Derby scos de la naftalină: CFR – ASU Poli sau amintirea unei vechi rivalități

1946-cfr-poli-01
În ultimii ani, Timișoara și-a pierdut rând pe rând derby-urile de tradiție, odată cu închiderea pe capete a vechilor cluburi. Au dispărut UMT, Electrica, Electromotor, Textila, chiar și Poli, așa cum o știam cu toții. Fără îndoială, cele mai mari pasiuni în rândul druckerilor timișoreni le stârneau confruntările dintre Politehnica și CFR, o rivalitate veche de aproape șapte decenii, dar care și-a consumat ultimul episod oficial în 1995. Sâmbătă, CFR Timișoara și ASU Poli se vor întâlni în cadrul etapei a XIV-a a Ligii a IV-a, și chiar dacă datele problemei sunt departe de cele din urmă cu 20, 30 sau 60 de ani, va fi o întâlnire ce va răscoli fără îndoială amintirile iubitorilor de fotbal din oraș.

După război, Timișoara a avut un singur derby al orașului în prima ligă, iar acesta s-a consumat între Poli și CFR. În primul deceniu postbelic, cele două cluburi au dus o luptă acerbă pentru câștigarea simpatiei publicului timișorean, care își pierduse vechile favorite sub șenilele tancurilor sovietice. Dispăruseră Ripensia și Chinezul, „granzii” care aduseseră 10 titluri naționale pe Bega, dar au sucombat și mai micile RGMT, CAMT, Banatul sau Kadima.

Din pole position a plecat CFR-ul, care și-a câștigat dreptul de a evolua în reorganizata Divizie A, după un controversat baraj tocmai în fața Politehnicii. Cele două formații au făcut spectacol în Campionatul Orășenesc, iar publicul timișorean și-ar fi dorit să le vadă braț la braț pe prima scenă. Federația a decis însă ca orașul care le-a dat pe Chinezul și Ripensia să aibă doar o reprezentantă, asta în vreme ce Clujului i-au fost acordate două locuri, iar Bucureștiului patru. Promovarea în prima divizie s-a decis în dublă manșă, cele două echipe terminând la egalitate turul, disputat pe stadionul Electrica, scor 1-1, goluri marcate de Reuter pentru CFR și Meghie pentru Politehnica.

Meciul retur s-a disputat pe actualul „Știința”, la 18 august 1946, în fața a 5.000 de spectatori entuziaști. Presa vremii o dădea drept favorită pe Poli, mai ales grație rezultatului din tur, însă în final feroviarii aveau să jubileze. CFR a avut un start de meci fulminant, reușind în nici 20 de minute să le taie elanul „studenților”. Reuter a deschis scorul în minutul 12, Cojereanu l-a majorat în minutul 16, iar Avasilichioaie a făcut 3-0 în minutul 19. Politehnica a dat replica în minutul 28, prin vedeta echipei, Andrei Rădulescu, dar până în final, elevii lui Rudolf Burger n-au mai reușit să spargă defensiva bine pusă la punct de „fachirul” Cotormani. S-a încheiat 3-1, iar CFR-ul își câștiga dreptul de a evolua pe prima scenă.

Iată și echipele care s-au întâlnit pe 18 august 1946, în meciul decisiv pentru promovare:

CFR Timișoara (antrenor Rudolf Cotormani): Ciporaga, Barna, Munteanu, Covejdean, Ritter, Raniță, Csapo, Cojereanu, Reuter, Avasilichioaie, Bădeanțu.

Politehnica Timișoara (antrenor Rudolf Bürger): Boroș, Corbuș, Nicolaevici, I. Vasile, Popescu, Marcu, Balica, Andreescu, Rădulescu, Dee, Meghie.

1954_04_07-locomotivatm-stiinta1-1e4_01Poli avea să mai aștepte doi ani până la accederea în elită, acolo unde avea să se întâlnească pentru prima oară cu rivala echipată în alb-vișiniu la 10 septembrie 1948. Meciul a fost amplu prefațat de presa locală și centrală, întreaga lume fotbalistică a țării așteptând cu nerăbdare duelul reprezentantelor celui mai de succes oraș pe plan fotbalistic de până atunci. Jocul s-a disputat pe arena „Electrica”, iar cererea de bilete a fost atât de mare, încât organizatorii au fost nevoiți să mai amenajeze o tribună de 1.000 de locuri. Estimările ziarelor au ajuns la 16.000 de spectatori, un record absolut pentru un meci de fotbal disputat vreodată la Timișoara.

