VIDEO: Sorin Grădinaru a dat lovitura de începere a meciului BC Timișoara – Energia Rovinari

BC Timișoara a început, odată cu meciul din urmă cu două etape, cu Farul Constanța, o frumoasă tradiție de recunoaștere a meritelor unor foști sportivi de seamă ai orașului, invitați să dea lovitura de începere a jocurilor susținute de alb-violeți. După Zsigmond Bobroczkyi, uriașul pivot, de 2.18m, din perioada Universității ELBA a anilor 80-90, a venit, luni, rândul omului care s-a încăpățânat să mențină voleiul timișorean în viață.

E vorba, firește, despre Sorin Grădinaru, cel ce se identifică cu ultimele trei decenii și jumătate din istoria voleiului masculin timișorean. A sosit pe Bega în 1978, ca student, fiind cooptat în echipa de volei a Politehnicii, o prim-divizionară constantă în acea perioadă. S-a remarcat drept unul dintre cei mai buni ridicători din țară, punctul culminant atingându-l în 1981, când a cucerit, cu naționala României, medalia de aur la Universiada desfășurată la București. Și-a încheiat cariera de jucător în 1992, an în care a preluat conducerea tehnică a echipei (devenită între timp Universitatea), acolo unde îl regăsim și astăzi. Un exemplu viu de statornicie și devotament, Sorin Grădinaru activând, în slujba aceluiași club, de 36 de ani (14 ca jucător și 22 ca antrenor). O performanță comparabilă cu cea a regretatului Constantin Jude, de la handbal.

Universitatea Timișoara a încheiat sezonul regulat cu o linie de clasament de invidiat. 16 victorii din tot atâtea posibile, 48 de seturi câștigate și unul singur pierdut, 48 de puncte acumulate, adică maximum. O echipă care, în mod evident, nu avea ce să caute în actualul sezon în eșalonul secund, lucru pe care l-a demonstrat, pe teren, încă din primăvara trecută, când obținea calificarea în eșalonul de elită, în urma barajului de promovare de la Galați.

Sorin Grădinaru a fost astăzi aplaudat la scenă deschisă, de o sală „Constantin Jude” aproape plină, așa cum o știa în vremurile bune chiar și la meciurile de volei. În tribună, printre alții, politicieni și oameni de afaceri. Pe parchet, un om dezamăgit vară de vară de lipsa minimă de susținere financiară a acestui sport, dar care găsește mereu puterea de a o lua de la capăt.