Calendarul alb-violet: 24 februarie în istoria lui Poli

2008_02_24-pandurii-poli1-3e20fm091980 Poli Timișoara își continua parcursul câștigător din respectiva ediție a Cupei României. Alb-violeții s-au impus cu 1-0 în fața celor de la ASA Târgu Mureș, în meciul din optimile de finală ale competiției, disputat la Deva. Unicul gol al întâlnirii a fost marcat de Cotec, în minutul 16, după o fază creată de Nedelcu. Iată și cele două garnituri:

Poli Timișoara: Suciu – Nadu, Vișan, Păltinișanu, Barna – Dembroschi, Manea, T. Nicolae – Cotec, Nedelcu, Nucă (Lața).
ASA Târgu Mureș: Tapaszto – Kortesi, Unchiaș, Ispir, Gall – Both II, Pîslaru, Bozeșan – Biro I, Fanici (Munteanu), Hajnal.

1991 Poli Timișoara a susținut un amical la Lugoj, cu formația locală, Vulturii. În fața a 1.000 de spectatori, alb-violeții s-au impus cu 4-2, prin golurile marcate de Timofte (min. 21), Ionuț (min. 39), Bungău (min. 50) și Velcea (min. 83). Pentru gazde, au punctat Vieru (min. 30) și Adil, din penalti, în minutul 63. Iată cum au arătat cele două formații:

Vulturii Lugoj: Magiaru – Diaconescu, Cical, Dumitriu, Popeț, Adil, Căpățână, Știncuță, Babeț, Vieru, Ion Vasile. Au mai intrat Covaci, Mezei și Linguraru.
Poli Timișoara: Almășan – Varga, Crăciun, Ionuț, Stoicov, China, Vlaicu, O. Popescu, Mănăilă, Timofte, Rosenblum. Au mai intrat Ivan, Bătrânu, Velcea, Cuc și Bungău.

1992 Poli Timișoara a disputat un meci de verificare pe terenul secund-divizionarei din Iugoslavia, OFK Kikinda. Meciul s-a încheiat la egalitate, 2-2, după ce alb-violeții conduceau la pauză cu 2-0, prin reușitele semnate de Băban, în minutele 17 și 36. Timișorenii au evoluat în formula Boldor – Varga, Csik, Andreaș, Stoicov, Diaconescu, Vlaicu, O. Popescu, Bărbosu, Băban, Rosenblum. Au mai jucat Arcanu – Voica, Cuc, Roșu și L. Popescu.

1996 Poli Timișoara a susținut un amical în compania concitadinei UMT, disputat pe arena „Electromotor” (actualul stadion de rugby din Ronaț). A fost 3-0 pentru alb-violeți, care au marcat prin Băban, de două ori, și Gușatu.

2008 Poli Timișoara se impune categoric în primul meci oficial al anului, 3-0 în deplasare, cu Pandurii Târgu Jiu. Alb-violeții nu au întâmpinat probleme în fața unei formații înțesată de jucători proveniți din Portugalia, aduși de noul antrenor al gorjenilor, Joaquim Teixeira. Timișorenii au punctat prin Gigel Bucur (min. 24), Abiodun (min. 50) și Balasz Borbely (min. 64). Iată și cele două echipe:

Pandurii: Mingore – Rusu, Anilton, Chibulcutean, Pintassilgo, Stângă, Soares, Vasilache, D. Orac, Arrieta, Jessui Silva. Au mai intrat Wandeir, Al. Pițurcă și Fabio.
Poli Timișoara: Popa – Bădoi, Brezinsky, Luchin, Milhazes, Abiodun, Borbely, Aliuță, Art. Karamyan, Ganea, Bucur. Au mai intrat Arm. Karamyan, Popovici, Axente.

Calendarul alb-violet: 27 noiembrie în istoria lui Poli

1955 Știința Timișoara se impune categoric în deplasarea de la Reghin, 4-0 cu Avântul. Ciosescu a deschis scorul în minutul 33, pentru ca Dinulescu să realizeze un hattrick în partea secundă, în minutele 51, 62 și 68. Studenții au evoluat în formula Uțu – Zbârcea, Brânzei, Florescu – Cojereanu, Nicolin – Gârleanu, Lazăr, Ciosescu, Dinulescu, Boroș.

1960_11_27-stiinta-minerul_lupeni6-2e131960 Știința se impune la scor de tenis în fața Minerului Lupeni, 6-2. Lereter, Manolache și Gârleanu au reușit câte o dublă, pentru oaspeți punctând Turcan și Creiniceanu în repriza secundă. Să mai spunem că la pauză scorul era deja de 5-0 pentru bănățeni. Știința a evoluat în formula Pain – Georgescu, Turcan, Neacșu – Igna, Tănase – Gârleanu, R. Lazăr, Manolache, Lereter, Mițaru.

1974 Poli Timișoara pierde la penaltiuri în fața Stelei, în optimile de finală ale Cupei României. Meciul s-a disputat pe teren neutru, la Deva. În 120 de minute, scorul a rămas nemodificat, 0-0, bucureștenii impunându-se cu 5-4 la loviturile de departajare. De la timișoreni au marcat Giuchici, Bojin, Maier și Păltinișanu, execuția lui Mioc fiind parată de portarul Iordache. Alb-violeții au evoluat în formula Jivan – Mioc, Păltinișanu, Arnăutu, Maier – Lața, Surdan, Giuchici – Covalcic (Floareș), Dașcu (Bojin), Petrescu.

