Înotul pe apa sâmbetei, sportul caracteristic Timișoarei! Bazinele rămân în faza promisiunilor

Bazinul ILSA, în 1973

Bazinul ILSA, în 1973

Natația timișoreană a suferit dintotdeauna de pe urma infrastructurii precare. Orașul de pe Bega, care a dat, de-a lungul vremii, nume mari în domeniu, n-a beneficiat niciodată de un bazin olimpic. În plus, vechile baze sportive fie s-au distrus, fiind demolate sau pur și simplu părăsite, fie au rămas în urma cerințelor actuale pentru sportul de performanță.

Site-ul nostru a semnalat, în repetate rânduri, starea rușinoasă în care se regăsește infrastructura sportivă în Timișoara. Iar cea destinată natației e lider detașat la acest capitol. În momentul de față, în orașul de pe Bega funcționează un bazin de 25 de metri, în Circumvalațiunii, destinat în principal sportului de performanță, și unul privat, de lungime mai mare, dar care nu respectă dimensiunile olimpice, pe Calea Lugojului.

Antrenorii și sportivii așteaptă de ani buni construirea unui bazin olimpic la Timișoara. De altfel, aceasta nu e doar o problemă postdecembristă a orașului de pe Bega. Încă de pe vremea comunismului, antrenorii și sportivii deplângeau starea infrastructurii din domeniu.

Într-un reportaj apărut în revista „Stadion” din 1973, fostul olimpic Ladislau Koszta, produs al profesorului Peter Lovas și al clubului ILSA, vorbea despre lipsa bazinelor acoperite în oraș. La vremea respectivă, piscina din curtea Industriei Lânii era singurul acoperit, cel din Circumvalațiunii nefiind încă amenajat.

„Natația timișoreană a rămas în urmă, pentru că are un singur bazin cu apă caldă, acoperit, solicitat de dimineața până noaptea. Este bine că s-au construit bazine în localități fără tradiție în natație, foarte bine ar fi fost însă dacă și în Timișoara… Fiind atât de asaltat bazinul acoperit, fiecărui dornic de performanță îi vine foarte rar rândul la culoar, nemaivorbind de atmosfera insuportabilă din timpul verii. Până acum un an, visam bazinul acoperit, acum îl visăm pe cel descoperit”, glumea amar Koszta, în urmă cu peste patru decenii.

La rândul său, secretarul asociației sportive ILSA, Francisc Reiter, spunea: „În fiecare an, învață să înoate în acest bazin cu apă caldă peste 3.000 de studenți. În privința performanței, am înaintat ca… racul, pentru că am neglijat problema schimbului de mâine. Nu sunt elemente tinere pregătite. La noi, pe primul plan se află jocul de polo. Și totuși… Avem azi o singură echipă, ieri aveam 5! Ehe, când vom avea și noi un «olimpic»?”.

42 de ani mai târziu. Situația nu numai că nu s-a îmbunătățit. Jocul de polo a dispărut între timp fără urmă din oraș, din lipsa unui bazin omologabil. Respectivul bazin acoperit a fost demolat în 2009, ruinele sale fiind încă vizibile printre bălării, gunoaie, boschetari și câini vagabonzi, pe vastul teren de lângă Poliția Județeană.

În plus, dintre bazinele descoperite care împânzeau odinioară malul Begăi, niciunul nu mai e funcțional. Baza Uszoda, folosită de elevii Școlii Sportive în urmă cu câteva decenii, a ajuns un focar de infecție în plin centrul orașului. O zonă despre care scriam în toamna anului 2012, într-un reportaj la fel de actual și astăzi, după aproape trei ani.

Baza Uszoda, așa cum arată în zilele noastre. În medalion, o fotografie cu bazinul funcțional, din 1973.

Baza Uszoda, așa cum arată în zilele noastre. În medalion, o fotografie cu bazinul funcțional, din 1973.

În ultimul deceniu, ne-au fost prezentate patru proiecte de bazin olimpic, însă niciunul nu a ajuns măcar la stadiul de îngrădire a terenului de șantier. Iar printre promisiunile electorale ale actualului edil, apărea construcția a patru bazine semiolimpice în cartiere. Până acum, s-au nominalizat doar zonele Buziașului și Dâmbovița, pentru primele două edificii, însă din iarnă n-a mai apărut nicio noutate pe această temă.

Uszoda, o pată neagră pe obrazul Timișoarei


Pe vremuri, Timișoara era cunoscută drept un oraș al sporturilor pe apă. Înot, polo, canotaj și kaiac-canoe au fost discipline ce au adus glorie urbei de pe Bega. În ultimele două decenii, infrastructura a fost distrusă aproape în totalitate, baze sportive odată strălucitoare ajungând adevărate focare de infecție. E și cazul fostului ștrand Uszoda, ani la rând pepinieră pentru tinerele talente ale natației timișorene, ajunsă groapa de gunoi a zonei centrale.

