Zi de referință pentru handbalul timișorean. La 5 septembrie 1947 a luat ființă secția de handbal a Politehnicii, la care, în decursul celor șase decenii și jumătate scurse de atunci, au activat nume uriașe ale acestui sport la nivel național și chiar internațional.
Cum a început totul? La inițiativa unor studenți de la Facultatea de Mecanică. Aceștia au primit aprobarea Clubului Sportiv de a înființa o secție de handbal, iar Mihai Popa, unul dintre inițiatorii ideii, l-a înștiințat, printr-o telegramă, pe profesorul Gheorghe Gunesch din Mediaș, nimeni altul decât primul antrenor din istoria echipei. Iată și textul telegramei:
„Tov. Gunesch Gheorghe, Mediaş
Clubul Politehnica Timişoara de acord cu înfiinţarea unei echipe de handbal. Stop. Vino imediat. Stop. Adu o minge de handbal. Stop.”
„Studenții” și-au început imediat activitatea, cu un prim meci împotriva elevilor Liceului Piarist, pregătiți de profesorul Carol Eilhard, în fața cărora s-au impus cu 14-0. Tot în septembrie 1947, Poli a disputat un joc amical împotriva unei echipe din Lugoj, în deschiderea meciului de fotbal dintre locala CSM și Politehnica. Echipa de pe Timiș avea să se impună atunci cu 6-4.
Primul meci oficial, în martie 48
21 martie 1948 e data primei partide oficiale susținute de handbaliștii de la Poli. Aceștia au disputat un joc din Cupa României, pe actualul stadion UMT, în deschiderea meciului de fotbal dintre ITA Arad și CFR Timișoara. „Studenții” au reușit să se revanșeze în fața lugojenilor, impunându-se cu 7-3.
Iată cum a sunat cronica acestui prim joc oficial, publicat în presa locală:
„În deschidere la matchul de football ITA – CFR, s-a disputat matchul de handball dintre CSM Lugoj și echipa locală Politehnica, contând în cupa Republicii Populare Române. Studenții au reușit un frumos rezultat, dispunând de lugojeni cu 7:3 (3:1) și calificându-se astfel pentru turul următor.
Jocul desfășurat, deși a degenerat uneori în brutalități nepermise, a reușit totuși să placă spectatorilor veniți să vadă matchul de football și care au rămas surprinși, aplaudând la scenă deschisă fazele rapide desfășurate de cele două echipe”.
Pentru conformitate, echipa Politehnicii a arătat astfel: Sidea, Stănescu, Manole, Klein, Gârlaşiu, Kraushaar, Baciu, Schreier, Gunesch, Wegemann, Schwartz.
Ascensiune rapidă către vârf
De la primul joc oficial și până la accederea în Divizia A, nu a trecut mult. La 6 aprilie 1948, Poli a învins Societatea Petrolieră Româno-Amricană Ploiești, cu 14-4 și obținea, în premieră, promovarea în elită. În numai 8 ani, la Timișoara s-a format o echipă redutabilă, care în 1956 avea să cucerească primul titlu național, la golaveraj, în fața CCA-ului.
Iată și artizanii primului trofeu cucerit de handbalul timișorean:
EMIL BARBU – inginer electro, IOAN RUIU – elev clasa a XI-a, HORIA VIŞOIU – student la Chimie, LADISLAU BARA – profesor de educaţie fizică, OCTAVIAN ISPAN – student la Agronomie, CONSTANTIN LACHE – profesor de educaţie fizică, CONSTANTIN JUDE – student la Agronomie, IOAN MOSER – student la Mecanică, LEONIDA SILVESTROVICI – student la Electro, IOSIF IACOBOVSCHI – student la Electro, TEODOR MĂRGINEANU – student la Chimie, IOAN WERNER – student la Agronomie, IOAN VLAD – student la Chimie.
Secția de handbal a Politehnicii a rămas printre fruntașe și odată cu demararea întrecerii în 7. În 1967, echipa s-a clasat pe locul 3, pentru ca, în 1979 să înceapă perioada de aur a clubului, cu un loc 2 în campionat. Până la revoluție, Poli a mai obținut trei locuri pe podium (locul 3 în 1985, locul 3 în 1986 și locul 2 în 1987), disputând și trei finale ale Cupei României, în 1983, în 1986 (aceasta fiind câştigată) şi în 1988.
Singurul titlu la handbal în 7
În 1991, Politehnica a reușit o performanță istorică, nu numai pentru handbalul timișorean. Echipa condusă de Otto Hell a reușit să spargă în premieră dominația tandemului bucureștean Steaua – Dinamo, care și-a împărțit toate titlurile de la înființarea campionatului de handbal în 7. Cele două cluburi departamentale, bulversate încă de evenimentele din decembrie 1989, nu s-au regisit, lăsând astfel loc alb-violeților pe prima treaptă a podiumului.
Iată-i pe cei care au adus ultimul titlu național al handbalului timișorean:
D Dobrescu, V Caba, D Naghi, V Sajenev, P Dan, Gh Pleşca, Al Dedu, N Dobrescu, V Ignat, O Fînaţă, H Gal, I Horge, C Mitrea, I Basaraba (căpitanul echipei), A Ştot, Al Matei. Antrenori: V. Fărcaș, O. Hell.
Din păcate, Politehnica a fost nevoită să treacă rapid de la extaz la agonie. Echipa s-a destrămat imediat după cucerirea titulului, ba chiar și-a încetat activitatea o perioadă, jucătorii rămași la Timișoara fiind redirecționați către CSM Lugoj. În sezonul 1997/1998, Politehnica a revenit în prima ligă, însă n-a rezistat decât un sezon, luând din nou drumul eșalonului secund.
Lucrurile au început să reintre în normal la Poli în ultimul deceniu. Anul 2000 a adus o nouă promovare în elită, echipa fiind de atunci o prezență constantă în Liga Națională. Încă de la începutul deceniului trecut, se vorbea des de revenirea în cupele europene, visul nefiind însă îndeplinit decât o singură dată, în 2007, atunci când atrenorul de atunci și de acum al echipei, Nedeljko Vuckovic, a reușit calificarea în Cupa Challange.