1977 Poli s-a impus fără mari emoții în fața formației CS Târgoviște, 2-0 pe teren propriu. Volaru a deschis scorul în minutul 7, Roșca dublând avansul alb-violeților în minutul 86. Timișorenii au folosit următoarea garnitură: Bathori – Vișan (Floareș), Păltinișanu, Mehedințu, Barna – Roșca, Dembroschi (Șerbănoiu), Lața – Nucă, Volaru, Petrescu.

1983_11_27-poli-cfr_caransebes7-1e15-011983 Poli Timișoara s-a distrat cu nou-promovata CFR Caransebeș. A fost 7-1 în meciul disputat pe stadionul „1 Mai”. Stelian Anghel a marcat de trei ori, Giuchici a semnat o „dublă”, iar ultimele două goluri au fost înscrise de Rotariu și Bozeșan. Timișorenii au evoluat în formula Moise (Clipa) – Murar, Șunda, Șerbănoiu, Lehmann, Manea, Bozeșan, Rotariu, Anghel, Giuchici, T. Nicolae (Aga).

1988 Poli Tim,ișoara obține o nouă victorie clară, în etapa a 15-a din Divizia B, 5-0, pe teren propriu, cu Avântul Reghin.

1993 Poli Timișoara suferă un eșec drastic pe teren propriu, 0-3 cu Progresul București. Mărginean a punctat de două ori, în minutele 30 și 90, cea de-a treia reușită a „bancarilor” fiind semnată de Tinel Petre, în minutul 74. Alb-violeții au evoluat în alcătuirea Urai – Varga, Macavei, Cioroianu, O. Popescu – Vlaicu, Bătrânu, Velcea, Em. Marian (Bărbosu) – Strizu, Uleșan (Rosenblum).

1999 Scor surpriză în derby-ul Timișoarei. UMT o învinge cu 5-2 pe Poli. Alb-violeții au deschis scorul în minutul 2, prin Vali Micvulescu, însă după doar două minute, Călin Mada a egalat din penalti. A urmat distanțarea „zebrelor”: Paleacu (min. 15) și Vascko (min. 52, 79, 85) au urcat scorul la 5-1. Poli a închis tabela în minutul 87, prin Florescu. Alb-violeții au evolut în formula Micșa (Frunză) – Mioc (Nagy), S. Mihai, Miculescu, Dancia – Stoican (Florescu), M. Bătrânu, Naidin, Militaru – Crișanov, Balaci.

2004_11_27-poli-steaua1-1e15fm10

2004 Poli obține un punct prețios, 1-1 pe teren propriu, în fața Stelei. Alb-violeții ocupau atunci ultima poziție în clasament, iar interimatul pe banca tehnică îl asigura președintele Anton Doboș. Oaspeții au deschis scorul prim Boștină, în minutul 35, pentru ca Mansour să egaleze, în minutul 57. Alb-violeții au evoluat în formula Grigore – M. Rus, Angheluță, Voicu, Nicoliță, Constantinescu (Buia), Șuleap, Stancu, Bălace, Mansour (Băd), Silvășan (Oprea).

2010 Poli Timișoara a remizat în deplasa,re cu Dinamo, scor 0-0. Alb-violeții au evoluat în formula Pantilimon – Luchin, Cisovski, Burcă, Sepăsi, Alexa, Helder, Tameș (Bourceanu), Zicu, Goga (Pătraș), Nikoic (Axente).

2011 Poli Timișoara a încheiat cu o victorie turul de campionat din liga secundă. Alb-violeții s-au impus cu 1-0 pe terenul lui CSM Râmnicu Vâlcea, unicul gol fiind semnat de Mircea Axente, în minutul 72. Antrenorul timișorenilor, Valentin Velcea, i-a utilizat pe Lepmets – Mera, Scutaru, Ilie, Sepsi – Chiș (Tameș), Gorobsov, Dobricean (Fuchs), Curtean (Axente) 0 Goga, Ricketts.

Campionatele Naționale de Badminton, gata de start la Timișoara

badminton Animona Hutu Stefan NyariTimișoara va fi, pentru al doilea an la rând, gazda Campionatelor Naționale de Badminton, întrecere ce se va desfășura pe tot parcursul weekend-ului în sala „Constantin Jude”. Orașul de pe Bega e considerat, pe bună dreptate, leagănul acestui sport în România, eforturile micuței comunități badmintonistice locale ținând stindardul sus, de peste trei decenii.

43 de badmintoniști din toată țara se vor întrece de vineri până duminică, în sala „Constantin Jude”, în cadrul Campionatelor Naționale. 17 dintre ei sunt din Timișoara, capitala Banatului propunând, de altfel, principalii favoriți în probele de simplu, dar și la dublu masculin.

Se anunță o luptă în familie pentru titlul suprem la feminin. În 2013, Andra Olaru stabilea un record la nivel național, devenind cea mai tânără campioană națională de seniori din istorie, la doar 15 ani. Victoria de anul trecut a fost interpretată ca fiind și rodul unei conjuncturi favorabile, deoarece a lipsit marea favorită, Sonia Olariu, nimeni alta decât sora mai mare a laureatei. De această dată, ambele vor fi prezente, iar președintele Federației Române de Badminton, timișoreanca Animona Huțu, nu exclude o finală între cele două.

„Sonia a revenit de câteva luni pe teren, după o accidentare destul de gravă, a participat deja la câteva competiții internaționale, deci probabil va fi greu pentru Andra. Dar, cine știe, poate vom asista la o finală între cele două surori”, a spus Animona Huțu, completată pe această temă de Ștefan Nyari, antrenorul celor două la CSM Timișoara: „Andra Olariu a câștigat anul trecut poate și conjunctural. Dar ea a demonstrat ulterior că are valoare și că, la vârsta ei, poate juca de la egal la egal cu sora sa”.

