O scrisoare de la căpitan | Cristian Gălan: „Ne vom reîntâlni și vom continua să luptăm împreună!”

Politehnica Timișoara s-a despărțit, ieri, de cel mai longeviv jucător din lot. Cristian Gălan părăsește vestiarul alb-violeților, în care a fost unul dintre lideri timp de patru ani și jumătate. Fundașul central în vârstă de 28 de ani e singurul fotbalist care a evoluat pentru „studenți” în patru eșaloane diferite. Cristian Gălan rămâne, fără doar și poate, un simbol pentru acești primi 5 ani ai proiectului de pe „Știința”, fiind părtaș la ascensiunea spectaculoasă a clubului, din eșalonul al cincilea, până în cel secund. La despărțirea de Politehnica, fostul căpitan al echipei a ținut să le adreseze suporterilor o scrisoare, pe care o redăm integral în cele ce urmează.

A venit și acest moment…

Parcă acum sunt în cafenea, la D’arc, cu mulți dintre voi, cei care o iubiți pe Poli, cei care ați făcut totul pentru acest club, iar eu, stând în mijlocul vostru și ascultând toate planurile mărețe pe care le aveți cu Poli – unele păreau utopice, altele realizabile – mă uitam cu admirație la voi și la modul cum iubiți acest club. Toate acestea m-au făcut să plec de acolo cu aceeași dorință ca a voastră: SĂ O READUCEM PE POLI ACOLO UNDE ÎI ESTE LOCUL!

Din acea clipă și până în acest moment, am făcut totul pentru împlini, atât vouă, cât și mie, această dorință. Mulți dintre voi știți mai bine cum ne-am descurcat în toți acești ani, cum am rezistat în toți acești ani și, totuși, am ajuns aproape de obiectivul principal. Însă drumul este unul greu și oamenii care îl parcurg se și schimbă.

Pentru mine a fost o onoare sa îmbrac tricoul Politehnicii, a fost o onoare să joc în fața voastră, a tuturor celor ce o iubiți pe Poli. Știu că uneori v-am făcut fericiți prin jocul meu, alteori ați fost dezamăgiți de prestația mea, dar în sport, nu întotdeauna ies lucrurile așa cum îți dorești. Faptul că pot scrie aceste lucruri către voi, pentru mine este un lucru măreț. Am încercat să vă vorbesc cât mai frumos prin evoluțiile din teren, însă mie-mi plac și cuvintele, așa încât vă „plictisesc” cu câteva rânduri.

Pe măsură ce le aștern pe hârtie, derulez toți cei patru ani și jumătate petrecuți aici. De fapt, sunt mult mai mulți, deoarece am ajuns in curtea lui Poli încă de la 16 ani, și îmi dau seama că sunt anumite momente pe care nu le voi uita niciodată. Îmi amintesc și acum meciul de la Liebling, în care am jucat pentru prima dată în fața voastră, o victorie și un gol la debut. Cum aș putea uita meciul de la Racovița? Sau meciul epic de la Chizătău, încheiat 4-4, în care am primit cartonaș roșu și în care am fost conduși 4-0? Îmi voi aminti mereu, cu mare drag, și meciurile cu Auto, Chișoda, Ripensia, Hunedoara, Cugir, Ighiu, Ineu, și multe altele, până la cel cu Dunărea Călărași.

Sunt mulți oameni cărora țin să le mulțumesc pentru sprijinul arătat în toată această perioadă. În primul rând, mulțumesc familiei, căci ei știu cel mai bine prin ce am trecut în toți acești ani. Le mulțumesc tuturor colegilor, antrenorilor si, nu în ultimul rând, vouă, celor care o susțineți pe Poli necondiționat. Îți mulțumesc Seba (n.r. – Sebastian Novovic), pentru fiecare discuție pe care am avut-o cu tine despre Poli. Vă mulțumesc, domnule profesor Sorin Brîndescu, pentru omul care sunt astăzi.

Drumul nostru se desparte acum, dar vă asigur că nu va fi pentru o perioadă lungă de timp. Ne vom reîntâlni și vom continua să luptăm împreună!

Pe veci, unul dintre voi,
Cristian Gălan
#CG21