Octavian Foale: „ASU Poli va fi o echipă foarte frumoasă”

Octavian Foale a avut parte ieri de un meci special. Experimentatul tehnician al celor de la Avântul Bobda s-a duelat cu ASU Politehnica, echipă pregătită de fiul său, Antonio. Nea Tavi a rămas impresionat de ceea ce a văzut pe „Știința” și prevede un viitor frumos echipei Universității. Cu toate acestea, avertizează că dacă nu va exista răbdare, toată această construcție s-ar putea nărui.

Cum a fost duelul de pe banca tehnică împotriva fiului dumneavoastră?

E o plăcere să joci pe terenul acesta și mai ales împotriva unei echipe foarte bune. M-am revăzut cu foștii mei elevi, Vlaicu și Rotariu. E un început foarte promițător pentru ASU Politehnica. Condiții foarte bune de lucru, antrenor bun, jucători buni, numai că, zic eu, cel mai important e să fie răbdare. Ei sunt pe un drum bun și se va construi o echipă foarte bună aici.

Ați luat deja pulsul nivelului din  Liga a IV-a. Sunt șanse să o vedem pe ASU Poli, de la anul, în acest eșalon?

Eu zic că da. După cum joacă, au șanse foarte bune de promovare. Bineînțeles, acum urmează omogenizarea, fiecare trebuie să-și completeze pregătirea. Mi-a plăcut foarte mult, mai ales după ce-am văzut în prima repriză. Se vede o idee de joc.

Spuneați de foștii dumneavoastră elevi de la Poli, Vlaicu și Rotariu. Cât de mult contează prezența lor pentru ceilalți jucători ai echipei?

Rotariu și Vlaicu sunt piese de superclasă. Dar să știți că și ceilalți arată bine, pentru că în momentul când joci în echipă cu doi fotbaliști de asemenea nivel, automat îți ridici și tu valoarea. În primul rând, ești servit perfect, și tu, la rândul tău, îi poți servi, pentru că ei stăpânesc demarcarea. Totuși, greul îl duc momentan Vlaicu și Rotariu. Dar, cu timpul, se mai lipesc câțiva de ei și va fi din ce în ce mai bine.

Cât de mult contează să ai în spate o galerie în adevăratul sens al cuvântului, mai ales la acest nivel?

Nu e orice galerie. Ei sunt o galerie profesionistă, iar ăsta e un lucru deosebit. Ei chiar înțeleg fenomenul. Cred că e foarte importantă comunicarea cu antrenorul, mai ales atunci când vorbește profesorul cu niște oameni care se pricep la fotbal. Eu sunt convins că echipa va fi foarte frumoasă. Vom mai vorbi peste vreo doi ani, dacă vom fi cu toții sănătoși, și veți vedea atunci de unde a plecat această echipă și unde va ajunge.

Cum vedeți dumneavoastră tot ceea ce s-a întâmplat în această vară în fotbalul timișorean?

Am fost antrenor la Poli și sunt mândru de acest lucru. Poli a fost viața mea și a familiei mele. Dar credeți-mă, ceea ce se petrece acum cu acest club, nu prea pot să înțeleg. Ori sunt prea prost, ori sunt demodat. Nu se poate! S-a luat o echipă de la Recaș, care pe vremea când jucam eu, nu exista nici în campionatul sătesc. Acum noi am ajuns să cerem o echipă de la Recaș. Vă jur, nu credeam că vom ajunge vreodată aici. N-am crezut nici că acest Iancu va face ce-a făcut. Acest om a râs de întregul oraș. Îmi pare foarte rău că nu i-a pus nimeni frână la timp, pentru că era clar că acesta va fi finalul.

Care considerați că a fost cea mai mare greșeală a fostei conduceri de la Poli?

La Poli nu se promovează jucători de-ai noștri, timișoreni. Eu unul aș accepta o perioadă un joc mai modest, de la niște jucători timișoreni, pe care să-i cresc. I-aș pregăti separat, i-aș aduce la nivelul cerințelor. La fel se întâmplă și cu echipa nouă. Decât să aduc un Ovidiu Petre, care e în cârje de doi ani, un Nohai de la Piatra Neamț… Păi ce să fac cu ăștia?! Sunt scamatori, suflă pe ei și se fac bine? Ei până  se repară le mai trebuie doi ani, asta în condițiile în care, în mod normal, mai joacă încă cinci ani. Păi cum pot eu să-i aștept?

Până la urmă, ajungem la cuvântul pe care l-ați rostit răspicat la începutul interviului: răbdarea…

Exact! Eu aș vrea să-i rog pe cei de acolo să se uite mai bine în curtea lor. Eu, la Luceafărul, îmi cresc jucătorii pentru următorii 10 ani. Că printre copii mei, se mai strecoară 1-2 din altă parte, e altceva. Dar la Poli e invers, 1-2 de-ai noștri, restul străini. Am văzut că azi au dat vreo 10 jucători la Flacăra. Asta-i o greșeală mare. Păi cum să crească acei jucători? Flacăra e totuși Flacăra, e Liga a III-a, e cu totul altceva decât dacă ar juca la eșalonul secund.

Octavian Foale s-a născut la 20 ianuarie 1938 la Reșița, unde a și început fotbalul. A jucat scurte perioade la Sibiu și Iași, în timpul stagiului militar, dar a revenit rapid în capitala Banatului Montan. De la începutul anilor ’80, s-a mutat la Timișoara, împreună cu cei trei fii ai săi, care au fost solicitați să joace pe Bega, ajungând chiar antrenorul principal al Politehnicii, la mijlocul deceniului. De mai bine de 10 ani, conduce școala de fotbal Luceafărul, din Fratelia, unde a fost ajutat permanent de fiii săi. Din această vară, se ocupă de divizionara D Avântul Bobda, majoritatea jucătorilor fiind crescuți chiar de el.