La masculin, timișoreanul Marius Corciuc va încerca să își apere titlul obținut la simplu anul trecut, el mai urmând a se lupta pentru medalia de aur și la proba de dublu, unde va face pereche cu consacratul Florin Posteucă.

„Timișoara e sanctuarul badmintonului românesc”

Încredințarea Timișoarei pentru organizarea Campionatului Național și de această dată nu e întâmplătoare. Iar asta nu doar pentru e orașul natal alpreședintelui federației, Animona Huțu, și al vicepreședintelui forului, Ștefan Nyari. Cel din urmă explică rolul esențial pe care orașul de pe Bega l-a avut în implementarea și dezvoltarea acestei discipline la nivel național.

„Badmintonul românesc s-a născut aici. Din punctul meu de vedere, poate și a altora, Timișoara este sanctuarul badmintonului românesc. Aici s-au făcut primele turnee internaționale. Din câte știu, toate, cu o singură excepție, un turneuy balcanic care a fost organizat la București. Aici am avut campionate de calificare olimpică și multe alte astfel de întreceri”, a spus Ștefan Nyari.

Ca multe alte sporturi care, la nivel național, și-au trăit pionieratul la Timișoara, și badmintonul s-a confruntat, până de curând, cu o situația materială precară. De câteva decenii bune, antrenamentele badmintoniștilor timișoreni s-au desfășurat doar în sala de sport a fostului liceu UMT (actualmente Colegiul Tehnic Ferdinand I), un edificiu reabilitat recent de autoritățile locale.

„Condițiile s-au îmbunătățit în ultima vreme. personal, eu de 40 de ani fac antrenamente în sala fostului liceu UMT, care a fost refăcută recent de Primărie. S-a renovat tot, până la parchet. Era necesară o astfel de reabilitare, pentru că, la un moment dat, ne-a fost pur și simplu jenă să invităm echipe din străinătate. Noi avem niște legături bilaterale cu ungurii, austriecii, sârbii sau bulgarii. N-am fost prea încântați să le oferim ceea ce aveam noi, în comparație cu ceea ce ne ofereau ei”, a explicat antrenorul Ștefan Nyari.

Campionatele Naționale de Badminton demarează, așadar, vineri, de la ora 16.30. Sâmbătă, cu începere de la ora 10 au loc sferturile de finală, de la ora 16 semifinalele, iar duminică dimineață, de la ora 10, se dispută finalele. Totul în sala „Constantin Jude”.

Calendarul alb-violet: 8 octombrie în istoria Politehnicii

1972_10_08-poli-cfr_timisoara2-0e81972 Poli Timișoara câștigă derby-ul local cu CFR Timișoara, scor 2-0. Mehedințu (min. 53) și Șchiopu (min. 60) au punctat pentru „studenți”, care se aflau în etapa a opta a sezonului care le va aduce în cele din urmă promovarea în elită, după șase ani lungi de așteptare.

1980 Poli a pierdut disputa de la Galați, cu FCM-ul local, scor 0-2. Meciul s-a decis în 120 de secunde, așa cum avea să titreze și ziarul Sportul. Costel Orac a deschis scorul în minutul 79, iar Rusu l-a majorat un minut mai târziu. Poli a evoluat la Galați în formula Moise – Nadu, Vișan, Păltinișanu, Șunda, Dumitru, Șerbănoiu (Iancu), Dembroschi (T. Nicolae), Manea, Cotec, Nedelcu.

1992 Poli Timișoara a disputat un amical în fața concitadinei CFR Timișoara, pe atunci divizionară B. Alb-violeții s-au impus cu 5-2, Ovidiu Cuc și Marcel Băban reușind câte o „dublă”, cea de-a cincea reușită fiind semnată de Uleșan.

1994 Poli învinge categoric Gloria Reșița, într-un meci disputat pe teren propriu, în runda a opta a Diviziei B. A fost 5-0 pentru timișoreni, Sanyi Kovacs punctând de două ori înainte de pauză, în minutele 7 și 45, pentru ca după reluare să mai înscrie Trandu (min. 65), Băban (min. 68) și R. Sandu (min. 74). Poliștii au jucat în formula Almășan – Varga, Macavei, Andreaș, Stoicov – R. Sandu, Călin, Contescu (Solomon), Trandu (O. Popescu) – Băban, Kovacs.

1996 Poli Timișoara se deplasează în Ungaria, pentru un joc amical cu prim-divizionara maghiară Elore Bekescsaba. Meciul s-a încheiat la egalitate, 1-1, golul timișorenilor fiind marcat de Velcea.

1997 Poli Timișoara câștigă derby-ul local din Cupa României, cu UMT, scor 3-1. Călin (min. 16), Ayeeni (min. 32) și Kovacs (min. 53) au înscris golurile învingătorilor, singura reușită a „zebrelor” fiind semnată de Niculescu, în minutul 80.

2011 Poli Timișoara, retrogradată în mod controversat cu câteva luni înainte, din postura de vicecampioană, a întâlnit FC Maramureș Baia Mare, în etapa a opta din liga secundă. Trupa lui Velcea s-a impus cu 3-2, grație reușitelor lui Zăgrean (min. 4, 59) și Tameș (min. 18). Alb-violeții au evoluat în formula Lepmets – Dăruială, Mera, Scutaru, Sava – Chiș, Gorobsov, Tameș (Zaluschi), Goga (Rocha) – Axente (Popovici), Zăgrean.

