Cosmin Petruescu, înaintea derby-ului cu „U” Cluj: „Avem o datorie morală față de suporteri”

Foto: Raluca Pandor

Politehnica Timișoara va juca în închiderea rundei a 4-a din Liga a II-a, în compania Universității Cluj. Partida de duminică, de pe „Dan Păltinișanu”, e așteptată cu nerăbdare de suflarea alb-violetă, mai întâi prin prisma numelui adversarului, și mai apoi ca o modalitate de revanșă în fața fanilor după rezultatele din primele trei etape.

„E o partidă pe care noi o așteptăm cu nerăbdare, din două mitive. Unul e prin prisma adversarului pe care îl întâlnim, unul de calitate, care sunt convins că va atrage multă lume la stadion. Pe de altă parte, ne dorim să obținem și noi prima victorie, după trei etape în care am acumulat un singur punct. Avem această dorință de a demonstra că rezultatele de până acum nu au fost conforme cu jocul practicat de echipa noastră. Cunoaștem foarte bine adversarul, o echipă cu de calitate, cu o valoare individuală foarte bună și care nu și-a ascuns obiectivul, acela de a promova în Liga I. Universitatea e destul de greu de citit în ceea ce privește alcătuirea primului 11, pentru că în cele trei partide disputate până acum au operat mereu modificări în formula de start. Dar e o echipă care păstrează niște principii foarte bune, atât pe faza ofensivă, cât și pe cea defensivă, o echipă organizată, cu un antrenor experimentat pentru acest nivel. Mizez foarte mult pe spiritul nostru de echipă, pe unitatea grupului și, nu în ultimul rând, pe aportul fanilor, care au fost mereu alături de noi și față de care avem o datorie morală. Sperăm ca ei să vină într-un număr cât mai mare la stadion, să ne încurajeze așa cum au făcut-o și până acum, iar la final să ne bucurăm împreună de rezultat”, a declarat antrenorul Cosmin Petruescu.

„Conferențiarul” a studiat atent formația „Șepcilor Roșii” în acest început de sezon și a vorbit despre modul în care a pregătit confruntarea de duminică.

„Clujul e o echipă pe val, din punctul de vedere al jocului și al rezultatului din ultima etapă. Am avut posibilitatea să urmăresc toate cele trei jocuri ale lor din acest campionat. Precedentul meci a fost cel mai bun, în compania unei echipe foarte bune, Energeticianul. Au câștigat destul de clar, e adevărat, a fost și joc pe teren propriu, probabil au avut și o motivație suplimentară prin faptul că au evoluat pe Cluj Arena. Au avut o susținere mai mare din partea fanilor, iar din acest punct de vedere au un moral foarte bun. Am mai spus că niciodată nu voi creiona echipa noastră în funcție de adversar. Dar întotdeauna, pe faza defensivă, e normal să ne raportăm la calitățile sau la minusurile pe care le au adversarii noștri. Știm cu toții valoarea individuală a jucătorilor de la Universitatea Cluj, dar, cum am mai spus, e destul de greu de citit din perspectiva primului 11. Astfel că nu putem vorbi despre o pregătire specială a jocului ținând cont de unii jucători, care e posibil să nu evolueze. Ne pregătim pe faza defensivă în funcție de anumite principii ale echipei adverse, nu din perspectiva unui jucător anume”, a mai spus Petruescu.

La capitolul absențe, îl putem menționa în continuare pe Adrian Poparadu, care încă e incomplet refăcut după accidentarea suferită în amicalul de prezentare, cu Zimbru Chișinău.

„Îmbucurător e faptul că Poparadu a revenit și s-a antrenat alături de băieți, nu a mai făcut pregătire separată. Dar încă nu e 100% din punct de vedere medical și nici fizic. E însă pe un drum bun și sperăm să îl avem cât mai repede complet recuperat pentru jocurile care urmează”, a mai spus Petruescu. De menționat că portarul Dalin Munteanu a bătut palma cu Politehnica, însă rămâne de văzut dacă se va regăsi duminică, pe raportul de joc.

Tehnicianul polist a vorbit și despre eficacitatea compartimentului ofensiv, un capitol la care s-a lucrat intens în această săptămână.

„Vom încerca să înscriem cu un gol mai mult decât adversarul. Într-adevăr, în cele trei jocuri am înscris doar o singură dată, dar trebuie să fim obiectivi, să facem o analiză a jocului per ansamblu, nu una emoțională, bazată strict pe rezultat. Obiectiv vorbind, constatăm că în toate cele trei jocuri am avut destule ocazii de a marca. Indiferent dacă am jucat acasă sau în deplasare, indiferent dacă aceste ocazii au venit pe atac pozițional sau în urma unor faze fixe. Motivul pentru nu am înscris mai mult l-am analizat și sperăm să fi găsit antidotul în pregătirea fizică, mentală, tactică și tehnică pe care am făcut-o în această săptămână”, a mai spus Petruescu.

Partida Politehnica Timișoara – Universitatea Cluj va avea loc duminică, de la ora 13.30, pe stadionul „Dan Păltinișanu”. Meciul va fi televizat de Digi Sport și Telekom Sport.

Informatica a scris istorie! Futsalul intră pe lista disciplinelor care au adus titluri în Timișoara

Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto

Informatica Timișoara a devenit campioana României la futsal, după victoria cu 5-2 de aseară, din meciul al treilea al finalei cu United Galați. Un sezon de excepție pentru Robert Lupu și băieții săi, care au câștigat toate trofeele puse în joc, pornind în vară, cu Supercupa României, și continuând în primăvara acestui an, cu Cupa României – pentru al doua oară consecutiv!

La al treilea an de activitate după reînființare, Informatica Timișoara reușește o performanță unică în istoria sportului din orașul de pe Bega. Futsalul devine astfel cel de-al cincilea sport de echipă în care capitala Banatului se poate mândri cu o campioană și se înscrie alături de disciplinele de mare tradiție ale urbei: fotbal, handbal, rugby și polo pe apă.

Mai mult, în perioada postdecembristă, doar trei discipline au adus titlul național în Timișoara. A început handbalul, prin aurul național cucerit de Politehnica, în 1991. În deceniul pe care îl traversăm a strălucit rugby-ul, prin titlurile câștigate în 2012, 2013, 2015 și 2017, iar vitrina de trofee se poate îmbogăți chiar la finalul acestei săptămâni, când Timișoara Saracens joacă, la București, finala Superligii, cu CSM Știința Baia Mare. Futsalul completează acest trio, odată cu performanța reușită aseară de Informatica.