În acel moment, CFR-ul era liderul Diviziei A, însă Poli a început hotărâtă partida, Morja punctând de două ori în primul mitan. După pauză însă, „studenții” au căzut fizic, fapt de care feroviarii au profitat din plin. Biolan a redus din handicap în minutul 48, apoi petre Bădeanțu a restabilit egalitatea în minutul 60, același jucător aducând și golul victoriei, în minutul 74. Iată cum au arătat cele două rivale la prima întâlnire directă din Divizia A:

Poli: Franciscovici – Corbuș, Păcurariu, Andreescu, Popescu – Mioc, Morja, Iovan – A. Rădulescu, Mazăre, Dee

CFR: Pavlovici – Androvics, Rodeanu, Cojereanu, Ritter – Woroncowski, Biolan, Reuter – I. Kovacs, Avasilichioaie, Bădeanțu.

Poli și CFR s-au întâlnit timp de șapte sezoane pe prima scenă, până în 1956, atunci când feroviarii au luat calea diviziei secunde. În cele 14 meciuri disputate, „studenții” au un ușor avantaj, câștigând cinci meciuri, față de doar trei victorii, cât au înregistrat alb-vișiniii, celelalte șase dispute terminându-se la egalitate.

Lista derby-urilor dintre CFR și Politehnica în prima divizie:

19 septembrie 1948 Politehnica – CFR 2-3
10 aprilie 1949 CFR – Politehnica 3-1
11 iunie 1950 Știința – Locomotiva 1-0
4 noiembrie 1950 Locomotiva – Știința 0-1
17 iunie 1951 Știința – Locomotiva 0-0
28 octombrie 1951 Locomotiva – Știința 1-0
15 martie 1953 Știința – Locomotiva 1-1
30 august 1953 Locomotiva – Știința 1-2
7 aprilie 1954 Locomotiva – Știința 1-1
3 octombrie 1954 Știința – Locomotiva 0-0
27 martie 1955 Locomotiva – Știința 1-6
23 octombrie 1955 Știința – Locomotiva 3-1
1 aprilie 1956 Știința – Locomotiva 1-1
24 august Locomotiva – Știința 0-0

Din 1956 încoace, cele două rivale timișorene nu s-au mai întâlnit decât sporadic, în liga a doua. Ultimul duel oficial a avut loc în ediția 1994/1995 a Diviziei B, atunci când ambele au încheiat întrecerea pe podium: Poli a promovat, revenind după un an în prima ligă, în vreme ce feroviarii s-au clasat pe locul 3, nereușind să prindă barajul, la care a ajuns Corvinul Hunedoara.

x1994-1995-cfr_tm-poli1-1e13-01.jpg.pagespeed.ic.a9t-59qf3_Un meci memorabil s-a consumat la 12 noiembrie 1994, atunci când pe stadionul de la Gara Mare cele două echipe au încheiat la egalitate. Dan Simcelescu, fiul conducătorului din acea vreme a „leoparzilor” deschisese scorul, în minutul 29, pentru ca Titi Varga să restabilească egalitatea în minutul 44, cu un șut năprasnic, de la peste 30 de metri, care nu i-a lăsat speranțe portarului Boldor.

La 20 mai 1995 avea să se consume ultimul episod al derb-ului timișorean, care s-a oprit la ediția 38. În fața a 7.000 de spectatori prezenți pe stadionul „Dan Păltinișanu”, Poli s-a impus cu 2-0, prin golurile lui Contescu și Băban, obținând și din punct de vedere matematic promovarea pe prima scenă, cu patru etape înainte de final.

1995_04-poli-cfrtm2-0e30-01Pentru conformitate, iată cum au arătat Poli și CFR la ultimul duel oficial:

Poli: Țurcaș – Ivan, Macavei, Pelici, Stoicov – Contra, Fl. Călin, Contescu, Kovacs – Băban, Gușatu. A mai intrat Velcea.

CFR: Chimiuc – Jivan, Pavlov, Himcinschi, Artimon, Florescu – Mănăilă, Otiman, Gligorovici – Simcelescu, Ang. Foale. Au mai intrat Bujor și N. Petre.

Sâmbătă, la Gara Mare, vom asista la un duel probabil departe de nivelul la care eram obișnuiți. Ambițiile vor rămâne însă aceleași, ca în orice duel între echipele orașului, mai cu seamă că se anunță o asistență pe care stadionul de la Gara Mare n-a mai întâlnit-o de ani buni, cel puțin de pe vremea ultimei aventuri în eșalonul secund.

