Opinie : TOAMNA SE NUMĂRĂ POLIȘTII

Primele zile de toamnă s-au așternut agale asupra Banatului. Amurgurile violete de sorginte bacoviană s-au transpus parcă și în spiritul unui stadion aflat în cartierul Elisabethin, singura diferență fiind aceea că la Timișoara entuziasmul și bucuria au înlocuit melancolia poetică a simbolistului băcăuan.

După înfrângerea în fața Racoviței, SS Poli avea nevoie de o victorie clară pentru a-și reveni pe tronsonul inițial. Echipa nu s-a lăsat descurajată de cele cinci goluri primite în etapa trecută, așa că băieții inimoși de la Urseni nu au avut prea multe șanse, nici măcar cu aplombul portarului de rezervă, decupat din romanul “Desculț” de Zaharia Stancu. Se pare că în fiecare echipă adversă apare câte un jucător care a evoluat pentru Masseria la»Cupa Prieteniei« din această vară! De această dată l-am văzut pe Pepe în tricoul oaspeților și nu mică ne-ar fi mirarea dacă la Giarmata Vii îl vom zări în poartă pe fratele Petar (cu două beri după bară) !

Am observat în ultimul timp niște scrâșnete nervoase de măsele ale unor presari timișoreni atunci când vine vorba de SS Politehnica. Ni se reproșează că nu susținem ambele “proiecte”, de parcă o echipă de fotbal poate fi denumită cu termenul cretin (în acest context) de “proiect”! Să fim înțeleși o dată pentru totdeauna: o echipă de fotbal este proiecție a pasiunii, a patriotismului local, a unei trăiri sincere, a devotamentului extrem pentru niște culori! O echipă de fotbal adevărată nu poate fi niciodată “proiect”. Și cât de redus trebuie să fie cineva atunci când ne reproșează că am fi “oamenii lui Iancu”, când tocmai noi am fost și am rămas cei mai mari contestatari ai Mareanului, a cărui umbră, asemenea lui Mircea. La cozia (cel Bătrân, nu fatidicul Naș) planează ca un condor hămesit asupra celor care, din vari motive, au rămas pe “Dan Păltinișanu”?! Sau cât de certați cu  logica sunt aceia care acuză peluza că ar fi manipulată politic de cineva? De fapt, nu trebuie să ne așteptăm la înțelegere din partea celor care au înlocuit cugetul cu mugetul.

Să ne întoarcem însă la lupii noștri (ca să nu spun oile). Echipa a jucat pentru prima data în noul echipament, cu dungi pe orizontală. În sfârșit am avut ocazia s-o admirăm pe Poli în tricourile la care am visat mereu! Asemenea cântecului vănâtoresc “Nu este pe lume plăcere mai mare…” putem spune și noi cu mândrie: nu este pe lume satisfacție mai mare decât aceea de a-ți admira echipa favorită evoluând într-un echipament făcut de suporteri! Sperăm că dungile violete, numerele aurii și stema veche ne vor călăuzi spre cât mai multe victorii, pentru că știm că ne așteaptă încă un număr infinit de ofensive și provocări, peste care vom trece cu siguranță pe scut!

Victoria echipei noastre putea fi mult mai clară, dar băieții au ratat destule ocazii. Nu-i nici o supărare, scorul final de 5:0 este mai mult decât satisfăcător. Sperăm că ocaziile se vor transforma în goluri în meciurile ce urmează.

Peluza – în nota obișnuită, do major! La debutul jocului s-a afișat mesajul “Larnaca beach boys boarding”, cu aluzie la deplasarea Borussiei Monchengladbach în Cipru, pentru jocul cu AEL Limassol, iar apoi  s-a pus pe gard mesajul “Fotbalul se joacă pentru bucuria fanilor, nu pentru conturile ghiolbanilor”, care arată cât se poate de clar atitudinea ultrașilor timișoreni vizavi de mizerabilul fotbal modern, corupt până în măduva oaselor. Cei care nu înțeleg sensul acestui mesaj nu vor putea fi niciodată fanii Societății Sportive Politehnica. Și sincer, ne bucurăm foarte mult de acest lucru, pentru că adevărații camarazi se cunosc la greu. Acolo unde se împart bani cu nemiluita și unde pasiunea este cuantificabilă în numerar, nu se poate atinge niciodată catharsisul fotbalului primordial. Acestea nu sunt etalări ale elitismului sau secesionismului pe plan sportiv, ci adevăruri profunde pe care le pot simți doar cei care trăiesc pentru bucuria golului alături de prieteni.

Sunt 100% convins că oamenii care au înființat această echipă în 1921 ar fi mândri de noi. “Străbunii trec în pâlcuri violete, orașul tot e violet”, ar spune același Bacovia, iar noi nu putem decât să fim de acord. Cele câteva sute se vor transforma cât de curând în câteva mii, și chiar de nu ar fi așa, tot ar rămâne satisfacția de neînlocuit că am făcut parte dintr-o mișcare unică (deocamdată) pe aceste meleaguri. Frumoși poate nu suntem, dar nebuni – cu siguranță. Și aici mă refer la acea nebunie pozitivă, curativă, pasională, care ne oferă posibilitatea de a face lucruri aparte, ce contravin unor cutume îmbăxite, învechite și coruptibile ale fotbalului românesc.

Un are proaspăt de toamnă timpurie se simte în Banat, iar noi ne lăsăm copleșiți de culorile vii ale unei renașteri fotbalistice sincere, care transcede în multe privințe banalitatea cotidiană și sportivă. Minoritatea timișoreană din Timișoara se mândrește fățiș cu cel mai atentic produs bănățean rebranduit de băieții din peluză: Politehnica!

În week-end-ul care vine pregătiți-vă bicicletele și rucsacurile pentru deplasarea ecologică de la Giarmata, iar cine are o “țoaglă” Ukraina de vânzare (în stare funcțională) mă poate contacta!

Sănătace!

Scris de Goran Mrakić