Opinie : Primul Derby

A doua zi după meciul de la Ictar Budinț am plecat la Țebea, dis de dimineață. Coborând de la gorunul lui Horea (și încercând să fac abstracție de toată fauna politică din jur, venită la cerșit imagine), un amic din Brașov mă întreabă amuzat privindu-mă șchiopătând:
– “Ce faci băi Gorane, ai picat din remorcă?”
Am zâmbit, dar totodată m-am bucurat văzând că aventurile noastre rurale au făcut înconjurul României, și nu numai. Niște cunoscuți din Belgrad mi-a scris mesaje de felicitare și susținere, spunând că numai niște oameni cu sufletul mare, care își iubesc necondiționat echipa, pot fi capabil de asemenea gesturi.
Evident, nu îmi doresc să cădem în tot soiul de patetisme, dar nu am putut să nu remarc solidarizarea multor suporteri cu tot ceea ce înseamnă cauza noastră: din Polonia până în Suedia și din Muntenegru în Rusia – s-a auzit de o echipă din liga a cincea, reinventată de pasiunea suporterilor.
Și chiar dacă există multe voci în Timișoara care ne văd doar ca pe niște aventurieri orgolioși, sau ziariști care interpretează complet anapoda unele mesaje (“Bem mult dar des” de la Budinț a fost supus unei analize semantice lipsite de orice logică pe unele portaluri, interpretându-se că ar “fi îmbibat cu complexe de superioritate?!”…adică, toți muncitorii sau studenții care mai trag la măsea în deplasare și fac mesaje la “oha” sunt un fel de elitiști cărora nu li se poate ajunge la nas? Sau că au de transmis mesaje subliminale rectoratului? Watta fuck?! Un sfat drojdieresc sincer – lăsați-vă de Haribo sau de LSD, se pare că nu merg împreună.
În altă ordine de idei, nu putem să nu felicităm echipa “Diviziei Locale” de la Digi 24 pentru raportajul de la Ictar Budinț, aceasta demonstrând că profesionalismul se poate îmbina în mod fericit cu umorul și ironia. Unora le iese, altora nu, asta e.
Un alt lucru demn de menționat ar fi și acela că în echipa din Budinț am recunoscut un atacant care a evoluat la Cupa Druckeria în 2011 (pentru echipa Școlii Generale nr. 1, dacă nu mă înșel).
Dar să revenim la actualitate. Duminică, 16. septembrie. O zi grea după “Rakijada – Festivalul răchiei” de la Sânpetru Mare. Grea penru cei care s-au desfătat în exces cu licorile bahice, dar și mai grea pentru nefericiții legați de blestemul volanului (printre care mă număr). Ce să facem, ne mulțumim cu inhalațiile, cică sunt bune pentru polipii tumefiați de la atâta urlat la meciuri. O atmosferă englezească, sub un cer cenușiu, stropită cu bere și colorată de fumigene.
Strict fotbalistic, știam că ne așteaptă un prim derby al celei de-a treia serii în care evoluăm, mai ales prin prisma rezultatelor obținute de cele două echipe până atunci. Aflu că la Racovița joacă doi foști componenți ai Masseriei de la “Cupa Prieteniei”, Gâscă și Cocu, cu accentul pe “u”. Mă încălzesc cu gândul că la Poli a evoluat în amicalul de miercuri contra Bobdei noua noastră achiziție, Matthaus. Chiar dacă îl cheamă Blau, musai să aibe și ceva de Lothar în el. Măcar două șuturi pe meci, asemenea celor din 1990, când decarul panzerelor perfora poarta ultimei Iugoslavii, și cu stângul, și cu dreptul. Se pare însă că Mathaus al nostru va debuta altă dată.
Prima repriză a fost dominată categoric de oaspeți, care la un moment dat conduceau cu 3:0. Ai noștri au reușit să înscrie un gol, după care au ratat un penalty. Chiar dacă am pierdut, am asistat la un meci frumos și disputat, în care echipa violetă s-a dăruit exemplar, în limita posibilităților pe care le are.
Suporterii au cântat tot meciul, încurajându-i pe băieți chiar și atunci când era clar că vom pierde meciul. Rezultatele contează, dar nu trebuie să uităm să apreciem devotamentul și spiritul de sacrificiu, în ciuda unor greșeli individuale. Nimeni nu trebuie pus la zid. Nu e rușinos să cazi, rușinos e să nu te mai ridici. Iar noi ne vom ridica, așa cum am făcut-o întotdeauna.
Sperăm că în aceste câteva etape am reușit să le inoculăm jucătorilor Politehnicii spiritual suporterilor viola. La cina oferită de restaurantul “Yugoslavia”după meci echipei, jucătorii s-au arătat încântați de prestația fanilor, promițând că vor lupta cu toate forțele pentru revenirea în fruntea clasamentului. Nu avem nici o îndoială că va fi așa.
Bineînțeles, nu trebuie să uităm să le mulțumim și prietenilor noștri de la Mönchengladbach, care la meciul de campionat cu FC Nürnberg au afișat un mesaj pe care scria “Spiritul Politehnicii este în liga a 5-a”. Le urăm prietenilor din Germania mult noroc în grupele Europa League, sperând să ajungă cât mai departe în această competiție.
Ne revedem duminică, pe arena “Știința”, la meciul cu Urseni.

Articol scris de Goran Mrakić