2011_10_08-poli-fc_maramures3-2e08fm17

Record negativ: Timișoara, nereprezentată în ligile a II-a și a III-a

Unde sunt derby-urile de altădată ale Timișoarei? Imagine de la un Poli - UMT din 1997, în Divizia B

Unde sunt derby-urile de altădată ale Timișoarei? Imagine de la un Poli – UMT din 1997, în Divizia B

Sezonul 2013/2014 va consemna o situație fără precedent în întreaga istorie a fotbalului timișorean. Capitala Banatului nu va avea nicio reprezentantă în eșaloanele doi și trei, piramida fotbalistică a orașului fiind complet lipsită de trunchi.

În 2013/2014, fotbalul timișorean are o singură reprezentantă afiliată la FRF. E vorba despre ACS Poli, nou-promovată în eșalonul de elită. Toate celelalte echipe ale orașului se află sub oblăduirea AJF-ului, regăsindu-se în cel mai bun caz în Liga a IV-a. Cu alte cuvinte, din această toamnă, Timișoara va fi lipsită, cel puțin pentru un an, de fotbal la nivelul ligilor a II-a și a III-a, o situație nemaiîntâlnită de când se bate mingea în orașul de pe Bega.

Faptul că Timișoara lipsește de pe harta Ligii a II-a nu e o noutate. Nu mai puțin de 10 sezoane s-au scurs fără ca pe Bega să se joace fotbal de acest nivel: 1950, 1951, 1953, 1954, 1955, 1956, 1965/1966, 2003/2004, 2004/2005 și 2010/2011. Recordul absolut de participări timișorene în cel de-al doilea eșalon valoric a fost stabilit în sezonul 1940/1941, atunci când nu mai puțin de șase team-uri au luat startul în competiție: Electrica, Rapid, Chinezul, CFR, Politehnica și CAMT.

În ceea ce privește Liga a III-a, s-a mai întâmplat în doar trei sezoane ca orașul de pe Bega să nu fie deloc reprezentat: 1957/1958, 1958/1959 și, pentru ultima oară, în 1966/1967. Recordul pozitiv în acest sens l-a stabilit sezonul 1937/1938, atunci când seria vestică a cuprins 10 formații, nu mai puțin de șapte dintre competitoare provenind din Timișoara: Electrica, Banatul, CFR, Fratelia, Galvani, Politehnica și Progresul.

Recorduri de prezențe

Având în vedere că vorbim despre vremuri de mult apuse, vom privi în urmă pentru a ne face o imagine asupra hărții fotbalului timișorean din ultimele șapte decenii în eșaloanele doi și trei. În ceea ce privește Liga a II-a, cele mai multe sezoane la activ le are CFR, cu 44. Prima participare a feroviarilor la acest nivel s-a consamnat în ediția 1940/1941, iar ultima în sezonul 2009/2010, când a fost exclusă din campionat după numai 10 etape, din cauza datoriilor. Următoarea în acest clasament este Poli, cu 23 sezoane de „B” la activ, la care mai putem adăuga și cele două ediții din deceniul trecut, în care satelitul alb-violeților evolua la acest nivel. În fine, treapta a treia a podiumului îi revine UMT-ului, cu 16 ediții de ligă secundă, prima în 1970/1971, iar ultima în 2002/2003, atunci când a fost exclusă după 12 etape din cauza datoriei neachitate Rapidului pentru transferul lui Cosmin Bar.

„Zebrele” ocupă însă primul loc în rândul formațiilor timișorene în ceea ce privește participarea în Liga a III-a. UMT-ul a strâns 24 de sezoane la nivelul Diviziei C, acolo unde a urcat pentru prima oară în 1967, la doar șapte ani de la înființare. Vecinii de stadion, Electrica (sau Progresul, cum s-au mai numit „tramvaiștii”) a participat la 16 ediții în acest eșalon, ultima oară în 2002/2003, când a retrogradat după șapte sezoane consecutive în Liga a IV-a.

Una dintre echipele „clasice” ale Timișoarei de la nivelul Diviziei C a fost Electromotor. Formația ce a evoluat pe fostul teren de pe Calea Bogdăneștilor (unde se află astăzi complexul Favorit), iar ulterior pe actualui teren de rugby din Ronaț, a strâns nu mai puțin de 15 prezențe în acest eșalon. Într-o perioadă în care pentru „EMT” evoluau jucători precum Panici, Petac, Gorduna, Seceleanu sau Samson, echipa a stabilit un record neegalat de nicio altă formație timișoreană, petrecând nu mai puțin de 13 ani la rând în Liga a III-a, între 1969 și 1982.

Înainte de revoluție, în acest eșalon au mai apărut și o serie de echipe cu prezențe episodice. Am putea aminti aici Constructorul (1975/1976, 1982/1983, 1983/1984), Energia (1988-1991), Șoimii (1968/1969) sau ICRAL (1978/1979). Despre această ultimă formație trebuie să spunem că a fost retrogradată în Campionatul Județean, ca urmare a incidentelor de la partida cu Unirea Alba Iulia, din runda 28, în care arbitrul întâlnirii a fost bătut de către jucătorii gazdelor. Pentru conformitate, să amintim că ICRAL era o regie a Primăriei în acea perioadă, inițialele venind de la Intreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă.

