Povestea lui Petre Steinbach a ajuns la ultimul episod. După jurământul depus împreună cu prietenii săi,Buza și Radici, relatat în episodul anterior, cei trei puști din Fabric s-au antrenat asiduu vreme de șase ani. Iar la 14 noiembrie 1926, toți trei au făcut parte din echipa R.G.M.T.-ului care punea piedică marelui Chinezul. Meciul s-a încheiat la egalitate, 1-1, după ce Rudy Wetzer a deschis scorul în minutul 17 pentru alb-violeți, iar pentru „muncitori” însuși Buza restabilea egalitatea în minutul 60 Echipa aliniată de R.G.M.T. a fost Pullock – Grell, Zarda – Koch, Steinbach, Radici – Buza, Katai, Karlach, Szlovick, Sindelar. Dar să-l lăsăm pe Steinbach să spună povestea acestei întâlniri…

Nu știu dacă mă pot socoti dezlegat de acest jucământ, până în ziua de azi. Știu însă că anide-a rândul i-am simțit greutatea. Timp de 6 ani, zi de zi mi-am amintit de hotărârea luată. Prietenii mei de asemenea. Au trecut acești ani ca un vis într-o noapte de primăvară, plină de toate parfumurile tinereții. Vremurile se schimbau, noi creșteam și iată-ne niște tineri bine legați, jucători în prima garnitură, purtători ai tricoului roșu și negru.

În jurul nostru roiau acum alți puștani care ne prindeau fiecare pas, fiecare săritură la minge, așa cum făceam și noi nu cu mulți ani înainte.

Și iarăși s-au întâlnit Chinezul cu R.G.M.T. De această dată însă, R.G.M.T. juca cu prima echipă a feroviarilor din Timișoara. În rândurile ei se aflau nume care azi poartă ecoul vremurilor de glorie ale fotbalului românesc: Zombory, Tessler, Matek, Hoksary, Vogl, Steiner I și II, Wetzer, Tanzer și alții. Chinezul era campioana țării și în rândurile ei erau mulți internaționali.

La R.G.M.T., Buza juca în postul de extrem stânga, Radici mijlocaș, pe aceeași parte, și eu mijlocaș centru. Puțini auziseră de noi și nici chiar cei mai înfocați dintre susținătorii clubului nu ne acordau prea mult credit.

Am jucat însă atunci astfel încât și azi când îl întâlnesc pe Rudy Wetzer acesta îmi spune:
– Ții minte meciul acela dintre Chinezul și R.G.M.T.?

Am atacat tot timpul, jucând într-un tempo drăcesc care i-a simit pe campioni să dea înapoi într-un joc de apărare. Spectatorilor nu le venea să creadă, se ridicaseră cu toții în picioare și întreg stadionul scanda „Hai R.G.M.T.!”

Și totuși, n-am putut să câștigăm, scoțând doar un rezultate egal: 1-1. Experiența internaționalilor de la Chinezul și-a spus cuvântul. În tot acest meci nu am simțit ce-i oboseala. Golul nostru l-a marcat Buza, la capătul unei acțiuni la care participaseră toți cei trei mușchetari de odinioară…

Când ne-am întâlnit în cabină, ne-am strâns mâinile și, spre surprinderea celor din jur, am plâns puțin, ceea ce pentru niște băieți de 19 ani era puțin neobișnuit. Dumneavoastră însă, care cunoașteți acum mica noastră taină, cred că veți înțelege!…

– SFÂRȘIT –

Dacă doriți să recitiți:

Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3
Episodul 4
Episodul 5
Episodul 6

Material publicat în Amanahul Sportul 1970