FOTO CFR Timișoara, la al doilea 5-1 consecutiv

11
Săptămână prolifică pentru CFR Timișoara. După 5-1 miercuri, în restanța cu Jimbolia, „leoparzii” au trecut astăzi cu același scor și de Real Dragșina. „Leoparzii” înregistrează astfel cel de-al treilea succes stagional, iar Sergiu Iorgovan se desprinde în topul marcatorilor din Liga a IV-a, ajungând la cota 9.

CFR Timișoara n-a avut probleme în a-și adjudeca victoria în fața uneia dintre codașele Ligii a IV-a, Real Dragșina. Feroviarii și-au făcut meciul ușor încă din start, Iulian Vântură punctând în minutul 7, după ce a scăpat singur cu portarul Cozacu. Patru minute mai târziu, gruparea alb-vișinie și-a dublat avantajul, Iorgovan marcând simplu, din pasa venită de pe dreapta, de la Bera. Putea fi 3-0 în minutul 14, când Baidoc a scos excelent o minge pentru Vântură, însă atacantul gazdelor a tras peste poarta goală. Până la pauză, am mai notat doar o șansă importantă a golgheterului Iorgovan, care a trimis pe lângă, din poziție bună, în minutul 26.

În partea secundă, Dragșina a reușit să revină în joc, prin golul marcat în minutul 58 de Enăchescu, cel care a profitat de o gafă a tânărului portar al feroviarilor, Daniel Vlad. Tot pe o greșeală de portar și-a asigurat și CFR-ul liniștea, Crișan punctând pentru 3-1 în minutul 66, după o ieșire hazardată a lui Cozacu la un corner. Finalul a fost la discreția „leoparzilor”, care s-au descătușat pe ploaia sâcâitoare ce a căzut pe tot parcursul mitanului secund. În minutul 76, Crișan l-a găsit excelent pe Neamțu, iar optariul CFR-ului a marcat cu un șut pe jos. În ultimul minut de prelungire, același Crișan i-a pasat în centru lui Iorgovan, iar vârful gazdelor a împins ușor balonul în plasă, marcând al doilea său gol din acest joc și al nouălea di acest sezon.

This slideshow requires JavaScript.

 

CFR Timișoara (antrenor Andrei Pobega): Vlad – Neamțu, Oberșterescu (cpt.), Baidoc, Livădaru, Berar, Parfenie, Șuleap, Crișan, Vântură, Iorgovan. Au mai intrat Rus, Jucu, Ciobanu și Ochea.

Real Dragșina (antrenor Florin Pârvu): Cozacu – Preda, Hodineanț, Severin, Stoian, Micluț, Vilcinschi, Mititelu, Enăchescu, Harțapuc, Chevereșan. Au mai intrat Vucovan, Manzur, Ritter și Țîțaru.

„Se pare că ne-am găsit cadența. Ne-am dorit foarte mult să câștigăm aceste două meciuri ale săptămânii, cu Jimbolia și Dragșina, pentru că aveam mare nevoie de cele 6 puncte. Sunt și mai fericit pentru cele cinci goluri marcate în fiecare meci și sper să continuăm la fel și în etapele viitoare. Băieții m-au mulțumit. Eu am mai declarat și după unele meciuri pierdute, precum cel de la Gătaia, că am practicat un joc bun, dar din păcate am făcut greșeli. Am greșit și astăzi, iar oaspeții au marcat. Când întâlnim o echipă mai experimentată, suntem taxați la fiecare greșeală, iar apoi ne e greu să întoarcem scorul. L-am scos mai repede pe Vântură, deoarece e accidentat și nu am vrut să îl mai forțez”, ne-a declarat după meci antrenorul CFR-ului, Andrei Pobega.

FOTO Fetele de la CFR au început în forță campionatul: 9-0 cu Baia Mare

7
CFR Timișoara a debutat cu dreptul în Superliga de fotbal feminin. Elevele lui Florin Bugar nu au întâmpinat nicio problemă în a depăși Independența Baia Mare. A fost 9-0 pentru timișorence, la care noile achiziții au adus un plus față de sezonul trecut.

CFR Timișoara s-a prezentat astăzi în fața propriului public într-o nouă formulă. Circa 200 de iubitori ai fotbalului au fost astăzi prezenți la arena de la Gara Mare, iar Sârbovan & co. le-au oferit un festival de goluri în confruntarea cu Independența Baia Mare.

