Ceea ce s-a pertrecut la Munchen, în septembrie 1972, s-a discutat îndelung în cei 40 de ani scurși de la acea tragedie. Puțină lume știe însă că unul dintre cei 11 sportivi israelieni uciși de gruparea teroristă palestiniană „Septembrie negru” era născut la Timișoara.

Munchen, 1972. Germania oganiza din nou o ediție a Jocurilor Olimpice, la 36 de ani de la cea berlineză, folosită de Adolf Hitler în scopuri propagandistice. Nemții și-au dorit o competiție în cel mai pur spirit al olimpismului, în care violența și antisemitismul să nu-și aibă locul. Una dintre prezențele-simbol de la Munchen a fost cea a delegației israeliene, revenită în Germania la 27 de ani de la cel de-al doilea război mondial și într-un oraș aflat la doar 20 de kilometri de centrul de concentrare de la Dachau. Un moment de mândrie pentru israelieni și o bună oportunitate de spălare a imaginii pentru nemți.

Printre reprezentanții Israelului s-a aflat și un timișorean. Andrei Spitzer s-a născut la 4 iulie 1945 în orașul de pe Bega, unde a deprins tainele scrimei. Rămas fără tată, a emigrat în Israel, împreună cu mama sa, în 1964. Tânărul Andrei s-a înrolat în aviație, iar apoi a urmat cursurile Academiei Naționale pentru Sport, unde a studiat și teoretic scrima. În 1968 a fost trimis în Olanda, pentru perfecționare. Aici și-a cunoscut soția, Ankie, împreună cu care s-a întors în Israel în 1971, devenind antrenorul lotului olimpic de scrimă.

Spitzer, un idealist al olimpismului

În 1972, visul timișoreanului Spitzer s-a îndeplinit. A luat parte la cea mai importantă competiție sportivă a globului, găzduită la Munchen. El credea cu tărie în valorile promovate de olimpism, în regula vechilor greci, care opreau orice război pe timpul jocurilor.

Soția sa, Ankie, avea să povestească mai târziu un episod emoționant, în care soțul ei i-a demonstrat ce înseamnă acest ideal olimpic: „Ne plimbam prin satul olimpic, iar Andrei a văzut câțiva sportivi din Liban. Noi eram în război cu țara lor la vremea respectivă. El mi-a spus că se duce să-i salute și să îi întrebe ce rezultate au avut. I-am spus că e nebun, dar el m-a liniștit, susținând că aici, la Jocurile Olimpice, orice conflict între țări dispare. Am rămas surprinsă când l-am văzut dând mâna și întreținându-se amical cu sportivii din Liban minute bune. Când s-a întors către mine, a zâmbit larg și mi-a spus: «Vezi? Asta e Olimpiada!»”.

Cea mai neagră zi din istoria olimpismului

La 5 septembrie, în primele ore ale dimineții, visul frumos al lui Spitzer avea să se transforme subit într-un coșmar. Opt persoane mascate și înarmate au sărit gardul satului olimpic și au pătruns în blocul în care era cazată delegația israerliană. Primii uciși au fost antrenorul de lupte Moshe Weinberg și halterofilul Yossef Romano. Alți nouă sportivi, printre care și Spitzer, au fost luați ostatici.

Teroriștii și-au relevant apoi apartenența. Făceau parte din gruparea „Septembrie negru”, responsabilă pentru uciderea premierului iordanian și pentru deturnarea unui avion ce se îndrepta către Israel, ambele în acel an. Cei opt cereau ca în decurs de câteva ore, să fie eliberați cei 235 de deținuți palestinieni din închisorile israeliene. Guvernul de la Ierusalim a refuzat însă cererea teroriștilor, care apoi au solicitat un avion pentru a-și duce ostaticii la Cairo. Acesta a fost momentul în care poliția germană a crezut că îi va salva pe sportivi, însă ambuscada a eșuat lamentabil. Fără lunetiști profesioniști, ci doar cu polițiști de stradă, autoritățile au pornit un schimb de focuri cu teroriștii, pe aeroportul militar Feldbruck. După o jumătate de oră, cinci dintre palestinieni fuseseră ucuși, iar mass-media au anunțat că toți cei nouă ostatici fuseseră salvați. O informație ce s-a dovetit însă total falsă, sportivii aflându-se în continuare pe aeroport, păziți de cei trei teroriști rămași în viață. După câteva ore, aveau să fie uciși cu toții.

Ankie Spitzer, soția lui Andrei, a căutat ani de zile să afle ce s-a petrecut cu adevărat în ziua de 5 septembrie 1972, autoritățile germane absolvindu-se de orice vină asupra morții celor 11 sportivi. Abia în 2002, nemții și-au recunoscut lacunele de organizare și au trimis 3 milioane de euro, pentru a fi împărțiți de familiile celor uciși la Munchen.

Foto 1: Andrei Spitzer, în concurs

Foto 2: Ultima imagine a lui Spitzer, trimis de teroriști să negocieze cu poliția

Foto3: Cele două elicoptere în care se aflau cei 9 ostatici, aruncate în aer de teroriști

Trackbacks

Leave a Reply