Antrenorul Dănuț Borzaș, aruncat în aer de elevii săi, după calificarea istorică în play-off-ul Diviziei Naționale
Continuăm rememorarea istoriei recente a rugby-ului timișorean, pe care am întrerupt-o în vara anului 2007. Capitala Banatului revenea, cojunctural, pe prima scenă, după o pauză de opt ani. CS Petrom nu a reușit să reziste însă în elită, retrogradând rapid în eșalonul secund. Tot printr-un lanț de împrejurări favorabile, noua structură, trecută la numele de RCM Timișoara, avea să își continue aventura în Divizia Națională, chiar dacă își începuse campionatul în liga secundă.
La finele ediției 2006/2007, în vestul țării se produceau serioase mișcări tectonice. Una dintre echipele puternice ale campionatului, Contor Zenner Arad, se confrunta cu mari probleme financiare, viitorul orașului de pe Mureș în prima divizie fiind sub semnul întrebării. Au circulat în acea perioadă zvonuri cu privire la mutarea echipei arădene la Timișoara, însă discuțiile nu s-au concretizat.
Chiar și așa, revenirea după ani buni de absență pe prima scenă, părea să fi recentrat și atenția autorităților locale înspre rugby. S-a constituit Rugby Club Municipal Timișoara, și chiar dacă echipa nu era sigură decât de participarea în eșalonul secund, s-au realizat câteva transferuri importante: Ciocea, Paraschiv și Fântânaru de la Baia Mare, plus Simionescu de la Metrorex. RCM a și început campionatul în Divizia A, câștigând în prima etapă, la 1 septembrie, cu 67-12 pe terenul echipei Arsenal Club Chindia Târgoviște.
Patru zile mai târziu, la Arad s-a închis definitiv robinetul, Contor Zenner anunțând că nu se înscrie la startul noii ediții a Diviziei Naționale. Astfel că trupa pregătită de Dănuț Borzaș era reprimită în elită, unde promitea să facă o figură mult mai frumoasă decât în sezonul precedent. În plus, formația ce activa pe stadionul „Electromotor” din Ronaț, urma să primească o serie de întăriri de la defuncta grupare de pe Mureș. Au sosit, în bloc, Stoica, Gârbău, Băcalu Vlădeanu, Buzea, Bordea, R. Mihai, Ursache, plus Bradu, un alt ex-arădean, revenit însă în România după o experiență peste hotare.
Noua echipă a Timișoarei și-a început aventura pe prima scenă la 22 septembrie, cu un joc pe teren propriu în fața Farului Constanța. Dobrogenii s-au impus cu 15-9, după ce timișorenii conduseseră cu 9-8 până spre final, grație a două lovituri de pedeapsă transformate de Gheorghe Paraschiv și a unui dropgol reușit de Fântânaru. Antrenorul timișorenilor, Dănuț Bărzaș, exclama după acel meci că „acest punct bonus face cât o victorie pentru noi!”
Iată și echipa utilizată la acel joc de RCM Timișoara: Ursache, Căpățână, Duță, D. Paraschiv, Diaconu, Stoica, Vlădeanu, Bradu, Zamfir, Fântânaru, Băcalu, Dinu, Bordea, Gh.Paraschiv, Gârbău. Au mai jucat Ciocea și Târșescu.
Pentru RCM Timișoara a urmat apoi un nou eșec, 3-55 pe terenul Stelei, iar în etapa a treia o primă victorie, 40-3 cu CFR Brașov. De altfel, grație rezultatelor din meciurile directe, formația bănățeană a reușit să se lupte pentru accederea în play-off, unde contracandidate îi erau Poli Agro Iași și CSM Bucovina Suceava.
Meci de luptă în Ronaț: RCM Timișoara – Poli Iași 3-0
După un 14-18 la Suceava, RCM Timișoara și-a asigurat prezența în play-off, după un scurt 3-0 reușit în fața Politehnicii Iași, la 1 decembrie 2007. O lovitură de pedeapsă transformată de Fântânaru a adus victoria într-un meci caracterizat de Dănuț Borzaș ca fiind „cel mai important din ultimii 10 ani pentru Timișoara”.
În fața a 100 de spectatori prezenți în tribuna de pe „Electromotor”, RCM Timișoara a aliniat echipa Ursache, Căpățână, Duță, D. Paraschiv, Tănase, Diaconu, Vlădeanu, Bradu, Zamfir, Fântânaru, Zaiba, Stoichiță, Dinu, Gh. Paraschiv, Gârbău, mai intrând pe parcurs Achim, Sabău și Neacșu.
Prima lună a anului 2008 a adus schimbări pe banca tehnică a grupării timișorene, revenită după ani buni de absență în prim-planul rugby-ului românesc. La 14 ianuarie, Gică Văcaru și-a început mandatul de antrenor principal la RCM, în vreme ce Dănuț Borzaș a lăsat chestiunile tehnico-tactice, pentru a se ocupa de partea administrativă – rol în care îl regăsim și astăzi. În acea iarnă, la echipă au sosit doi internaționali moldoveni, Adrian Baltag și Ion Bușilă, în vreme ce în birouri se „cocea” o mișcare de imagine mai mult decât necesară. Începuseră demersurile pentru trecerea palmaresului vechii echipe Universitatea, desființată în 1998, pe actuala structură, care exista doar din vara lui 2004.
Deși la sosirea sa la Timișoara, Gică Văcaru își propusese măcar un loc 5 în play-off, RCM Timișoara s-a clasat pe ultima poziție, a șasea, nereușind să facă față forței emanate de cvartetul Dinamo – Steaua – Farul – Baia Mare. Să spunem că în acea primăvară, Dinamo avea să cucerească eventul, avându-l pe banca tehnică tocmai pe Chester Williams, actualul antrenor al Timișoarei. De altfel, alb-roșii aveau să obțină calificarea în finala Cupei României tocmai în dauna RCM-ului, 71-6 în semifinala disputată la Brașov.
Așadar, un prim sezon în care rugby-ul timișorean a reușit să scoată capul în lumea bună, după ani de zile de mediocritate. RCM se pregătea de primele ieșiri internaționale, clubul fiind înscris în Cupa Europei Centrale. Cu toate acestea, problemele de la terenul „Electromotor” puneau în pericol chiar existența echipei. Despre ceea ce s-a întâmplat în ediția 2008/2009, în episodul următor.
Foto: rugby.ro