Opinie : Dragan Petricevic

dragan-petricevic

În sport, aşa cum ne place nouă să îl interpretăm, nu e întotdeauna vorba despre rezultate. Ele sunt importante, ele atrag lume şi creează acel „fan-base” dorit de toate echipele, indiferent de disciplina sportivă. Însă mai presus de aceste rezultate ce ajung într-un final doar cifre tipărite pe o pagină îngălbenită de timp, e vorba despre ataşament, onoare, valori morale, iubire pentru drumul pe care ai ales să mergi, ca sportiv sau antrenor.

Dragan Petricevic e un nume uriaş în baschetul timişorean şi românesc. Plecarea lui de la Timişoara în anul 2011 a însemnat sfârşitul unei ere şi o ruptură între suporterii care participau în mod activ la susţinerea echipei şi conducerea clubului. Motivele sunt multe, au fost expuse, tălmăcite şi răstălmăcite la momentul respectiv, însă exact aşa cum spunea chiar Dragan zilele trecute, cu referire la o altă situaţie, „când ceva e sortit eşecului, mereu există multe întrebări şi prea puţine răspunsuri.”.

Noua „descălecare” a lui Dragan în Timişoara a readus speranţa în inimile iubitorilor de baschet din oraşul nostru. Ne-au trecut din nou prin faţa ochilor, într-o fracţiune de secundă, toate episoadele ce au creat legătura atât de strânsă între jovialul bosniac şi nebunii violeţi. Bucuria de la sfârşitul finalei de cupă de la Sibiu, nebunia pură ce emana din Olimpia pe finalurile încinse ale meciurilor din play-off, toate acele „momente Kodak” ce alcătuiesc tabloul relaţiei noastre cu Petricevic.

Debutul de nou mandat al lui Dragan nu a fost aşa cum şi l-ar fi dorit sau aşa cum îl visa în timpul peregrinărilor printre dunele de nisip tunisiene ale Sousse-ului sau pe străduţele înguste din centrul vechi al Tbilisi-ului. Rezultatele nu au fost deloc cele pe care le-ar fi aşteptat cel care şi-ar fi dorit, mai mult ca oricine, ca echipa să impresioneze şi să fie proiecţia lui în teren: competitivă, puternică, mândră. Însă aşa cum spuneam în începutul articolului, rezultatele nu sunt totul. Mai importantă decât orice este pasiunea pentru baschet pe care Dragan o arată la fiecare meci, atunci când gesticulează de pe marginea terenului, încercând să îşi împingă elevii spre victorie. Mai importantă decât orice este dorinţa de a face, visul de a vedea Timişoara noastră deasupra tuturor  pe toate planurile. Dragan a păstrat Timişoara în inimă, iar Timişoara a demonstrat că ştie întotdeauna să respecte acest lucru. Vom aştepta atât timp cât e nevoie pentru ca echipa noastră să se bată din nou acolo sus. Pentru că suntem conştienţi că ce avem noi e mai presus de orice rezultat.  Cei mai frumoşi ani sunt cei ce vor veni, iar noi suntem dispuşi să privim încrezători spre ei şi să aşteptăm vremuri mai bune, luptând împreună.

TI-MI-ŞOA-RA!

Comments

Leave a Reply