Cu izbânda alb-violeților de la futsal, numărul titlurilor naționale cucerite de Timișoara în sporturile de echipă a ajuns la 36. Iată însă lista completă a campioanelor orașului:

HANDBAL (14 titluri)

Feminin
Știința (H11): 1953
Știința / Universitatea (H7): 1964, 1966, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976, 1977, 1978

Masculin
Știința (H11): 1956
Politehnica (H7): 1991

FOTBAL (10 titluri)

Chinezul: 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927
Ripensia: 1933, 1935, 1936, 1938

POLO (6 titluri)

ILSA / Flamura Roșie: 1946, 1947, 1948, 1949, 1950, 1951

RUGBY (5 titluri)

Universitatea / RCM / Saracens: 1972, 2012, 2013, 2015, 2017

FUTSAL (1 titlu)

Informatica: 2018

Mândrie sau îngrijorare? După 36 de ani, Timișoara are 7 prim-divizionare în sporturile de sală

Șapte echipe vor reprezenta Timișoara în primul eșalon la sporturile de sală în sezonul viitor

Sportul a luat-o înaintea infrastructurii. O spunem nu de ieri, de azi, ci de ani și ani de zile, de fiecare dată când echipele și sportivii din localitate se lovesc de probleme dintre cele mai diverse din cauza infrastructurii precare de care dispune Timișoara. Iar în anul 2017, afirmația care deschide articolul pare mai actuală, mai reală, mai grăitoare ca niciodată. În sezonul 2017/2018, orașul de pe Bega va avea șapte reprezentante în primul eșalon la sporturile de echipă practicate în sală. Vor fi două de baschet masculin (BC Timișoara și Timba), una de baschet feminin (SCM Timișoara), una de handbal masculin (SCM Politehnica), una de volei masculin (CSU UVT), una de volei feminin (UVT Agroland) și una de futsal (Informatica). Șapte echipe, șapte opțiuni pentru iubitorul de sport din Timișoara la final de săptămână, bătăi de cap înmulțite cu șapte pentru conducători, antrenori și sportivi.

Sala Olimpia, așa cum arăta în primii ani de funcționare, în urmă cu aproape cinci decenii

Orice ar spune declarațiile pompoase ale politicienilor locali, orice ar exprima machetele de polistiren, orice ar indica șantierele începute (sau nu) în ultimii 27 de ani, Timișoara dispune, în acest moment, de o singură sală polivalentă. Vorbim, firește, despre „Constantin Jude”, sau „Olimpia”, așa cum e cunoscută localnicilor încă din 1969, anul inaugurării. Pentru toate cele șapte echipe mai sus enumerate, sala „Constantin Jude” constituie singura variantă decentă pentru desfășurarea meciurilor și (ar fi normal) al antrenamentelor. Matematica ne joacă însă feste încercând să calculăm cum și-ar împărți parchetul cele șapte reprezentante ale Timișoarei în eșaloanele de elită în timpul unor zile de antrenamente, precum și în cele de meciuri? În sala „Constantin Jude” se mai organizează, ocazional, gale de box, evenimente de arte marțiale, competiții de badminton, de dans sportiv, foarte rar evenimente culturale. În aceeași sală și-a desfășurat activitatea, în sezonul recent încheiat, o echipă de handbal feminin – CSU UVT – iar o alta – SCM – ar urma să facă primii pași pe același parchet din toamnă. Și unde mai pui că, aproape săptămânal, la orele serii, apar felurite personaje, din medii complet străine sportului de performanță, care bat mingea, cu sau fără chirie, în cea mai importantă sală a sporturilor din Timișoara, capitala Banatului?

Ce variante ar mai fi? Câteva săli de dimensiuni mult mai mici, cu suprafețe de joc învechite sau complet improprii (Circumvalațiunii, Universitate, Popa Șapcă, poate Banu Sport). E cam tot ce poate oferi Timișoara, în anul 2017, care consemnează cea mai mare explozie de promovări înregistrată vreodată în sporturile de echipă de pe Bega. Nu mai puțin de patru formații și-au câștigat, în ultima lună, dreptul de a reprezenta orașul pe prima scenă, fapt nemaiîntâlnit în ultima jumătate de veac.

Aproape de recordul absolut

Și dacă tot am vorbit despre ultima jumătate de veac, ne vom concentra chiar pe această perioadă, pentru a urmări evoluția numărului de echipe de primă ligă pe care le-a avut Timișoara în sporturile de sală.

2016/2017 se anunță un sezon care apropie orașul de pe Bega de recordul absolut al prezențelor pe prima scenă. În 1973/1974, Timișoara a fost reprezentată de nu mai puțin de opt echipe la cele trei sporturi majore de sală practicate în România (baschet, handbal, volei). Handbalul feminin ajunsese la zenit: alături de Universitatea Timișoara – finalistă a Cupei Campionilor Europeni în 1973 – a promovat și Constructorul. Tot două reprezentante a avut orașul și la baschet masculin, pe lângă rutinata Universitatea făcându-și apariția Voința, cu regretatul Niculae Viciu antrenor-jucător. Câte o formație a reprezentat Timișoara la handbal masculin (Politehnica), baschet feminin (Universitatea), volei masculin (Universitatea) și volei feminin (Universitatea).

În viitorul sezon competițional, Timișoara se va regăsi într-o situație nemaiîntâlnită din 1980/1981, ultima oară când orașul a avut 7 echipe în elită la sporturile de sală. Marele club polisportiv Universitatea (aflat atunci în ultimii ani de existență în această formă) avea câte o echipă de primă ligă la baschet masculin și feminin, volei masculin și feminin și handbal feminin. Tot în prima divizie se aflau alte două echipe de handbal: băieții de la Politehnica și fetele de la Constructorul.

După revoluție, recordul Timișoarei a fost de cinci prim-divizionare în eșaloanele de elită, fapt consemnat în cinci sezoane: 1991/1992, 1992/1993, 1993/1994, 2004/2005 și 2006/2007. În cel din urmă sezon cu cinci prim-divizionare, „harta” arăta în felul următor: ELBA (baschet masculin), Politehnica (handbal masculin), Universitatea (handbal feminin), Futsal Poli și Informatica (futsal).