Ca o constatare tristă, toate formațiile ce au reprezentat Timișoara în ultimele opt sezoane din Liga a III-a sunt deja istorie. UMT s-a desființat în 2008, Calor un an mai târziu, Poli II a dispărut odată cu societatea lui Marian Iancu, în vara anului trecut, în vreme ce existența celor de la CS Flacăra e sub semnul întrebării, cel mai probabil formația prezidată de Marian Trăiculescu urmând a se înscrie în „Municipiu”.

Timișoara fotbalistică în 2013/2014

Liga I: ACS Poli
Liga a II-a: –
Liga a III-a: –
Liga a IV-a: ASU Poli, CFR, Auto
Liga a V-a: Ripensia, Tricoul 1 Iunie, Solventul, ACS Poli II

Cinci ani fără UMT! Reconstituirea ultimelor zile din viața „zebrelor”

stad_umt
Timișoara fotbalistică și-a pierdut, rând pe rând, numele importante în ultimii ani. Printre ele și UMT, grupare ce la începutul deceniului trecut purta drapelul capitalei Banatului pe prima scenă. După frumoasa promovare din iunie 2001, în fața a 12.000 de suflete la meciul decisiv cu FC Bihor, „zebrele” au început să alunece pe un tobogan din ce în ce mai abrupt, care i-a dus până la desființare, moment de la care s-au scurs deja cinci ani!

După câțiva ani buni de zbucium în Liga a III-a, sezonul 2007/2008 a pus capac la UMT. În pauza de iarnă a acelei ediții, de la Pădurea Verde pleca, printre alții, și Tavi Drăghici, unul dintre ultimele produse de certă valoare ale echipei înființate în 1960. Rămasă în competiție cu un lot subțire, echipa a pornit la drum, în primăvara lui 2008, cu Ciprian Aioanei la cârmă, pentru ca în ultimele nouă etape banca suferințelor să fie ocupată de Tică Andreaș.

S-a terminat atunci rău pentru UMT, mai rău decât în toți cei 48 de ani de existență ai grupării! „Zebrele” aveau nevoie de un singur punct în ultima etapă, pe terenul celor de la Minerul Mehedinți, pentru a evita o rușinoasă retrogradare în Liga a IV-a. În schimb, timișorenii au avut o comportare lamentabilă, la probabil cel mai important meci din întreaga istorie a echipei, pierzând cu 0-1, gol marcat de Mihăescu, în minutul 35. UMT-ul n-a tras nici măcar un șut pe cadrul porții, părtași la această rușine fiind Mitric – Hecsko, Mihai, Vițan, Bega – Guda, Dumitrășcuță, Chivoiu, Șerban, Șandru – Costescu, pe parcurs mai intrând Bungău, Ciucure, Asoltanei și Oprescu.

Parcă a trecut o veșnicie! UMT, la debutul pe prima scenă, la 5 august 2001: 0-3 cu Rapid

Parcă a trecut o veșnicie! UMT, la debutul pe prima scenă, la 5 august 2001: 0-3 cu Rapid

Puțină lume și-ar fi putut imagina atunci că acesta avea să fie și ultimul meci pentru UMT. Retrogradarea în Liga a IV-a, în urma unui clasament în 3 cu Mama Mia Becicherecu Mic și CS Vulcan, l-a înfuriat pe președintele clubului, Călin Olariu, care lua o decizie drastică imediat după rușinea din Mehedinți, aceea de încetare a activității clubului. Toate acestea se întâmplau la sfârșitul lunii mai, cei apropiați grupării de la Pădurea Verde sperând ca peste vară să-i treacă supărarea conducătorului.

În iulie, incertitudinea plana în continuare la Pădurea Verde, însă o rază de optimism  se întrezărea în urma declarației  organizatorului de competiții Vasile Trandu, în săptămânalul „Fotbal vest”: „Dacă îmi cereți să vă spun de situația actuală a echipei, cel mai nimerit răspuns este acela că ea nu există. Toți jucătorii sunt răspândiți pe la alte echipe, plus că nu avem antrenor… Există, totuși, o rază de speranță privind continuarea activității în Liga a IV-a. Dar trebuie să știe toată lumea că în niciun caz nu vor mai fi condițiile de anul trecut, investițiile urmând a fi mult mai mici”.

Lucrurile păreau să se lămurească, încetul cu încetul. Luni, 4 august, a avut loc reunirea lotului, la care au răspuns prezent doar cinci jucători: Boșca, Irimia, Manolache, Benescu și Sorin Mihai, cel mandatat ca antrenor. Mai rămăseseră doar două săptămâni până la starul Ligii a IV-a, însă același Vasile Trandu se declara optimist: „Mai avem două săptămâni în care ne vom ocupa de litigii. Vom aduce înapoi o parte din jucători”. Se discuta chiar de aducerea fostului golgheter de la Pădurea Verde, Imi Vascko, în funcția de antrenor principal.

Câteva zile mai târziu, totul avea să se năruiască. Ziua de 6 august a programat ședința AJF, în care avea să se stabilească tabloul competitoarelor și programul, iar UMT nu confirmase participarea în Liga a IV-a. Lucrurile s-au lămurit înaintea primei etape, „zebrele” lăsând locul primei formații de sub linia retrogradării, BC Golf, transformată în CFR II, care a luat în cele din urmă startul în primul eșalon județean.

S-au scurs, așadar, cinci ani de la dispariția unuia dintre cele mai importante cluburi ale orașului din ultima jumătate de veac. De atunci am mai consemnat un deces, cel al stadionului UMT, ras de pe fața pământului vara trecută. Oare câți dintre cei ce se vor lăfăi prin spa-ul ultramodern aflat în construcție își vor aminti că, exact în acel loc, Relu Șunda obținea promovarea în Divizia A, într-o zi toridă din 2001. Sau că prin fundație se mai zăresc urmele pașilor lui Dobay, Bindea și Deheleanu?

