Bogdan Murărescu, artizanul unei performanțe unice: „Vreau ca Timba să devină un nume mare”

Timișoara va avea, din sezonul viitor, două echipe în prima ligă de baschet, fapt nemaiîntâlnit în istoria competiției. BC Timba, un club fondat în urmă cu doar șase ani, a reușit accederea în elită, unde nu își propune să fie doar o prezență meteorică. De acest lucru ne asigură Bogdan Murărescu, tehnicianul echipei și artizanul unei performanțe unice pentru Timișoara.

Timba a câștigat toate meciurile de la turneul final. Asta ți-ai propus sau băieții ți-au depășit așteptările?

A fost așa cum m-am așteptat. Poate am fost puțin surprins de modul în care am câștigat cele trei meciuri, pentru că din punctul meu de vedere am făcut-o de fiecare dată fără dubiu. Am practicat un joc organizat, disciplinat, care ne-a evidențiat ca și echipă, ca și colectiv, dar și ca individualități.

Înainte de turneul final, spuneai că toate cele patru echipe sunt de valori apropiate. Ce a avut Timba în plus față de celelalte?

Am avut o motivație extraordinară pentru a realiza această promovare. Și celelalte echipe au fost motivate, dar noi aveam experiența de anul trecut, când am ratat promovarea la limită. De asemenea, am avut o pregătire fizică foarte bună, un factor decisiv la un turneu în care se joacă trei zile consecutiv, dar și o pregătire psihologică foarte bună, care a fost lucrul cel mai important. Am plecat ca outsideri, am știut ce putem și am realizat ceea ce ne-am propus.

Unde s-a decis promovarea?

Cheia acestui turneu a fost în meciul cu Steaua. A fost primul meci și, din punct de vedere psihologic, era foarte important. În plus, întâlneam echipa care declara cu două zile înainte că are 90% șanse la promovare și până la urmă a pierdut cu toată lumea.

Echipa și-a asigurat promovarea încă de sâmbătă, astfel că puțini se așteptau să fiți la fel de motivați și în ultimul joc, contra Constanței. Cum ai reușit să-i montezi și pentru acest joc?

Nu a fost nevoie să îi motivez eu în plus. Am plecat la București cu gândul la 3 victorii și în plus ne-am dorit o revanșă în fața Farului, pentru înfrângerea de la turneul semifinal. După meciul cu Galațiul am sărbătorit o oră promovarea, după care fiecare s-a dus la odihnă.

S-a împlinit, așadar, visul fiecăruia dintre voi din ultimii doi ani, acela de a promova. Ce urmează acum?

Acum începe greul de fapt. O săptămână ne vom odihni, trebuie să ne revenim după un an foarte greu, în care am muncit enorm, după care vom încerca să ne organizăm pentru următorul an, primul din istoria clubului în Divizia A. Trebuie neapărat să ne întărim, pentru a reuși să facem o figură frumoasă. Mai întâi va trebui să ne stabilim bugetul și apoi vom vedea cum vom aborda perioada de transferuri.

Președintele Farului, Petrică Munteanu, spunea că va încerca pe cât posibil să nu apeleze la jucători străini, după promovarea în prima ligă. Crezi că se poate rezista la acest nivel doar cu jucători autohtoni?

E imposibil fără străini. Sigur, se poate să joci doar cu români, dacă vrei să retrogradezi. Noi vom aduce cu siguranță câțiva străini, dare îmi doresc să le dăm o șansă și românilor pe care îi avem în lot.

În ce proporție va fi păstrat actualul lot și pentru sezonul viitor?

Lotul de acum va rămâne în proporție de 90%. N-am discutat deocamdată cu nimeni pentru prelungirea contractelor, dar nu cred că e cineva care să nu își dorească să rămână. În prima ligă ai nevoie de aproximativ 16 jucători pentru a face față. În plus, vom fi obligați să avem și echipă de U23, astfel că îi vom păstra aproape pe toți.

„Muri”, cel mai tânăr antrenor din Divizia A

Ai împlinit nu de mult 29 de ani, astfel că vei fi cel mai tânăr antrenor din prima ligă. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Va fi o provocare pentru mine. Nu mă sperie acest lucru, pentru că deși am doar 29 de ani, am deja 22 doar în baschet. Aproape întreaga viață mi-am dedicat-o acestui sport. Și în Divizia B am fost cel mai tânăr antrenor. La turneul final m-am duelat cu două dintre cele mai mari nume ale baschetului românesc, Dan Niculescu (Steaua) și Costel Cernat (Farul), iar acest lucru nu m-a intimidat ci, din contră, m-a motivat.

Care e modelul tău ca antrenor?

Zeljko Obradovic. Îmi place absolut totul la el, de la relația sa cu jucătorii, până la concepția de joc. De fapt, și noi am folosit concepția lui de joc anul acesta, în Divizia B, evident la o altă scară.