Recordul negativ al ultimei jumătăți de veac e deținut de sezoanele 1999/2000 și 2000/2001, când orașul de pe Bega a dispus de doar două echipe de primă ligă în sporturile de sală.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, un tabel care dezvoltă, pe sezoane, situația echipelor de primă ligă de care a beneficiat Timișoara la sporturile de sală:

SEZONBASCHET (M)BASCHET (F)HANDBAL (M)HANDBAL (F)VOLEI (M)VOLEI (F)FUTSAL (doar din 2004)
16/171 (BC Timișoara)-1 (Politehnica)---1 (Informatica)
15/161 (BC Timișoara)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)---1 (Informatica)
14/152 (BC Timișoara, Timba)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)----
13/142 (BC Timișoara, Timba)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)----
12/132 (BC Timișoara, Timba)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)----
11/121 (BC Timișoara)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)-1 (Universitatea)--
10/111 (BC Timișoara)1 (BCM Danzio)1 (Politehnica)----
09/101 (ELBA)1 (BCM Danzio) 1 (Politehnica)---1 (Futsal Poli)
08/091 (ELBA)-1 (Politehnica)---1 (Futsal Poli)
07/081 (ELBA)-1 (Politehnica)---1 (Futsal Poli)
06/071 (ELBA)-1 (Politehnica)1 (Universitatea)--2 (Futsal Poli, Informatica)
05/061 (ELBA)-1 (Politehnica)---1 (Futsal Poli)
04/051 (ELBA)-1 (Politehnica)1 (Universitatea)-1 (Poli Tender)1 (Futsal Poli)
03/041 (ELBA)-1 (Politehnica)--1 (Poli Tender)-
02/031 (ELBA)-1 (Politehnica)----
01/021 (ELBA)-1 (Politehnica)----
00/011 (ELBA)-1 (Politehnica)----
99/001 (ELBA)---1 (Universitatea)--
98/991 (ELBA)--1 (ILSA Universitatea)1 (Universitatea)--
97/981 (ELBA)-1 (Politehnica)1 (ILSA Universitatea)-1 (Universitatea Guban)-
96/971 (ELBA)1 (Universitatea Avanpost)-1 (Politehnica AEM)1 (Universitatea)--
95/961 (ELBA)1 (Universitatea)-1 (Politehnica AEM)1 (Universitatea)--
94/951 (ELBA)1 (Universitatea)-1 (ILSA)1 (Universitatea)--
93/941 (ELBA)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea AEM)1 (Universitatea)--
92/931 (ELBA)-1 (Universitatea)2 (Politehnica AEM, ILSA)1 (Universitatea)--
91/921 (ELBA)1 (Politehnica CSS)1 (Politehnica)1 (Politehnica AEM)1 (Universitatea)--
90/911 (ELBA)1 (Politehnica CSS)1 (Politehnica)-1 (Politehnica)--
89/901 (ELBA)-1 (Politehnica)1 (Constructorul)1 (Politehnica)--
88/891 (ELBA)-1 (Politehnica)1 (Constructorul)1 (Politehnica)--
87/881 (ELBA)1 (Politehnica CSS)1 (Politehnica)1 (Constructorul)1 (Politehnica)--
86/87-1 (Universitatea)1 (Politehnica)-1 (Universitatea)--
85/86-1 (Universitatea)1 (Politehnica)-1 (Universitatea)--
84/85-1 (Universitatea)1 (Politehnica)-1 (Universitatea)--
83/84-1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Constructorul)1 (Universitatea)--
82/83-1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (AEM Universitatea)---
81/82-1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Constructorul)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
80/811 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)2 (Universitatea, Constructorul)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
79/801 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
78/791 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
77/781 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)2 (Universitatea, Constructorul)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
76/771 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
75/761 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
74/751 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
73/742 (Universitatea, Voința)1 (Universitatea)1 (Politehnica)2 (Universitatea, Constructorul)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
72/731 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)-1 (Universitatea)-
71/721 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
70/711 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
69/701 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-
68/691 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Politehnica)1 (Universitatea)1 (Universitatea)1 (Universitatea)-

REMEMBER (FOTO): Handbalul feminin timișorean, încotro? Amintirea derby-urilor locale din anii ’90

În 1990, Timișoara avea patru echipe de handbal feminin în primele două eșaloane • În 1993/1994, două echipe au reprezentat Timișoara pe prima scenă feminină: Politehnica AEM și ILSA • Nena Pasmatex, Marcelini, Videocolor, nume de mult uitate • Ne apropiem de consemnarea unui deceniu întreg de absență a Timișoarei din prima ligă de handbal feminin

Handbalul timișorean începe să se ridice la nivelul propriei tradiții, cel puțin la masculin. Politehnica Timișoara a reușit o clasare pe podium după exact 25 de ani, obținând astfel dreptul de a participa la a doua competiție continentală, Cupa EHF. La feminin, mai are de așteptat până să tânjească măcar speranțe spre o participare în Liga Națională. Cu o singură echipă în Divizia A, și aceea fără ambiții de promovare, semicercul feminin timișorean trăiește doar din amintiri. Trofeele, promovările, derby-urile timișorene de altădată nu se mai zăresc decât în paginile îngălbenite ale ziarelor vremii ori în poze cu zimți.

Până în jurul anului 2000, harta handbalistică a orașului nu a fost întotdeauna extrem de spectaculoasă, ci mai degrabă ofertantă. De aceea, în ciuda performanțelor reușite de Politehnica în sezonul trecut, peisajul rămâne unul sumbru. Iar asta prin prisma lipsei aproape totale a handbalului feminin, care trăiește astăzi doar prin CS Universitatea de Vest, o formație de mijloc clasamentului în eșalonul secund, fără speranțe de mărire în viitorul apropiat.

Despre anonimatul în care se zbate de ani buni handbalul feminin din Timișoara, site-ul nostru a relatat în nenumărate rânduri (1), (2), (3), (4). Așadar, fără alte comentarii, să vedem cum arăta „piramida” handbalistică a Timișoarei în primăvara anului 1990:

handbal tm 1990

La feminin, chiar dacă Timișoara avea să traverseze, în anii ’90, o perioadă de declin, departe de gloria Universității lui Constantin Lache, orașul a fost aproape an de an reprezentat pe prima scenă. La un moment dat, chiar de două echipe, Politehnica AEM și ILSA, care au luat parte împreună la ediția 1993/1994 a Ligii Naționale. A fost o perioadă în care orgoliile personale dintre conducerile clubrilor timișorene și dintre antrenori au stopat dezvoltarea uneia sau alteia dintre grupări, care să tindă spre marea performanță. Aria de selecție continua să fie însă extrem de vastă, comparativ cu ceea ce avem în momentul actual.