După un prim sfert de oră pe alocuri echilibrat, Manuela Voica a deschis scorul, cu un șut-centrare de pe stânga, portarul oaspeților scăpând mingea în poartă. A fost golul care a descătușat formația feroviară, aceasta mai punctând de patru ori până la pauză. Larisa Sârbovan a realizat o „dublă”, în minutele 20 și 29, Loredana Sas a finalizat simplu, din interiorul careului, în minutul 35, pentru ca experimentata Floarea Liheț să înscrie cu capul în minutul 39, după un corner executat de Sas.

După pauză, Florin Bugar a început să își introducă și rezervele pe teren, dar chiar și așa, golurile au continuat să cadă în poarta apărată de Mandita Andrei. Ozana Ababei s-a folosit de viteza ei, marcând de două ori, în minutele 54 și 67. În ultimele 10 minute, și nou-intrata Andreea Lauruc și-a trecut în cont o „dublă”, fotbalista sosită în această vară de la defuncta UTA punctând în minutele 83 și 90.

CFR Timișoara (antrenor Florin Bugar): Abălașei – Șodinca, Molnar (cpt.), Durlă, Heisu – Ababei, Liheț, Stroia, M. Voica – Sas, Sârbovan. Au mai intrat Bistrian, Obrad, Lauruc, Novotni și Szasz.

Independența Baia Mare (antrenor Florin Babaș): Andrei – Szoke, Mihali, F. Codrea (cpt.), D. Pop, I. Codrea, Szenko, Șușca, Marian, Dordai, Biriș. Au mai intrat A. Pop, Vasilovschi, Hohman, Fedor.

La final, antrenorul CFR-ului, Florin Bugar, s-a declarat mulțumit în mare măsură de prestația elevelor sale. „A fost peste așteptări dintr-un anume punct de vedere. Nu aveam foarte multe informații despre Baia Mare, dar așa cum s-a văzut, n-au reușit să ne pună probleme și ne-am impus la un scor destul de convingător. Mai avem destul de multe lucruri de reglat, deși e impresionant un 9-0. Dar eu caut și ceea ce facem în timpul jocului și am făcut greșeli destule. Încercăm să creștem de la meci la meci. Mă bucur că fetele noi au adus un plus de valoare și de ambiție la echipă. Urmează să le pregătim ceva mai mult, pentru că au și ele niște probleme de la echipele de unde vin, iar eu am pretenții ceva mai mari”, a declarat Bugar.

Antrenorul „leopardelor” a rămas, chiar înaintea debutului în Superligă, fără cea mai importantă jucătoare de la mijlocul terenului. Andreea Cojocaru și-a exprimat intenția de a se întoarce acasă, la Craiova, ea debutând deja astăzi pentru Real, în eșecul cu 0-5 de pe teren propriu cu Olimpia Cluj. „Îmi pare rău că am pierdut un jucător foarte important la centrul terenului. Dar trebuie să o înțelegem, a fost dorința ei de a juca acasă, plus că ea face și o școală la Craiova. E păcat, deoarece acum, când ne-am acoperit și postul de portar, și cel de mijlocaș defensiv, iată că avem o nouă problemă pe care trebuie să o rezolvăm cât mai repede”, a mai spus Bugar.

Fetele de la CFR, pe ultima sută! Duminică începe Superliga de fotbal feminin

6

Primul eșalon al fotbalului feminin revine la sfârșitul acestei săptămâni într-un nou format. În Superliga de 8 echipe se regăsește și CFR Timișoara, medaliata cu bronz a ediției trecute, care speră să-și păstreze măcar poziția de pe podium și în stagiunea ce bate la ușă. Duminică dimineață, „leopardele” vor primi vizita echipei din Baia Mare, practic prima șansă pentru antrenorul Florin Bugar de a se edifica asupra potențialului noii formule de echipă.

CFR Timișoara s-a întărit consistent în această vară. Au sosit patru jucătoare de la Blue Angel Brașov – Mirela Abălașei, Floarea Liheț, Elena Mitrică și Ioana Stroia – jucătoare cu o bogată experiență competițională, ultima cochetând chiar cu loturile naționale. S-au mai alăturat echipei tinerele Dana Lauruc (UTA) și Andreea Cristolțean (Alba Iulia), precum și singura stranieră, grecoaica Elena Christoupoulou, dar a cărei legitimare nu e încă perfectată.

