Situația terenurilor de fotbal din Timișoara: baze funcționale, părăsite sau demolate

DSCN2095

Timișoara nu duce lipsă de terenuri de fotbal, chiar dacă privatizarea intreprinderilor de stat a înjumătățit numărul de baze sportive ale orașului în ultimii 25 de ani. La o primă vedere, faptul că în sezonul 2013/2014 s-a jucat pe nu mai puțin de 18 baze, nu sună deloc rău. Multe dintre ele sunt însă într-o avansată stare de degradare sau au doar ocupanți sporadici.

Dacă ni s-ar cere o „raportare la centru”, ca pe timpuri, a situației terenurilor de fotbal funcționale din Timișoara, am avea ce „transmite”. 18 terenuri au găzduit meciuri oficiale, la nivel de seniori, în sistemul divizionar, în ultimul an. Totuși, la fel ca în bancurile care circulau în aceeași perioadă, dacă ne limităm strict la cifre, nu am face decât să eludăm realitatea.

Marea majoritate a acestor baze n-au mai văzut o bidinea din vremea mai sus amintită. Vestiare mizere. Suprafețe de joc impracticabile. Garduri ruginite și găurite.Arene precum Tehnomet, Voința, Tricoul, Lipovei sau chiar Textila sunt exemple grăitoare. Am putea adăuga în această listă și stadionul de la Gara Mare a cărui tribună a doua e pe jumătate demolată, iar lucrări de cosmetizare nu s-au mai efectuat din 2005, atunci când CFR-ul obținea ultima promovare în eșalonul secund.

Pe cele 18 stadioane s-au înghesuit, în ultimul an, 25 de echipe, nu toate însă de fotbal. Iată situația „defalcată”:

Dan Păltinișanu (ACS Poli, RCM Timișoara, Timișoara 89ers – urmează pe 6 iulie);
CFR (CFR, CFR II, CFR – feminin);
Auto (Auto, Auto II)
Știința (ASU Politehnica)
Calor (AS Mașloc)
Textila (AS Mașloc, Atletic Timișoara, Timișoara 89ers)
Electrica (Electrica, Ripensia)
Tehnometal (Ripensia II)
Guban – Baza 2 (ASU Politehnica II)
Voința (Luceafărul, Solventul)
Electromotor (RCM Timișoara)
CSS Bega (CSS Bega)
LPS Banatul (LPS Banatul)
LPS II (ex-teren rugby) (Avicola Buziaș)
Tricoul (Tricoul 1 Iunie, Tricoul 1 Iunie II)
Teren 2 – Dan Păltinișanu (ACS Poli II)
Lipovei (Frontiera Timișoara)
Agronomia (Agronomia Timișoara).

Și totuși, e loc de mai bine chiar și în ceea ce privește numărul de baze funcționale. Asta pentru că Timișoara dispune de câteva terenuri de fotbal neutilizate de câțiva ani buni. Părăsit de mai bine de un deceniu, terenul Mănușarul din Ciarda Roșie a ajuns acum nici mai mult, nici mai puțin decât loc de plimbat câini pentru locuitorii din zonă. În picioare se mai află o singură poartă, deformată și ruginită, iar gadrul împrejmuitor e zdrențuit. Practic, ultimele două mostre care demonstrează că acolo s-a jucat cândva fotbal.

 

manusarul

Terenul „Mănușarul”, din Ciarda Roșie. În zare se zărește urma unei porți ruginite, ultima mostră a fotbalului din acest spațiu.

Abandonat de o bună bucată de timp e și terenul Tehnolemn, din Fratelia, unul care se prezintă totuși într-o stare ceva mai bună și care pare să-și aștepte un ocupant. În aceeași situație se regăsește și terenul din Cartierul Aeroport, recunoscut ca fiind cel mai mare ca suprafață din Timișoara. Până la mijlocul deceniului trecut, aici s-au jucat meciuri de Liga a IV-a, ultima gazdă fiind Tipomic Timișoara.

 

IMG_0571

Stadionul Tehnolemn din Fratelia a găzduit ultimele meciuri în sezonul 2011/2012 a Campionatului Municipal. Beneficiară era atunci AS Armata Timișoara, grupare formată din militarii Batalionului 2 Manevră „Scorpionii Galbeni”.

Cartierul Mehala se consacrase în perioada interbelică drept o adevărată „Copacabana” a fotbalului timișorean, de aici pornind traseul fotbalistic a zeci de legende care au scris istorie la echipele din oraș până spre anii 40-50. Singurul teren de fotbal rămas în această zonă, Dacia, situat pe strada Mircea cel Bătrân, e neocupat de mai bine de cinci ani, fiind păzit însă cu strășnicie de o haită de câini vagabonzi. Site-ul nostru a prezentat, pe larg, decăderea fotbalistică a Mehalei, în urmă cu doi ani.

DSCN9186

Porțile ruginite ale stadionului Dacia din Mehala sunt închise de 5 ani. Pe teren nu mai aleargă decât câinii…

Timișoara și-a pierdut câteva stadioane după Revoluție, demolarea unei arene precum cea a UMT-ului rămânând o pată neagră pe obrazul capitalei Banatului. La Pădurea Verde, acolo unde s-a jucat chiar fotbal de primă ligă, în sezonul 2001/2002, nu mai există nimic. Planurile de extindere a spa-ului din vecinătate au „ras” de pe fața pământului tribunele de beton, asta după ce cea de lemn, care data de pe vremea vechii Ripensia, a cedat sub greutatea zăpezii cu câțiva ani înainte.

 

umt

Vechea intrare pe stadionul UMT încă mai rezistă. În spatele porții, nimic nu mai amintește că aici au scris istorie Dobay, Deheleanu și, mai spre zilele noastre Vlaicu și Călin.

Tot după 1990 au dispărut două arene în care s-a jucat fotbal la nivel de Liga a IV-a, ambele situate la o distanță mică una de cealaltă. E vorba despre Elba, teren ce se întindea în vecinătatea stadionului „Dan Păltinișanu”, pe bulevardul Iosif Bulbuca, și Stăruința, care era amenajat în spatele fabricii AEM, pe un spațiu care astăzi a ajuns un simplu teren viran.

About Gabriel Toth

Leave a Reply