Insigna Constructorul

Constructorul, unul dintre cluburile importante ale handbalului feminin timișorean, a dispărut în primii ani de după Revoluție

În sezonul în care s-a făcut trecerea de la socialism la democrație, 1989/1990, Constructorul Timișoara a retrogradat din primul eșalon, iar apoi a continuat să activeze în eșalonul secund, sub numele Timcon Timișoara. Iată și câteva nume care au evoluat pentru roș-albastre la acea ultimă aventură în elită: Lili Cojocărița, Torjoc, Rădoi, Stancov, Tomuleac, Văipan, Ionescu, Simion, Pasăre, Palici, Stot, Axinte.

În același sezon, în Divizia B se luptau trei echipe timișorene: Electromotor, AEM și ILSA. Ultimele două chiar au fost în calculele promovării în Divizia A, acolo unde nu avea să ajungă însă niciuna dintre ele. Să trecem în revistă unul dintre derby-urile locale, disputat în martie 1990 la Sala Olimpia: AEM – ILSA 22-26 (13-9). Textilistele, care au întors soarte jocului după pauză, au înscris prin Bujac 9, Mitu 5, Dincă 5, Stelescu 3, Supleceanu 2, E. Coman 1 și Tulic 1. Pentru AEM, pregătită de fostul handbalist al Politehnicii, Adrian Diliță, au punctat Popa 7, Suto 4, Nedelca 3, Androhovici 3, Pop 2, Trițoiu 1, Moraru 1 și Busuioc 1. De asemenea, pentru Electromotor, care și-a disputat parțial meciurile de pe teren propriu în sala din Buziaș, evoluau nume ca Popescu, Duliga, Dop, Axente, Tudose, Mihoc, Goian, Giurgea, Costi etc.

Tabelul de mai sus ne indică și o serie de echipe din Campionatul Județean, unul extrem de puternic în vremea respectivă. Echipa Spumotim avea să dispară în primii ani de după Revoluție, însă Textila (sub denumirea întreprinderii, UTT) și 13 Decembrie (devenită Nena Pasmatex) aveau să evolueze ani buni în eșalonul al doilea.

***

1995 Poli AEM Timisoara

Una dintre formulele Universității AEM Timișoara, de la mijlocul anilor 90. În picioare, primul din dreapta, legendarul Constantin Lache

Micșorăm arcul peste timp și ne întoarcem cu exact 20 de ani în urmă, la sezonul 1996/1997. În prima ligă, Universitatea AEM avea să reușească menținerea în Liga Națională. Pentru echipa condusă de Sorinel Voicu, ajutat de reputatul Constantin Lache, au evoluat, printre altele, Rica Torjoc, Laura Casian, Daniela Trucă, Stăncuța Domșa, Pop, Tudose, Muncilă ori Grigorof.

În Divizia B, puzderie de echipe timișorene, nu mai puțin de patru, dintre care se remarcă ILSA, care la finele acelui sezon avea să își recâștige dreptul de a juca în elită. Timișoara nu va avea însă două echipe în Liga Națională în sezonul 1997/1998, Universitatea AEM și ILSA unindu-se, pentru a rezulta ILSA „U” Timișoara.

12924435_205813556457856_3284293839160206670_n

Liliana Vass, una dintre jucătoarele importante ale Timișoarei din anii 90

Revenim la ediția 1996/1997 a Diviziei B și la ILSA Timișoara, care obținea promovarea pe prima scenă cu următorul lot: Melania Uveges, Dorina Matei (portari), Alina Grosu, Liliana Vass, Dalimira Stoicov, Cornelia Mihuț, Cristina Moțu, Daniela Iosub, Marcela Popescu, Mirela Săndică, Gabriela Stuparu, Dragoslava Stankov.

O echipă cu ambiții mari, dar care a avut o viață destul de scurtă, a fost Macelini Timișoara. Formația patronată de controversatul om de afaceri Mujea Marcelini (implicat și la echipa de rugby Universitatea în acea perioadă)a avut meritul de a lansa o serie de jucătoare tinere, talentate, având alături și câteva nume consacrate, toate sub bagheta antrenorului Zaharia Feneșan. Amintim câteva nume din lotul utilizat în acel sezon: Mariela Meseșan, Eniko Porge (portari), Ilonca Iacob, Simona Axinte, Adina Petrilă, Elena Văipan, Corina Antoneag, Monica Bahuczki, Cornelia Craiu, Liliana Tarbancea.

Marcellini 1996

Marcelini Timișoara, înaintea unui meci la Sala Olimpia, în 1996. De la stânga la dreapta, Simona Axinte, Mariela Meseșan, Monica Bahuczki, Elena Văipan, Adina Petrilă

O prezență constantă în eșalonul secund în anii ’90 a fost și Nena Pasmatex. În acea perioadă, printre cei ce au pregătit echipa a fost și Nebojsa Iorgovan, cunoscut de pe vremea când activa ca jucător și antrenor la echipa de… fotbal Modern. Așadar, în ediția 96/97 au jucat pentru Nena, printre altele, Minodora Mirică, Agatha Popescu (portari), Ramona Fărcaș, Lenuța Szabo, Loredana Pintilie, Lavinia Bezinariu, Carmen Covaliu, Elena Bădiță, Diana Vlad, Elena Rovența, Corina Varga, Diana Orbulescu etc.

Nena Pasmatex - ILSA 1998

O fotografie surprinsă ceva mai târziu, în 1998, la un meci între Nena Pasmatex (albastru-negru) și ILSA (alb-roșu)

Tot în acel sezon, am mai regăsit-o printre competitoare și pe Videocolor, club a cărei secție de handbal fete se apropia însă de destrămare. Clubul le-a avut la dispoziție pe Cristina Murariu, Maria Pan (portari), Mihaela Pâslea, Nicoleta Pătruț, Simona Șerban, Iolanda Horvath, Ilinca Pătrulescu, Nicoleta Topală, Ilonca Laza etc.