La doi pași de Catedrală, se înalță un decor numai bun de filme horror. O clădire aflată în ruină, fără geamuri, cu acoperișul găurit, acoperit cu graffiti, bântuit de câini și boschetari. Mirosul de urină te lovește instant, odată ce te apropii de zidul împrejmuitor. Unul dintre locatarii de ocazie, deloc deranjat de aparatul de fotografiat, se apropie și ne cere o țigară. Trecătorii de pe Splaiul Titulescu aruncă din când în când o privire fulgerătoare spre ponosita construcție, iar apoi își văd mai departe de drum. Aproape nici nu îți poți imagina că aici a fost, odinioară, o adevărată bijuterie a sportului.

E vechiul ștrand Uszoda, cel mai probabil primul centru de natație al Timișoarei. Deși dimensiunile celor două bazine din incintă nu au permis niciodată practicarea înotului la nivel de performanță, aici au făcut cunoștință cu apa mulți dintre marii performeri ai orașului din natație și polo. A fost o adevărată oază în mijlocul orașului, atât pentru sportivi, cât și pentru timișorenii de rând. După Revoluție a devenit nefuncțională și, roasă mai degrabă de nepăsare decât de vreme, a ajuns în stadiul actual.

Frecventat de persoane fără adăpost și umplut de gunoaie, Uszoda a fost și victima mai multor incendii, de mici proporții ce-i drept, care au „zbârcit”, încetul cu încetul, fosta bază de natație. Ultimele flăcări au izbucnit chiar în vara acestui an, ca de obicei, de mâna boschetarilor.

O nouă promisiune de rabilitare

Săptămâna trecută, Timișoara a fost vizitată de Carmen Tocală, nu demult „unsă” la cârma Agenției Naționale pentru Sport și Tineret. Pe lângă marea promisiune, cea a sălii polivalente și a bazinului olimpic, de care orașul ar urma să dispună până în 2015, șefa sportului românesc s-a referit, succint, și la Uszoda. Vechiul ștrand ar urma să fie reabilitat, acolo urmând să se organizeze cursuri de înot pentru copii.

O inițiativă, fără îndoială, interesantă, însă Timișoara e deja suprasaturată de promisiuni legate de Uszoda. În urmă cu cinci ani, Clubul Sportiv Școlar Nr. 1, care are în administrare baza, vorbea despre construcția, în acel spațiu, a unui bazin olimpic acoperit, cu o capacitate de până la 1.000 de locuri. Directoarea Tamara Savu a obținut finanțarea pentru acest ambițios proiect, aproximativ 4 milioane de euro, însă totul s-a împotmolit în birocrație, avize de mediu neacordate și în neseriozitatea firmei contractate prin licitație. În cele din urmă, proiectul a fost abandonat.

Proiectul bazinului olimpic ce ar fi trebuit deschis în 2009 pe locul fostului Uszoda

Nu mai departe de anul trecut, pe baza Uszoda au pus ochii cei de la BC Timișoara, care ar fi dorit să dezvolte o bază de baschet în zonă, mai ales că în incinta vechiului ștrand se află două terenuri de beton, pe care tinerii se strâng frecvent să arunce cu mingea la coș. Din păcate, și aici totul a rămas la stadiul de intenție, Uszoda continuându-și degradarea rapidă.

Infrastructura natației timișorene, aproape inexistentă

Din păcate, Uszoda nu e singura victimă a nepăsării în Timișoara. Tot în anii de după Revoluție s-a pierdut complet un sport ce a adus șase titulri naționale în oraș. E vorba de polo pe apă, echipa ILSA-ei fiind desființată la finele anilor 90, iar bazinul lăsat 10 ani în paragină, iar apoi demolat în 2009. Nici bazinul din Circumvalațiunii nu o duce bine. Construcția se află de luni bune în renovare, termenul de finalizare al lucrării fiind cu mult depășit. Se speră ca bazinul să fie dat în folosință până pe 15 decembrie, atunci când ar trebui să găzduiască Cupa de Sprint. În cazul în care ușile vor rămâne închise, competiția s-ar putea amâna sau, în cel mai bun caz, ar putea fi mutată în altă localitate.

De remarcat că singurul bazin cu condiții decente din oraș e Arena Aquasport, o investiție privată însă. Deși găzduiește grupele mai multor școli de natație din oraș și a fost gazda câtorva reuniuni internaționale în ultimii ani, bazinul de pe Calea Lugojului nu poate deservi potențialul pentru înot și polo pe care Timișoara l-a avut în mod tradițional.