Doamna atletismului românesc, la ceas aniversar! Iolanda Balaș, specialista în recorduri din Iosefin

iolanda balas

Iolanda Balaș-Soter, cel mai de succes produs al atletismului timișorean, împlinește astăzi 77 de ani. Supranumită „doamna atletismului românesc”, atât pentru performanțele remarcabile pe care le-a obținut în prestigioasa carieră, cât mai ales pentru prestanța și eleganța din afara stadionului, Iolanda Balaș și-a început drumul în cartierul Iosefin, iar apoi la clubul Electrica, îndrumată de cel ce avea să îi fie soț, Ioan Soter.

iolanda-balas-sotter-sportul-romanesc-are-nevoie-de-o-schimbare-majoraIolanda Balaș a trecut în ultima perioadă prin momente de cumpănă, însă miercuri a apărut din nou în public, la Gala Atletismului Românesc, unde a primit un trofeu omagial, pentru întreaga activitate. Rămasă la fel de puternică, în ciuda obstacolelor din ultima perioadă, „doamna Ioli” e pregătită să revină în sprijinul sportului pe care l-a slujit o viață, prin intermediul Fundației Atletismului Românesc.

„Au trecut anii, fără discuţie, şi, când împlineşti o anumită vârstă, de ziua ta ai un prilej să te bucuri că ai mai apucat un an, dar şi să te întristezi că a mai trecut un an. Dar să revenim la fundaţie, unde nu am mai fost de o lună şi jumătate, am stat în spital. Voi fi din nou la fundaţie, pentru că aceasta este menirea acestei organizaţii, pe care, iertaţi-mi lipsa de modestie, am creat-o: să ajute atletismul românesc. Amintirile sunt deja în cărţi, în enciclopedii, acum în muzee. Acum trebuie să creăm alte amintiri, pentru alte generaţii. Voi face şi eu ce mai pot face pentru ei”, a declarat Iolanda Balaș, într-un interviu acordat Agerpres.

Născută la 12 decembrie 1936 la Timișoara, Iolanda Balaș s-a apucat de atletism în 1948, la vârsta de 12 ani. Punctul de plecare în traseul ei de săritoare la înălțime a fost 1,28m. Vă propunem să urmărim cum au evoluat performanțele celei ce avea să domine autoritar scena mondială la această probă timp de un deceniu:

1951 – 1,51m, 1952 – 1,53m, 1953 – 1,60m, 1954 – 1,65m, 1955 – 1,70m, 1956 – 1,76m, – 1958 – 1,83m, 1959 – 1,84m, 1960 – 1,86m, 1961 – 1,91m, 1962 – 1,87m, 1963 – 1,88m, 1964 – 1,90m, 1965 – 1,86m, 1966 – 1,84m.

Momentul psihologic al carierei

La nici 20 de ani, pe 14 iulie 1956, Iolanda Balaș stabilea primul record mondial, 1,75m, cu un centimetru peste deținătoarea acestuia, britanica Thelma Hopkins. Peste câteva săptămâni, au urmat Jocurile Olimpice de la Melbourne, însă în finala mare, Ioli nu a fost în cea mai bună formă, clasându-se a cincea, cu o săritură de 1.67m.  O înfrângere pe care a suportat-o foarte greu și din cauza căreia și-a întrerupt activitatea o perioadă mai îndelungată. Ioan Soter, cel ce i-a fost antrenor și ulterior soț, a rememorat mai târziu modul în care Ioli a trecut peste acel prim mare eșec al carierei și a ajuns să domine proba de săritură în înălțime timp de un deceniu:

6417iolanda-balas-022„La 30 ianuarie 1957, Ioli a venit singură pe stadion, după o lună  și jumătate de luptă cu sine, și mi-a adresat – pe tonul cel mai simplu – cele două cuvinte pe care le așteptam de la o zi la alta: <Putem începe!>. Aveam în fața mea un alt om, astfel că pot spune cu certitudine că Ioli a început să lucreze cu adevărat abia în ziua aceea de sfârșit de ianuarie a anului 1957. Tot ceea ce realizase până atunci, adică de la primul său record național – 1,49m în 1951, la Timișoara – și până la 1,75m, se datora în cea mai mare măsură calităților fizice excepționale, talentului și năzuinței sale de a zbura. Deci, după 30 ianuarie, pot spune că a început munca… Au dispărut ca prin farmec nesiguranța Iolandei, neîncrederea ei în forțele proprii. În fața mea nu se mai afla o adolescentă, ci o atletă matură. Melbourne? Nu era decât o etapă. Ultima înfrângere. Acum, Ioli punea întrebări. Nu mai era fetița din 1949 care îmi imita toate mișcările. Fiecare idee era întoarsă pe toate fețele. De ce așa? Poate că ar fi mai bine dacă… Și toate acestea nu urmăreau decât un singur scop: evitarea greșelii. Oricât de neînsemnată. Melbourne-ul, deși redus – prin efortul rațiunii – la dimensiunile unei singure etape, nu poate fi uitat. (…) Abia spre sfârșitul lui 1957, după o muncă uriașă, Ioli a revenit treptat la plafonul lui 1,70-1,73m. La 13 octombrie, la București, a sărit 1,76m, egalând recordul mondial care i-a pricinuit necazuri în Australia. Nu se scurseseră nici 11 luni din ziua neagră de la Melbourne!” (Ion Puică, Ștafeta de aur, Ed. Sport-Turism, 1988)

Pentru a vă face o imagine și mai clară a impactului pe care Iolanda Balaș l-a avut la nivel mondial în anii săi de glorie, să dăm citire unei fraze apărute în Guines Book World Records: „Românca Iolanda Balaș, între 1956 și 1966, a câștigat toate cele 140 de concursuri de săritură în înălțime la care a luat parte”.

Mai multe detalii despre cariera timișorencei Iolanda Balaș, puteți consulta AICI, în articolul apărut pe site-ul nostru în 2012, în cadrul rubricii „Timișoara olimpică”.

About Gabriel Toth