Au fost vremuri în care Sala Olimpia găzduia adevărate maratoane handbalistice, iubitorii acestui sport luând loc în tribune la primele ore ale dimineții, pentru a părăsi sala spre după-amiază. De pildă, avem orarul unui astfel de „colocviu handbalistic”, organizat în luna decembrie a anului 1996:

Ora 9.00 ILSA Timișoara – Videocolor Timișoara 32-26 (14-12) – Divizia B feminin
Ora 10.15 Marcelini Timișoara – Blănuri Oradea 31-19 (12-11) – Divizia B feminin
Ora 11.30 Nena Pasmatex Timișoara – Remin Deva 18-26 (10-14) – Divizia B feminin
Ora 12.45 Universitatea Timișoara – Siderurgica Hunedoara 34-31 – Divizia B masculin

Din păcate, fondul mare de jucătoare talentate de care a dispus Timișoara în anii ’90 nu a fost valorificat. Din 2000 încoace, orașul nu a mai trăit decât două prezențe episodice în Liga Națională ale clubului Universitatea, în 2004/2005 și 2006/2007, echipa retrogradând de fiecare dată după promovare. Ne apropiem, cu pași repezi, de consemnarea unui deceniu de absență al Timișoarei în elită, o rușine fără margini pentru o urbe cu 11 titluri în palmares în handbalul feminin, plus o finală de Cupa Campionilor Europeni, disputată de Universitatea regretatului Constantin Lache în îndepărtatul an 1973. În ultimii zece ani, handbalul feminin timișorean s-a scufundat într-un anonimat crunt, tot din cauza unei distructive lupte a orgoliilor. Iar la nivel de autoritate publică, înființarea unei echipe de performanță nu a fost menționată decât într-o postare zeloasă a primarului, pe o rețea de socializare, imediat după ce echipa națională a României a câștigat finala mică a precedentului Campionat Mondial. În rest, liniște și pace…

Voleibaliștii de la CSU UVT Timișoara au plecat optimiști spre Bacău: „Nu mergem acolo să facem figurație”

12249837_904322389637332_6558082033587849717_n

Sorin Grădinaru a pierdut șirul barajelor de promovare la care a participat: „Nu știu exact câte am, dar cu siguranță dețin recordul!”

Pentru echipa de volei masculin a Timișoarei a devenit deja o tradiție să încheie sezonul la barajul de promovare. Gruparea care a activat până anul trecut sub egida CS Universitatea, iar din acest sezon e parte componentă a noului club CSU UVT, a participat la cinci dintre ultimele șase baraje de promovare, lipsind doar în sezonul în care a participat în elită. Înaintea turneului din weekend, de la Bacău, domnește optimismul, iar atmosfera din interiorul și din jurul echipei se apropie din ce în ce mai mult de rigorile sportului de performanță.

CSU UVT Timișoara a plecat în această dimineață spre Bacău, acolo unde vineri va începe barajul de promovare în Divizia A1. Un turneu ce se anunță extrem de dificil pentru echipa pregătită de Sorin Schiesz, în condițiile în care, cel puțin pe hârtie, reprezentantele seriei estice a Diviziei A2, Știința Bacău și CSA Steaua București, sunt favorite la adjudecarea celor două locuri promovabile. Chiar și așa, Sorin Grădinaru, cel ce din acest sezon îndeplinește rolul de director tehnic onorific, nu dezarmează.

„Se pare că noi avem abonament la aceste turnee de promovare. Un turneu ce se anunță dificil, mai ales prin prisma distanței care ne separă de Bacău, orașul-gazdă. Evident, și prin prisma celor două competitoare din seria estică, Știința Bacău și Steaua. Calculele hârtiei ne dau a treia șansă la acest turneu, dar nu vom merge acolo să facem figurație. Lupta pentru promovare depinde foarte mult de tragerea la sorți, dar consider că pentru al doilea loc promovabil se va da o bătălie între noi și Steaua”, a declarat Grădinaru.

Misiunea voleibaliștilor timișoreni e îngreunată și de absența a doi jucători de bază. E vorba despre Dragoș Unguraș, plecat pe linie de serviciu în Germania, și veteranul Albert Balint, cel ce la aproape 44 de ani (!!) rămâne un jucător greu de înlocuit în sextetul de bază al „studenților”.

„Coordonatorul de joc titular, Unguraș, e o pierdere mare pentru noi, iar în aceste condiții vom deplasa un singur coordonator de meserie, pe Bădiceanu. Încercăm și o soluție de avarie, cu extrema Robert Vârlan în rolul de coordonator, dar vom apela la această variantă doar dacă situația o va cere. Nu va face deplasarea, din păcate, nici Albert Balint, cel mai longeviv jucător al nostru, care din motive profesionale nu a putut participa la toată perioada de pregătire, astfel că nu a fost inclus în lotul pentru Bacău”, a afirmat Sorin Grădinaru.

Directorul tehnic al CSU UVT e optimist înaintea barajului de la Bacău, deși lotul e format în preponderență din jucători tineri, lipsiți de experiență, cel puțin în comparație cu Știința sau Steaua.

„Băieții au un tonus bun, mi-a plăcut modul în care s-au comportat în utima perioadă și, sincer să fiu, sunt optimist. Nu mergem acolo să ne predăm! Din datele pe care le dețin, rezultă clar că, valoric, Bacăul și Steaua sunt peste noi, având la dispoziție jucători cu mulți ani la activ în prima divizie. Noi vom juca în zona 4, pe un post foarte important, cel de extremă, cu doi jucători foarte tineri, Vârlan și Darlaczi, iar asta spune foarte multe despre potențialul nostru de moment”, a mai spus Grădinaru.

„Ne dorim promovarea, dar nu cu orice preț”

Indiferent de rezultatul pe care băieții de la CSU UVT îl vor înregistra în weekend, la Bacău, e cert că s-au făcut pași importanți înainte, din toate punctele de vedere, în ultimul an. Trecerea echipei de la CS Universitatea la nou-fondatul club al Universității de Vest a adus, ca o noutate, și o implicare mult mai activă a conducerii în activitatea secției de volei. Băieții lui Sorin Schiesz au beneficiat în acest sezon de un cantonament, au lucrat sub îndrumarea preparatorului fizic Tiberiu Puta, beneficiază de două rânduri de echipament splendide, comandate din Italia prin firma Macron, iar președintele secției de volei, Nadir Haș, a sosit ieri, la ultimul antrenament pe teren propriu al băieților, pentru a le ura succes. Acest ultim aspect ar putea părea, poate, irelevant. Dar cine cunoaște „atenția” de care s-au bucurat voleibaliștii în ultimii ani, înțelege rostul acestui detaliu în înșiruirea de mai sus.

