curcan, Cojereanu și Igna. Golurile bănățenilor au fost semnate de Lereter (2), Mițaru (2), Iordăchescu, Tănase și Manolache, în timp ce argeșenii au punctat prin Lovin (2).
Așa arăta arena „Știința” în urmă cu șase decenii. Imagini de la un antrenament al echipei studențești, din 1956
De la mutarea vechii Politehnica pe Stadionul „1 Mai” (ulterior „Dan Păltinișanu”), arena din spatele Facultății de Mecanică a mai găzduit fotbal doar până la nivelul Ligii a III-a, sau întreceri ale juniorilor. După Revoluție, în eșalonul terț au activat aici AS Politehnica (precursoarea actualei ASU Politehnica), Telecom Timișoara, Poli II Timișoara și actuala Politehnica, în stagiunea precedentă. În „B”, singurele stadioane timișorene aflate în circuit au fost, din 1960 încoace, „Dan Păltinișanu”, „UMT”, „CFR”, „Electrica” și „Calor”, ultimul pentru o scurtă perioadă, în urmă cu un deceniu, la jocurile „satelitului” lui Poli.
Așadar, primul meci de „B” pe „Știința” după 56 de ani, Politehnica Timișoara – Sepsi Sfântu Gheorghe, va avea loc mâine, de la ora 15:00, în cadrul etapei cu numărul XI.