Opinie : Cum le-am stricat Feng-Shui-ul federal?

Nu numai în sport, dar şi în viaţă ocaziile se răzbună. Don Govanni, Nea Copos, „marele” Gică, Nea Victor, Uica Jean, alintatul Meme, bibicul Neţoiu au ratat şansa de a fi oameni. Cei opt se credeau ca-n taoism, nemuritori. Nişte panglicari, vânzători de bilete la Scala, de Kent pe Şelari şi turnători de joasă speţă au făcut mai mult rău românilor decât o epidemie de ciumă. De ce? Pentru că au uzurpat ce are un popor mai sfânt, nobleţea. S-ar fi făcut şi Prinţi dacă titlurile nobiliare se vindeau la tarabe. Câtă mârlânie, câtă trufie, câtă tâlhărie au acumulat aceşti opt prevestitori ai Apocalipsei de credeam că se crapă pământul. Au profitat de bunul simţ tradiţional al românilor. În lipsa unui arbitraj moral, aceşti penali s-au autoproclamat Nea. Nea, un fel de senectute în tulbura gelatină conducătoare. Nea Mitică, Nea Sandu lipsesc la apelul de dimineaţă, dar speranţa moare ultima. Prin Jiji şi-au regăsit partenerul de şeptic.

Fiat justitia et pereat mundus.* Feng Shuiul fotbalistic s-a spart. Guzganii lumpen proletariatului sunt mult mai vinovaţi decât toată pedeapsa cumulată de 34 de ani de puşcărie. Ei au distrus orice model. O falsă elită, autoproclamată domnitoare, s-a prăbuşit printr-un simplu ciocan al judecătoarei. Românii au fost prea îngăduitori. Ieşiţi din comunism nu au ştiut să aprecieze adevărata valoare şi ţinuta unei burghezii, ce a dus România interbelică printre cele mai înstărite state europene. S-au lăsat seduşi de cântecele de sirenă ale leprelor şi de aici toată perversiunea vieţii de cat-walk.

Ca ziarist am scris tone de articole despre ei. Îmi amintesc cum înaintea meciului cu Manchester City, m-am nimerit cu unul dintre oficialii Timişorii la o bere la Fratelli, clubul de lângă Podul Michelangelo. După vreo jumătate de oră, la masa vecină s-au aşezat managerii clubului londonez. Ca la un semn a apărut şi Ioan Becali. Oficialul bănăţean i s-a adresat cu înaltul titlu de „Don Giovanni”. Îmi venea să vomit. M-a prezentat ca unui care scrie de rău despre familia lui. Nu i-am cântat, precum personajul lui Mozart -don Ottavio: “Dalla sua pace.” I-am spus doar ca la neamul prost, direct cine cred eu că e. Mahărul, căruia nu i-am povestit cum i-am copt-o împreună cu Sebastian Bodu, în urmă cu ceva ani, a sărit: “pe mine mă costă doar 300 de Euro un ucrainean să-ţi iau gâtul.” Oficialul râdea. Ce să-i povestesc ştabului local despre teama de MCV, primul din istoria post aderării noastre? Pe vremea când eram consilier la Guvern, Călin Popescu-Tăriceanu  ne spunea că trebuie să facem ceva spectaculos pe justiţie, pentru a impresiona Bruxelles-ul. Şi i-am zis să începem cu fotbalul, amintind de cazurile Bernard Tapie, Boris Becker, Stefii Graff. . „Păi, se pricepe cineva?” L-am rugat să-mi dea un om şi îi explic eu. Şi aşa am ajuns la Sebastian Bodu, pe vremea când era şef la ANAF. Acum lumea l-a uitat. A fost zburat de pe listele parlamentare ale PD-L. Candidează independent. Iată un om care merită votat.

Revenind la guşterii ieşiţi din zoaiele comunismului, poate e bine să ne reamintim poreclele lor, de pe vremea când erau simplii panglicari. Lui Ioan Becali i se spunea „Ion Mielu”, când scotea vitele la păscut, iar fratelui lui, Victor, „Baterie.”

Când era simplu paltonard, adică un fel de cuier pentru trenciul lui Dinu colonelu’, durduliu din fire, Cristian Borcea ţinea un regim cu multe supe. Jucătorii îl strigau „Fidea,” nu pentru că ar fi fost fidel vreunei neveste. Lui Mihai Stoica, o profesoară i-a pus porecla de Mititelu, pe vremea când nu se bătea cu U. Craiova şi nici nu socotea lovelele ca zarurile de la table.

Nu le puteai spune în faţă că sunt neam de slugi. Se supărau rău de tot. Pe vremea când nu reuşea să-şi nici diploma de tractorist în Poiana Mare, pe unde dădea cu sapa, Gigi Neţoiu era poreclit „Piciul.” Dacă Jean Pădureanu era “stăpânul Cooperativei,” acea productivă căprărie ce dădea titluri de campioană lui Dinamo pe bandă rulantă, juvetele Gică Popescu în civilie purta blana de Baci, iar în milităroasa Securitate pe cea de cîntăreţ. Petrescu era numele lui conspirativ. Acum, unii naivi ţipă „Hai eliberare!” Cum i se va spune în the day after? Gică Petrescu cântă la altă masă?

Blestemul acestei naţii e că slugile au ajuns stăpâni!

*să se facă dreptate de-ar fi să piară lumea

Marius Ghilezan