Remember Costică Rădulescu: 11 ani fără cel mai iubit antrenor al Politehnicii

costica
8 iulie 2002. După un sezon de coșmar, în care atât Poli, cât și UMT se apropiau de capătul toboganului, fotbalul timișorean mai primea o lovitură. Costică Rădulescu își dăduse ultima suflare, la 68 de ani. Un antrenor care și-a îmbinat carisma personală cu rezultatele, devenind un idol pentru suporterii de pe „Dan Păltinișanu”.

Vara lui 2002, a fost, fără îndoială, una dintre cele mai zbuciumate din întreaga istorie a fotbalului timișorean. UMT numai ce retrogradase din Divizia A și urma să înceapă noul sezon în B cu 10 puncte penalizare, datorită neîndeplinirii baremului în elită. Politehnica își pierduse urma, după cel mai negru sezon pe care i-a fost dat să-l trăiască, încheiat pe ultimul loc în eșalonul secund, cu mai puțin de zero puncte în cont, ca urmare a repetatelor penalizări. Orașul fremăta în încercarea de a-și forța revenirea în prim-planul fotbalistic al țării. Începuseră negocierile pentru controversata fuziune dintre divizionara C AS Politehnica și AEK București, proaspăt promovată în prima divizie. Stadionul „Dan Păltinișanu” se pregătea să găzduiască meciuri de „A” după cinci ani. În toată această agitație generală, a căzut ca un fulger vestea pierderii lui Costică Rădulescu, antrenorul care de-a lungul carierei a avut trei mandate la cârma echipei alb-violete, unul mai memorabil decât celălalt.

Născut la 17 aprilie 1934 la Comarnic (Prahova), Costică Rădulescu și-a început cariera de jucător la Vulturii, în localitatea natală, petrecând apoi șapte ani la Dinamo Orașul Stalin (Brașov), un an la Dinamo Cluj și alți șapte la Dinamo Bacău. În 1966, după ce și-a agățat ghetele în cui, a devenit antrenorul echipei din orașul lui Bacovia, la sugestia mentorului său, Constantin Teașcă, iar calitățile sale pentru noua meserie aveau să se vadă încă de la început, Bacăul ajungând în turul IV al Cupei Orașelor-Târguri (precursoarea Cupei UEFA), de unde era eliminată de Arsenal.

La Timișoara avea să ajungă în 1975, acolo unde cu un an în urmă ajunsese și fostul său elev de la Bacău, Emeric Dembroschi. Acesta avea să fie primul și cel mai lung mandat al său pe banca Politehnicii. Debutul a fost un succes, Costică Rădulescu clasându-se pe locul 5 cu Poli în Divizia A. Ambițiile grupării alb-violete au crescut, iar în următoarele două sezoane l-a asistat pe bancă pe experimentatul Angelo Niculescu, cel care în 1978 a fost la un ps de titlu, iar un an mai târziu s-a clasat pe 11. Revenit în postura de „principal” în ediția 1979/1980, nea Costică n-a mai rezistat decât 15 etape la Poli, fiind înlocuit de Jackie Ionescu, cel care la finalul acelui sezon cucerea cea de-a doua Cupă a României din istoria clubului.

Din „B” până în UEFA, în 2 ani!

Costică Rădulescu avea să se întoarcă abia peste 9 ani la Timișoara. La 1 iulie 1988 prelua în mod oficial echipa, proaspăt retrogradată din primul eșalon. Cu un lot fără vedete, format în mare parte din tineri din zona Banatului, dornici de afirmare, carismaticul tehnician avea să realizeze poate cea mai spectaculoasă ascensiune din istoria echipei. După o promovare categorică în vara lui ’89, Poli, în mare măsură cu același lot ce evoluase și în liga secundă, se clasa pe 5 în ediția 1989/1990 și revenea în cupele europene după aproape un deceniu de absență.

Urcușul nu avea să se oprească însă aici! Sorții au fost nemiloși cu Poli, care în primul tur al Cupei UEFA avea să întâlnească Atletico Madrid, o grupare cu nume importante la nivel european, precum Futre, Rodax sau Balthazar. Plecată la drum cu șansa mielului la tăiere, gruparea alb-violetă a surprins întregul continent prin victoria cu 2-0 de la Timișoara, din tur, după un joc abordat extrem de curajos de către Costică Rădulescu, care a mizat totul pe cartea atacului, anticipând, într-un interviu acordat presei înainte de meci că Atletico „nu are o apărare la nivelul atacului și, în plus, consider că mijlocul nostru e mai bun”. În retur, formația prezidată de controversatul Jesus Gil y Gil nu a perforat decât o singură dată poarta apărată de Jipa, iar Poli mergea mai departe. Drumul european nu avea să se prelungească prea mult, Sporting Lisabona surclasându-i pe alb-violeți în prima manșă a turului II cu 7-0. La Timișoara, Poli s-a impus cu 2-0, după un nou joc spectaculos pe faza ofensivă, numeroasele ratări ale elevilor lui Costică Rădulescu dând senzația că alb-violeții ar fi putut pune în pericol avantajul aparent imposibil de răsturnat al lusitanilor.