Debut în „A” cu 15 puncte marcate

Spuneai că ți-ai dedicat aproape întreaga viață baschetului. Când ai început să practici acest sport?

Primul contact cu baschetul l-am luat de foarte mic, cred că de la vârsta de un an. Tata (n.r. – Gheorghe Murărescu) a fost căpitanul echipei Universitatea, unde a jucat alături de nume mari, cum ar fi Sorin Ardelean sau Niculae Viciu. Pe la 7 ani am început să și joc, sub comanda regretatului Mircea Albu, care mi-a oferit toate șansele de care aveam nevoie. Apoi, la 16 ani am ajuns la Elba Timișoara, atunci când a venit la echipă Dan Ionescu. În 1999 am fost declarat cel mai bun junior, deși am pierdut la mustață medalia de bronz la juniori I.

Îți mai amintești de debutul tău în prima ligă?

Primul meu meci pentru Elba a fost împotriva Sibiului, care era campioană în acel moment. Am reușit să marchez 15 puncte în acel meci, mai mult decât oricare dintre colegii mei. Imediat după meci, am primit o ofertă de la Sibiu, pe care am refuzat-o însă. Poate pentru mine ar fi fost mai bine să o accept.

La Elba ai jucat până în 2005…

Da, dar cu întreruperi. În 2001, la 18 ani, m-am accidentat grav, am avut o ruptură de ligamente, iar asta mi-a tăiat mult din elan. Am revenit la Elba în 2003, am avut din nou o perioadă bună, însă presărată cu o grămadă de probleme medicale. Am plecat în momentul în care Srdjan Fischer a venit pentru a doua oară la echipă. După plecarea lui, am mai revenit pentru ultima oară la Elba, când Paul Miron se ocupa de echipă.

Ți-ai continuat cariera de jucător la Timba, însă ai renunțat la ea destul de repede.

În 2006 am înființat Timba și am jucat aici până în 2009. De fapt, în ediția 2008/2009 am fost antrenor-jucător și a fost primul an în care am ajuns cu echipa la turneul final de promovare. Am pus punct carierei de jucător pentru că mi-am dorit să mă axez mai mult pe antrenorat.

Care a fost antrenorul cu care te-ai înțeles cel mai bine în întreaga ta carieră?

Fără îndoială, Mircea Albu. Avea o legătură strânsă cu toți jucătorii lui. Știa când trebuie să îți dea o palmă și când trebuie să îți dea un suc. Un om extraordinar, care iubea baschetul și își iubea jucătorii.

„Dragan Petricevic a revitalizat baschetul timișorean”

În acest moment, baschetul a devenit principalul sport în Timișoara. Există două echipe în prima ligă la băieți, una în prima ligă de fete, multe titluri naționale la juniori. Cum se explică această explozie a baschetului din oraș?

Cel care a revitalizat baschetul în Timișoara e Dragan Petricevic, de altfel un bun prieten al meu. În momentul în care a venit el, s-a schimbat concepția despre baschet. A știut să gestioneze relația cu suporterii și cu oamenii din jurul lui. Era nevoie în primul rând de acest lucru, pentru ca baschetul să se poată promova singur. Înainte, veneau la meciurile Elbei 40-50 de spectatori, mai puțini decât am avut noi în Divizia B.

E loc de două echipe timișorene în prima ligă?

Sigur că e loc. Noi avem drumul nostru, BC Timișoara are drumul ei. Aceste două echipe luptă pentru același obiectiv, acela de a obține performanțele pe care și le doresc toți timișorenii.

În urmă cu trei ani, la Cluj s-a întâmplat o situație similară, cu promovarea celor de la Gladiator. Acea echipă a dispărut însă foarte repede de pe prima scenă. Există riscul să se întâmple așa ceva și la Timișoara?

Nu cred că se poate întâmpla cu noi ceea ce s-a întâmplat cu Gladiator. Acolo a fost o situație ciudată. Noi ne-am dorit să promovăm, și în fiecare an am reușit să realizăm ceea ce ne-am propus. Ne dorim ca Timba să devină un nume important în baschetul românesc.

BC Timișoara și-a pierdut o parte importantă a publicului în ultimul an, care se pare că va reveni la sală odată cu promovarea voastră.

Ar fi un plus extraordinar pentru noi. De-a lungul acestui turneu le-am citit toate încurajările băieților, atât cele de pe Facebook, cât și cele de pe forumul Politehnicii. Le-am explicat că lumea așteaptă multe de la noi și nu avem voie să îi dezamăgim. Vreau să mulțumesc tuturor suporterilor noștri pentru susținere și le promit că nu îi vom dezamăgi nici de acum încolo. Vor trebui să aibă însă răbdare cu noi și să înțeleagă că avem un proiect pe termen lung, în care ne propunem să creștem de la an la an.

(Foto 3: Renașterea bănățeană)