„E diferit și din punctul meu de vedere, pentru că îndeplinesc de această dată funcția de director tehnic onorific și îl ajut pe antrenorul Sorin Schiesz cu tot ce înseamnă partea de extra-pregătire. Într-adevăr, se dorește promovarea, la nivelul Universității. Nu știu dacă o vom și izbuti în acest an. Așa cum am convenit cu conducerea Universității și cu președintele secției de volei, Nadir Haș, ne dorim promovarea, dar nu cu orice preț. Echipa e oricum în creștere, iar dacă nu vom promova, va trebui să achiziționăm 2-3 jucători tineri, pe care să îi creștem”, a declarat directorul tehnic Sorin Grădinaru.

Cel supranumit „Domnul Volei” a pierdut deja șirul barajelor de promovare la care a participat. „Nu știu exact câte am, dar cu siguranță dețin recordul”, a declarat, glumind, Sorin Grădinaru. Din 2010 încoace, echipa sa a participat an de an la turneele de accedere în elită, mai puțin în 2012, atunci când echipa activa pe prima scenă. În această perioadă, formația de pe Bega a avut succes de două ori, de fiecare dată la Galați: în 2011, când a încheiat pe poziția a doua, în spatele clubului gazdă, și s-a înhămat la o aventură în A1, și în 2013, când deși a ocupat un loc promovabil, Universitatea nu s-a înscris în campionatul primei divizii din lipsă de fonduri.

Astfel, ultima promovare propriu-zisă consemnată în statistici e cea din urmă cu cinci ani, la care au pus umărul și câțiva dintre actualii componenți ai CSU UVT. Din lotul care promova în 2011 la Galați îi mai regăsim și astăzi pe Cătălin Ungureanu, Cristian Bălulescu, Dragoș Unguraș și Albert Balint, cu mențiunea că ultimii doi vor lipsi în weekend la Bacău. În echipa de atunci se mai regăseau Sebastian Palfi, Eugen Bălan, Ciprian Dârnescu, Octavian Șchiopu, Paul Olar, Alexandru Craia, Florin Flonta și Mihai Grama.

Barajul de promovare în Divizia A1 se va disputa de vineri până duminică, iar pentru cele două locuri care duc în elită se vor lupta Știința Bacău, Steaua București, CSU UVT Timișoara și CSM Câmpia Turzii.

Tradiția turneelor de old-boys merge mai departe la Timișoara

10392281_1510179935883821_7835059982177358_nMâine, în sala Facultății de Educație Fizică și Sport din Timișoara, se va desfășura o nouă ediție a unui turneu devenit deja tradițional pentru baschetul timișorean. Șase echipe de old-boys, cinci din țară și una de peste hotare, se vor întrece sub panou. Printre participanți se numără foști jucători în primul eșalon al României.

Turneul din acest an va avea loc mâine, între orele 11 și 18, în sala Universității din Timișoara. La această ediție, au confirmat participarea un număr de șase echipe. Alături de gazdele de la Timișoara, vor mai concura echipe din Drobeta Turnu-Severin, Cluj, Satu Mare, Lugoj și Novo Selo (Serbia).

Din echipa Timișoarei fac parte nume consacrate în baschetul de pe Bega, precum Dan Păltinișanu, Cristian Bota, Sorin Argintaru, Bogdan Murărescu, Horațiu Dejan sau Gheorghe Lipovan. Turneul se desfășoară în fiecare început de toamnă, avându-i ca inițiatori, printre alții, pe Horațiu Dejan și Mircea Murărescu, fostul căpitan al Universității Timișoara de la începutul anilor 80.

Ediția de anul trecut a revenit echipei Timișoarei, fiind urmată pe podium de Cluj și Novo Selo, iar MVP a fost desemnat Cristian Bota, cel ce în prezent face parte din trio-ul tehnic de pe banca prim-divizionarei BC Timișoara.

Pas cu dreptul pentru Sorin Schiesz în antrenorat! CSU de Vest răpune Brașovul în trei seturi

schiesz (Medium)Voleiul masulin timișorean a intrat într-o nouă eră. Noua echipă a orașului, CSU de Vest, a pornit cu dreptul în noua ediție a Diviziei A2 vest, reușind o victorie facilă, în mai puțin de o oră de joc, în fața formației CSU Brașov. Un start perfect și pentru Sorin Schiesz, cel ce din acest sezon a preluat rolul de antrenor-jucător, Sorin Grădinaru retrăgându-se în postul de director tehnic, după 23 de ani neîntrerupți pe banca fostei „U”.

Meci fără istoric ieri, în sala Facultății de Educație Fizică și Sport. CSU de Vest s-a impus cu 3-0 în prima etapă din A2 Vest, în fața unui adversar net inferior, CSU Brașov. Faptul că gruparea de sub Tâmpa nu a pus nicio problemă în disputa de pe Bega i-a permis antrenorului-jucător Sorin Schiesz să ruleze întreg lotul avut la dispoziție. A rezultat un succes în mai puțin de o oră de joc, cu trei seturi câștigate la 18, 13 și 12.

CSU de Vest a evoluat în formula Schiesz, Vârlan, Unguraș, Dincă, Balint, Ungureanu, Toma (libero). Au mai intrat pe parcurs Bădiceanu, Stănoiu, Bălulescu, Reitmayer și Damian.

Timișorenii au avut parte de o surpriză plăcută la meciul de ieri. La sală a fost prezent fostul lor coleg Ioan Grama, cel ce de două sezoane a abandonat activitatea competițională și s-a stabilit în străinătate. Grama a fost om de bază în echipa care izbutea ultima participare a Universității Timișoara în elită, în ediția 2011/2012.

Tot ieri, în prima rundă a Diviziei A2 Vest, am consemnat o victorie pentru o altă formație din această parte de țară. În Sala Sporturilor „Victoria”, Pro Volei Arad a dispus cu 3-1 (25-23, 25-23, 24-26, 25-17) de Volei Club Zalău 2.