„Dinamo înseamnă comunism”

Costică Rădulescu a fost unul dintre antrenorii atipici ai fotbalului românesc. Verticalitatea sa și „boala” de a spune totul verde-n față nu l-au făcut prea popular printre conducători și, de multe ori, printre jucători. Nea Costică spunea ce gândea, iar acest lucru s-a demonstrat într-un interviu acordat în vara lui 1990, într-o perioadă în care se făceau toate eforturile pentru reabilitarea echipelor departamentale în ochii publicului. Antrenorul Politehnicii nu s-a sfiit să spună că Steaua și Dinamo continuau să joace cu „tresele pe umăr”, chiar și după aparenta cădere a comunismului.

„Atâta timp cât Steaua și Dinamo vor juca în continuare cu tresele pe umăr, nici nu se pune problema (n.r. referitor la schimbarea fotbalului românesc). Dinamo înseamnă comunism. Oricum, eu cred că vor avea clipe grele pe multe stadioane din țară, dacă vor încerca în continuare să câștige cu ajutorul arbitrilor. Și vreau să-ți mai spun ceva, ca să vezi cine e Dinamo. Ar vrea să ni-l împrumute pe Bucur numai pe doi ani, deși el este studentul nostru pentru următorii cinci, iar noi să-l dăm pe Trăistaru la UTA, de unde ei îi iau pe Cheregi”, spunea Costică Rădulescu.

„Lucrat” de jucători

Cel de-al doilea mandat al lui Costică Rădulescu de la Poli s-a încheiat mai repede decât era de așteptat. În martie 1991, antrenorul care a readus echipa în Europa era forțat să abdice după o revoltă ad-hoc a jucătorilor, nemulțumiți de metodele sale de antrenament.

Echipa pornise către Split, acolo unde avea să dispute un turneu amical, însă datorită unor probleme a fost întoarsă din drum la Stamora-Moravița. În autocar s-a declanșat un schimb neortodox de replici între o parte a jucătorilor și conducerea tehnică a echipei, „capi ai răutăților” fiind portarul Jipa și căpitanul Adrian Crăciun. Reveniți la stadion, jucătorii s-au baricadat în vestiar, și în urma unui „referendum” ad-hoc au decis că nu mai doresc să colaboreze cu cuplul de tehnicieni Costică Rădulescu – Ion Buzoianu. De la „vot” s-au abținut doar Vlaicu, Varga, Mănăilă, Andreaș și Oloșutean.

Câteva zile mai târziu, s-a organizat o ședință, la care au participat jucătorii, antrenorii, conducerea clubului și a universității, dar și primarul Liviu Borha, ultimele două părți pledând pentru reconciliere. În cele din urmă, dorința jucătorilor a fost respectată, Costică Rădulescu fiind debarcat de la echipă, în locul său venind, la fel ca la precedenta despărțire de Poli, Jackie Ionescu.

Iată cum a explicat nea Costică incidentul din autocar ce a dus la al doilea său „divorț” de Poli: „La urcarea în autocar, Jipa, care era beat, mi s-a adresat cu niște cuvinte pe care nu ai voie să le spui nici măcar unui măturător de stradă. Vă rog să mă credeți că nu pot să vă reproduc cuvintele. Păcat de el. Este un portar foarte bun, dar este lipsit de caracter. Să știți că Poli e este echipa cu unul din cele mai cuminți loturi din fotbalul nostru. Dar de când a venit, Jipa tot timpul bagă zâzanie între băieți. Păi s-a ajuns ca jucătorul Crăciun să ceară colegilor de echipă să voteze cine mă vrea ca antrenor și cine nu?! Păcat, că și acesta este un fotbalist de valoare, dar e un caracter dificil. De la conducere nu mă mai pot aștepta la mare lucru. Este vorba despre un conflict mai vechi. Am pățit ca la Bacău și Galați. După ce am construit o echipă, trebuie să dispar, să vină altul care să poată fin manevrat. Nu cred că meritam așa ceva”, spunea Costică Rădulescu.

Nea Costică, rechemat la greu

Costică Rădulescu s-a întors pentru cel de-al treilea său mandat pe banca Politehnicii în vara lui 1994. La fel ca în ’88, echipa retrogradase din prima ligă, iar nea Costică era solicitat să o repună cât mai repede posibil pe șine. Și a făcut-o, la fel ca data trecută, obținând o promovare din nou clară, cu un avans de 14 puncte față de următoarea clasată, Corvinul Hunedoara.

Revenită în Divizia A, Poli a avut un start bun de campionat, reușind în etapa a 5-a cea mai categorică victorie din istoria participării echipei în primul eșalon, 9-1 cu Politehnica Iași. După acest scor-fluviu, randamentul echipei a scăzut, iar „oalele sparte” au fost din nou plătite de Costică Rădulescu. „Am uitat meseria într-o lună?” se întreba retoric nea Costică, în fața ziariștilor, mâhnit de decizia conducerii de a-l înlocui atât de timpuriu de pe banca echipei.

Ultima performanță înainte de pensionare

După doi ani de pauză, Costică Rădulescu avea să se întoarcă în antrenorat, pentru un an și jumătate. Timp suficient pentru a mai uimi o dată întregul fotbal românesc. Experimentatul antrenor a preluat UMT-ul, grupare ce tocmai retrogradase în Divizia C. Pe lângă parcursul bun din campionat, care a readus gruparea de la Pădurea Verde în eșalonul secund, nea Costică a bătut monedă și pe Cupa României, acolo unde „zebrele” aveau să realizeze un parcurs uluitor.

