Este născută şi crescută în Banat, la începutul secolului trecut. Nu are moşii, conturi dodoloaţe, sprijin sus-pus, doar entuziasm. Nu este falanga maghiară sau – Doamne fereşte – găgăuză a vreunei puteri străine. Rivalii de acum se tem doar de grandoarea expresiei sale publice. De marşul său zdrobitor către victorii. Şi de istoria sa războinică. Are prestigiu şi solemnitate. Celor mari, cocoţaţi pe podiumurile râsu-plânsului, cu aure de puteri simbolice, dar fără aşternutul tradiţiei, nu le pasă de ce face ea acum. Poate că e bine aşa.
Deşi cred că ar izbândi şi în războiul Crimeei, nu deţine tancuri sau mortiere. Arsenalul ei de luptă e soft. Poate fi descrisă cu termenul militar: Soft-power. Puterea sa e blândă. Ca a ursului. Nu loveşte pe la spate. Deloc trufaşă, doar puţin prea mândră. Ocoşă, cum s-ar zice în lumea ei. Legiunile-i înflăcărate nu sunt condusă de generali. Nici de matrozi sau puşcăriabili.
Are vocaţie de supra putere. Şi un proiect ambiţios pe termen lung. Nu face alianţe contra naturii, nu se ploconeşte şi nu sfidează concurenţa. Munceşte cinstit. Cucereşte teritorii prin luptă dreaptă şi dârză. Unii ar putea-o compara cu Alexandru cel Mare. De ce i-ar trebui Indiile cu mirodenii, când are Ungaria şi Serbia aproape?
Încă nu are reprezentativitate europeană. E o putere mică, dar extrem de inventivă. Gata să bată recorduri de audienţă şi în luptele cu pitici. Vorba ei are greutatea unei pastorale. Deşi nu s-a închinat niciodată.
Cel mai important lucru e că nu are obedienţe. Nu datorează nimănui nimic. Nu s-a compromis. Never ever, cum ar zice Perfidul Albion. N-are pe state de plată ucrainieni pentru comis acte de răzbunare.
N-a fost metresă în vreun stabiliment politic. Nu s-a dus cu tembeliziunile de-a rostogolul pe la biserici. Nu a bătut cruci şi mătănii. Nu a băgat niciodată cuţitul pe la spate. Ţinuta ei e de cavaler. Unul din stârpea lui Eugeniu de Savoya, generalul care a lăsat mărita putere de la vest, pentru a fi un biet guvernator într-o cetate asediată de mlaştini, în estul sălbatic.
Nu e conte, nici rege. Dar nici nu joacă la barbut. Nu o vei vedea prin cazinouri sau la ruleta rusească. Împlineşte mâine poimâine 100 de ani.
I-ai putea spune Bătrâna Doamnă. Nu, nu e ea. Are comportament nobil. Nu poartă fireturi şi nu se dă cine nu este. Are impozanţă, dar nu se compară cu Turnul din Pisa. Poate părea ceva din stârpea culegătorilor florilor de Parma, în timp de pace, dar nu o găseşti nici acolo. Vocea ei are muzicalitate. Verbul ei este versificat. Tonul ei are octave înalte. Iubeşte înălţimile, de parcă ar fi un căutător de steaguri pe Mont-Blanc. Nu cântă „we are the champions,” pentru că nu e o putere făţarnică. Nu întinde curse şi nici nu joacă la cacialma prin cluburi. Diviziile ei beau cu măsură şi au cântece greu de copiat. Totul la ea e original. Deşi de vârsta unui secol, pare gata să se joace. Oh, nu a dat în mintea copiilor. E însăşi povestea care urcă generaţiile. Nu a fost înobilată, dar se îmbracă regeşte. Ţinuta ei e parcă scoasă de la naftalina dulapului lui Mercy din Palat. Miroase a primăvară, deşi e bătrână. Stupefiant de vioaie, la anii săi. De n-ar fi existat legendele Olimpului, sigur că ar fi ţinut în lumea ei coroana lui Zeus. Poate chiar ar fi întruchipat puterea supremă, mai ştii?
Nu deţine arta disimulării. Nu este inzestrată cu rea credinţă. Dar ce vrea pe lumea asta, dacă tot nu foloseşte arsenalul lumii războinice? Aici e marele ei quel que chose.
Tu cititorule, ai putea spune că e fancy gagica. Este o ibovnică a lumii, deloc sulemenită, dar nu există vreun vechil, Don-Juan, care să o fi sedus-o şi tăvălit-o.
Nimeni nu o poate răstămlăci sau să o tragă la vreun xerox. Ar fi şi inuman, gestul. Chiar, nepoliticos. Nu poţi trage solemnitatea în copii, chiar color. Deşi se prezintă imperial, într-o lume de servitori, e modestă. Chiar prea modestă. Are rafinament şi stil. Măreţia și-a luat-o din orele lungi de pregătiri imperiale. Dar cine e ea, că deja cred că am plictisit?
Pentru că toate în lumea asta trebui să poarte un nume, i s-a spus simplu POLI. Nimeni nu-i va putea spune altfel, pentru că destinul ei e scris in stele. Acolo unde nu ajung ţuţerii sau neamurile de sclavi. Oricâţi bani ar avea.
Marius Ghilezan
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.