Sorin Grădinaru predă ștafeta după 23 de ani! CSU de Vest pornește la drum cu Sorin Schiesz antrenor-jucător

gradinaru frontVoleiul masculin timișorean se află în fața unui nou început. În această vară, a fost oficializată mutarea secției de la CSU Politehnica la noul club sportiv al Universității de Vest, iar perspectivele par mult mai clare decât în anii trecuți. Toamna nu aduce însă doar schimbarea clubului, ci și una la nivelul băncii tehnice, prima după 23 de ani! Sorin Grădinaru, cel ce s-a zbătut ani în șir pentru a ține în viață acest sport, îi predă ștafeta lui Sorin Schiesz, care va conduce echipa în calitate de antrenor-jucător. Iar Grădinaru îi va îndruma pașii spre antrenorat din postura de manager sportiv.

Așa cum site-ul nostru anunța din urmă cu trei luni, Sorin Grădinaru va renunța la funcția de antrenor al echipei de volei masculin. Noua grupare, CSU de Vest Timișoara, va avea și un nou antrenor, pe Sorin Schiesz. Experimentatul jucător, ajuns la 34 de ani, a revenit pe Bega, după o experiență în elită, la Banatul Caransebeș, urmând a face astfel pasul spre antrenorat la nivel de seniori.

schiesz (Small)

Sorin Schiesz debutează sâmbătă în postura de antrenor-jucător la CSU de Vest Timișoara

„Poate că uzura și-a pus amprenta pe ceea ce am făcut eu în ultima perioadă și am convenit ca și în cazul în care echipa ar fi rămas la Politehnica, pregătirea echipei să o asigure jucătorul nostru, Sorin Schiesz. Am mare încredere în el și îl consider cu adevărat un lider în momentul de față. Am încredere în capacitățile lui, în dorința sa de a se perfecționa, reușește să domine colectivul de sportivi pe care îl are la dispoziție”, a declarat Sorin Grădinaru, cel ce va prelua funcția de manager sportiv, la Digi 24 Timișoara.

Sorin Grădinaru stabilește un record greu de egalat în sporturile de echipă din Timișoara. A pregătit echipa de volei masculin a Timișoarei (sub diversele ei titulaturi, Politehnica sau Universitatea) neîntrerupt vreme de 23 de ani. Într-un clasament all-time, e depășit doar de legendarul Constantin Jude, aflat fără pauză la cârma echipei de handbal masculin a Politehnicii vreme de 29 de ani (din 1961 până în 1990). Și totuși, dacă adăugăm și perioada pe care a petrecut-o ca jucător în cadrul secției, începută în 1978, Sorin Grădinaru devine un exemplu de neegalat de statornicie: 37 de ani neîntrerupți pentru același club!

„În 1992, când am preluat echipa ca antrenor principal, am avut parte de un campionat extrem de dur, la finele căruia am promovat în Superligă. Mi-a fost însă extrem de greu și în calitate de jucător să-mi dau seama din teren când să cer time out, ce schimbări să efectuez. Odată cu promovarea, am și renunțat la activitatea competițională. Am avut, la începutul perioadei mele ca antrenor, până în 1996, un nucleu de jucători foarte buni. Dacă l-am fi păstrat, am fi putut emite și pretenții la titlu, fără să exagerez. Dar fluctuația lotului de jucători la un club universitar, mirajul altor cluburi ne-au făcut să pierdem jucători. Țin minte că în 1996, am pierdut aproape tot lotul de jucători și am fost nevoiți să ne axăm strict pe studenți”, a spus Grădinaru, pentru sursa citată.

Trecerea la Universitatea de Vest reprezintă, așadar, un nou început pentru voleiul masculin din Timișoara, ani la rândul „cenușăreasa” sporturilor de echipă din oraș. În ultimul deceniu și jumătate, echipa a avut o singură aventură în elită, în 2011/2012. Ani la rândul, echipa a fost nebăgată în seamă nu doar de către autoritățile locale, ci și de conducerea propriului club, care s-a mulțumit să mențină o echipă „prea bună pentru liga secundă și prea slabă pentru prima divizie”, așa cum fusese mereu caracterizată. Vă reamintim, în 2013, Universitatea obținea dreptul de promovare în Divizia A1 în urma barajului de la Galați, dar lipsa susținerii financiare a determinat-o să se reînscrie în A2.

În sezonul ce va începe în weekend, CSU de Vest Timișoara nu pare a avea rival în seria vestică a Diviziei A2. Pe lângă bănățeni, în această grupă au mai fost repartizate șase echipe: CSS 2 CNE Baia Mare, CSU Brașov, Pro Volei Arad, VCM 2 Zalău, CNE LAPI Dej și CSM Câmpia Turzii. Timișorenii se vor baza în continuare pe nucleul din anii trecuți, inclusiv pe veteranul Albert Balint, care la 43 de ani continuă să fie una dintre cele mai importante piese din angrenajul echipei.

„În mod normal, calculele hârtiei ne indică favoriți la câștigarea seriei. Dar să nu anticipăm, să o luăm pas cu pas. Din punct de vedere organizatoric, ne-am mișcat destul de greu, dar eu zic că pașii pe care i-am făcut sunt siguri și ne asigură un viitor care să ne mulțumească. Să nu ne hazardăm în a face declarații optimiste sau pesimiste. Eu sunt încrezător și consider că această trecere e de bun augur, iar mai-marii Universității de Vest au fost alături de noi”, a declarat Sorin Grădinaru, la emisiunea Divizia Locală de la Digi 24 Timișoara.

CSU de Vest Timișoara va debuta în noul sezon pe teren propriu, sâmbătă, în compania echipei CSU Brașov.

Handbalul feminin din Timișoara, în fața unui nou început! Va echivala și cu ieșirea din anonimat?

DSCF0044

Un panou aflat și astăzi pe holul Facultății de Educație Fizică și Sport din Timișoara, pe lângă care mulți au trecut și prea puțini l-au înțeles.

În această vară s-au produs schimbări majore în peisajul handbalului feminin din Timișoara. Din sezonul 2015/2016, orașul de pe Bega va fi reprezentat la nivelul celui de-al doilea eșalon de o singură echipă: CS Universitatea de Vest, grupare nou-fondată, care concentrează valorile de la fostele C.S. și „U”, care au orbitat în ultimele sezoane în subsolul Diviziei A.

În această vară, secția de handbal de la CS Universitatea a fost transferată la nou-fondatul club sportiv al Universității de Vest. Tot acolo, au ajuns și alte secții, mai mult sau mai puțin marginalizate sub tutela fostului club, precum cele de volei masculin sau șah. După ani buni, în care Timișoara handbalistică a fost reprezentată în eșalonul al doilea de două echipe, niciuna însă capabilă să scoată capul la suprafață, noua echipă, CS UVT, concentrează jucătoare de la fostele CS Timișoara și Universitatea, fiind pregătită de profesorul Sorinel Voicu.