Timișorenii au ajuns până în faza 16-imilor de finală, deja o performanță în adevăratul sens al cuvântului. Dar ambiția lui nea Costică și a elevilor săi nu se limita doar la a fi un sparring partner pentru formațiile din prima ligă. La Pădurea Verde s-a înclinat Astra Ploiești (2-0), pentru ca apoi alb-negrii să învingă pe teren neutru, la Sibiu, una dintre formațiile în vogă ale acelor ani FC Național, tot cu 2-0. În sferturile de finală, UMT a evoluat, în dublă manșă, în fața lui Dinamo, bucureștenii având serios de tras pentru a trece de micuția grupare timișoreană. În tur, lângă Gara Mică, alb-roșii au câștigat cu 1-0, iar în retur, în Ștefan cel Mare, cu 2-0.

Costică Rădulescu avea să iasă la pensie un an mai târziu, supărat de faptul că o parte a elevilor săi nu și-au apărat corect șansele într-un meci cu UTA, pierdut de UMT cu 5-0. „M-a sunat cineva de la Arad și mi-a spus că 4-5 jucători ai mei au fost mituiți. Am pierdut cu 5-0 și totul s-a confirmat. În aceste condiții, am renunțat”, explica atunci nea Costică.

N-a mai antrenat apoi pe nimeni. S-a retras, în taină, cu un sentiment de dezamăgire față de tot ceea ce i se întâmplase. A construit echipe, a realizat performanțe uluitoare, a lansat zeci, chiar sute de jucători ce au scris istorie la Timișoara, Bacău, Galați sau Suceava. Nu s-a putut însă bucura niciodată de aprecierea pe care ar fi meritat-o în interiorul lumii fotbalistice. În schimb, suporterii au știut să-l plaseze pe un soclu pe care cu greu și-ar mai face loc alt tehnician.

Călin Mada: „M-am îngrozit să aud că a dispărut stadionul UMT”


În vară se vor împlini 10 ani de când Călin Mada a părăsit Timișoara cu destinația Austria. De atunci, peisajul fotbalistic al orașului de pe Bega s-a schimbat aproape total. Dincolo de zbuciumul Politehnicii, în acest răstimp a dispărut fără urmă clubul pe care fundașul timișorean l-a slujit cea mai lungă perioadă, UMT.

Călin Mada a revenit pentru câteva zile la Timișoara, pentru un teambuilding cu actuala sa formație, USV Ferschnitz, din Liga a VII-a austriacă. Ajuns la aproape 39 de ani, fostul fundaș al Politehnicii și UMT-ului se axează pe antrenorat, dar mai și evoluează ocazional pentru echipa sa. Așa s-a întâmplat și vineri seară, pe sinteticul din complexul „Dan Păltinișanu”, când Ferschnitz a pierdut cu 1-2 amicalul cu divizionara D CS Dumbrăvița.

Mada revine cu drag în orașul în care a trăit cele mai multe bucurii. „Mi-e foarte dor de Timișoara, de fotbalul de aici. Chiar vorbeam zilele trecute despre Poli, despre UMT, mi se ridică părul pe mine când mă gândesc ce vremuri frumoase am prins aici”, ne-a spus Mada.

Într-o discuție cu Călin Mada, e aproape imposibil să eviți subiectul UMT. Iar asta din simplul fapt că, la Pădurea Verde, timișoreanul a trăit cele mai frumoase momente din carieră. Din păcate, despre „zebre” se vorbește la trecut încă din 2008, atunci când clubul a fost desființat oficial. Mai mult decât atât, vara trecută a fost ștearsă complet și ultima dovadă a existenței „mecanicilor”, fostul stadion UMT fiind ras de pe suprafața pământului pentru a înlesni extinderea spa-ului amenajat deja de câțiva ani în fosta clădire a vestiarelor.

„Nu îmi vine să cred ce s-a ales de UMT. Am fost anul trecut până la stadion și m-am îngrozit când am văzut ce era acolo. Totul era în parajină. Acum nu mai e nici atât. Începând de la tribune și până la vestiare a dispărut tot. E păcat, mare păcat. Era o bază superbă acolo și cred că ar fi trebuit să rămână în circuit. Poate nu pentru fotbal, poate pentru rugby, pentru că știu că și ei au nevoie de un stadion. Gazonul de acolo era unul dintre cele mai bune din Timișoara”, spune cu mâhnire Călin Mada, care arată cu degetul către fosta conducere a clubului alb-negru: „Îmi vine să intru în pământ când văd pe ce mâini ajung cluburile de aici. În loc să continui tradiția, tu razi tot și faci hotel. Treaba lor, ei știu mai bine ce au de făcut, dar mie îmi pare foarte rău”.

Călin Mada a asistat, de la distanță, la prăbușirea în masă a cluburilor de tradiție din Timișoara. Cu toate acestea, promite că într-o zi va reveni în orașul său natal, pentru a pune umărul la reconstrucția fotbalului local. „Mă voi întoarce cu siguranță la Timișoara. Aici m-am născut, aici am crescut, aici mi-am petrecut anii cei mai frumoși din viață.Sunt foarte fericit când revin aici. Sper ca în momentul în care voi reveni, condițiile fotbalistice de la Timișoara să fie mult mai prielnice”, ne-a mai spus Mada.

Călin Mada s-a născut la 3 aprilie 1974 la Timișoara. De-a lungul anilor, a evoluat la Șoimii Timișoara, Astral Deta, Poli Timișoara și UMT, cu ultimele două evoluând în primul eșalon. De altfel, Mada a fost unul dintre oamenii de bază ai generației care a adus stadionul de la Pădurea Verde în circuitul primei ligi, în ediția 2001/2002.