Cel puțin la nivel declarativ, conducerea noului club (și, în speță, a Universității de Vest) promite un viitor mai bun pentru handbalul feminin timișorean. Iar asta după 15 ani scurși din noul mileniu care au însemnat afundarea mai mult decât rușinoasă a unui sport care a adus glorie orașului. Mai mult decât atât, e sportul de echipă care a adus cele mai multe trofee pe Bega.

Vechea echipă Universitatea, care făcea furori pe plan intern și extern în anii 60-70, se afla tot sub tutela actualei UVT. Cu alte cuvinte, înseamnă o revenire la matcă pentru secția de handbal feminin, pornită pe o spirală descendentă odată cu legile confuze de la începutul anilor 90, care au fărămițat toate cluburile universitare ale orașului, concentrând secțiile sub umbrela unei entități centrale, finanțată direct de la Minister.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani pe semicercul feminin din Timișoara nu poate fi catalogată altfel decât o rușine. O cruntă bătaie de joc, despre care site-ul nostru a scris în repetate rânduri. Din 2000 încoace, Timișoara nu a fost reprezentată decât în două ediții ale primului eșalon, ultima oară în 2006/2007. De fiecare dată, a fost vorba despre o promovare urmată de o retrogradare rapidă în eșalonul secund. Iar ultima tentativă de revenire în prim plan a fost consemnată în 2012, când CS Timișoara ar fi avut dreptul de a participa la barajul de promovare, dar din cauza lipsurilor din visterie și chiar din lot, nu s-a înscris.

CS UVT își propune construcția unei echipe competitive, formată din talente locale, care în câțiva ani să readucă Timișoara acolo unde îi este locul de drept, în elită. Iar asta deoarece tradiția vechii Universitatea obligă. Fosta grupare studențească figurează și astăzi pe locul al doilea într-un clasament all-time al numărului de titluri câștigate: 11 (!), depășită fiind doar de Oltchim Râmnicu Vâlcea, cu 19 trofee.

Până la conformarea noii echipe a Timișoarei, să ne amintim de momente frumoase și oameni prea ușor uitați de cei ce s-au ocupat de destinele acestui sport în ultimii ani:

1969 Universitatea - Rapid1969 Fază de joc, dintr-un meci Universitatea Timișoara – Rapid București

Fetele in 19721972 – Opt dintre componentele Universității: (de la stânga, la dreapta) Cristina Metzenrath, Elena Onofraș, Elisabeta Simo, Edeltraut Franz-Sauer, Hilda Hrivnak, Terezia Popa, Gerlinde Oprea, Ibadula Nadire.

Titlu U 19761975 Universitatea Timișoara, în 1975, la câștigarea titlului cu numărul 8! De la stânga la dreapta – sus: Doina Cojocaru, Cristina Petrovici, Iolanda Câmpeanu, Constantin Lache (antrenor), Terezia Popa (căpitanul echipei), Cornelia Hristov-Iepure, Lidia Stan; jos: Niculina Iordache-Sasu, Elisabeta Ionescu, Nadire Luțaș, Elena Gheorghe.

Handbal fete 19751975 Meci de handbal al Universității, pe terenul situat vizavi de Universitatea de Vest

CH Poli „s-a despărțit temporar” de Sorin Sărăndan! Attila Horvath, noul „secund”

sarandanDecizie surprinzătoare la CH Poli, cu doar câteva zile înaintea debutului în noul sezon. Sorin Sărăndan, cel ce a îndeplinit până în această săptămână un dublu rol în staff-ul tehnic, de antrenor secund și preparator fizic, a fost înlocuit cu Attila Horvath, care a pregătit în sezonul trecut echipa „satelit” a alb-violeților, din eșalonul secund.

„CH CSU Politehnica Timişoara a început săptămâna premergătoare sezonului oficial cu un nou antrenor secund, în persoana lui Attilla Horvath; el pregăteşte echipa a doua a grupării bănăţene, dar face parte de luni, 17 august, şi din staff-ul tehnic al primei garnituri alb-violete. Horvath îl înlocuieşte pe Sorin Sărăndan, de care CH CSU Politehnica s-a despărţit temporar”, se arată în comunicatul clubului timișorean.

Curioasă decizie, de a renunța cu mai puțin de o săptămână înaintea primului meci din campionat la un om care și-a confundat practic ultimele două decenii cu gruparea alb-violetă.

Născut la 22 aprilie 1975 la Făget, Sorin Sărăndan a început handbalul la LPS Banatul, fiind remarcat încă de la 17 ani, când a fost chemat la prima echipă. Neșansa a făcut ca primii lui pași la Poli să coincidă cu destrămarea clubului campion al României în 1995, o parte dintre jucători mutându-se la Lugoj, iar cei rămași au continuat la Timișoara, sub denumirea Universitatea. Pentru „U” a evoluat în primele două ligi din 1993 până în 1997, an în care a revenit la Politehnica, echipă reînființată cu doi ani în urmă. A jucat neîntrerupt în alb-violet până în 2004, a avut apoi o experiență în Italia, iar aproape trei ani i-a petrecut în eșalonul secund, la Unirea Sânnicolau Mare. A revenit la Poli în 2008, pentru care a jucat până în 2013, când și-a anunțat retragerea, la vârsta de 38 de ani. A rămas de atunci în staff-ul alb-violeților, ca antrenor secund și preparator fizic, totul până la începutul acestei săptămâni.

Noul secund al lui Pero Milosevic e Attila Horvath, la rândul său fost jucător al lui Poli. Născut în 1977, Horvath a jucat centru mai întâi la Universitatea, iar apoi la Poli, din 1997, până la începutul deceniului trecut, aflându-se în lotul ce reușea ultima promovare pe prima scenă, în vara anului 2000. În prezent, e antrenor al echipei „satelit” a CH Poli, care activează în eșalonul secund.

În altă ordine de idei, CH Poli va debuta duminică în campionat, cu un joc considerat pe teren propriu, dar care se va desfășura la JImbolia. Asta deoarece în weekend, sala „Constantin Jude” găzduiește Campionatul Internațional de Badminton Juniori. Jocul de duminică, cu CSM București, va începe la ora 17.