Pe de altă parte, au părăsit formația gemenele Diana și Claudia Buză, ajunse la Real Craiova, Silvia Usain, Daniela Trancău – retrase și Manuela Voica – la final de contract. O situație specială e cea a portarului Elena Pasăre, care a ratat sezonul de primăvară din cauza unei accidentări și care va pleca din toamnă la muncă în străinătate.

O mare problemă în decursul acestei veri pentru gruparea timișoreană a fost lipsa adversarelor pentru meciuri de verificare. Echipele de seniori din zonă – Reșița, UTA, Oradea, Alba Iulia – s-au desființat, iar tentativele de perfectare a unor jocuri cu Oroshaza sau Steaua Roșie Belgrad nu s-au concretizat. În aceste condiții, primul test adevărat pentru noua echipă a lui Florin Bugar e chiar primul joc oficial, ce va avea loc duminică, la Gara Mare în compania Independenței Baia Mare.

„Așteptăm cu nerăbdare acest meci, după șapte săptămâni de pregătire. Am avut și neșansă din punct de vedere geografic să spun așa, deoarece n-am reușit să legăm niciun amical cu o echipă de senioare, doar cu cea din Recaș. Am încă niște nelămuriri vizavi de potențialul echipei, dar avem timp să vedem dacă suntem pe drumul cel bun chiar în meciul cu Baia Mare”, a declarat Florin Bugar.

Antrenorul „leopardelor” spune că victoria în meciul de duminică e obligatorie, chiar dacă informațiile despre primul adversar al sezonului sunt destul de vagi. „Despre Baia Mare n-avem foarte multe informații. Știam că aveau ceva fete împrumutate de la Olimpia Cluj, care se pare că au fost retrase pentru echipa a doua a lor. Rămâne de văzut. Oricum trebuie să câștigăm acest meci. Nu cred că ne va fi ușor, dar important e să începem bine campionatul și să încercăm să ne impunem jocul pe care l-am plămădit în antrenamente”, a mai spus Bugar.

Din această toamnă, eșalonul de elită al fotbalului feminin va fi format dintr-o Superligă de opt echipe, alcătuită în funcție de clasările din sezonul trecut. Alături de CFR Timișoara se mai află în competiție FC Brazi, ASA 2013 Târgu Mureș, Independența Baia Mare, Real Craiova, Olimpia Cluj, Fair Play București și Navobi Iași.

Meciul CFR Timișoara – Independența Baia Mare se va disputa duminică, de la ora 11, pe arena de la Gara Mare.

CFR ’80: Fotbalul la Gara Mare, de la „Banatul”, la „CFR” (II)

Stadionul „Banatul” în 1914, la un an de la inaugurare
Zona din spatele Gării Mari e, fără îndoială, cel mai vechi punct fotbalistic al orașului. În spațiul pe care astăzi se află stadionul CFR, se bate mingea de exact 100 de ani. În 1913 a fost inaugurată prima mare arenă a orașului, care nu a rezistat însă decât până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost distrusă de bombardamente.Complexul sportiv a fost complet reamenajat în 1949, stadionul CFR căpătând forma în care îl regăsim și astăzi.

Nu departe de Mehala, botezată „Copacabana Timișoarei”, pentru numărul mare de fotbaliști de valoare care s-au rodat pe maidanele cartierului, găsim astăzi stadionul CFR. O construcție ce a suferit prea puține îmbunătățiri din toamna lui 1949, atunci când spațiul din spatele Gării Mari a fost redeschis sportului. Vorbim despre unul dintre principalele repere de pe harta fotbalistică a orașului, unde se bate mingea de exact 100 de ani.

12 octombrie 1913 e una dintre datele importante ale istoriei fotbalului timișorean. La doar 14 ani de la serbarea organizată de elevii Liceului Piarist, în care era prezentat publicului larg „modernul joc englez cu mingea”, orașul de pe Bega își inaugura primul stadion în adevăratul sens al cuvântului. E vorba despre Arena Sportivă, cunoscută mai târziu drept „Banatul” și construită de către muncitorii feroviari, sub îndrumarea inginerului Arnold Jakobi, pentru echipa Chinezul, care se afla pe atunci în plină afirmare. Până la acea dată, în Timișoara se juca fotbal în spații mai degrabă improvizate, pe velodromuri cicliste sau pe diverse terenuri virane amenajate rudimentar și pe care erau montate porți din lemn.

Arena Sportivă a devenit rapid un loc de pelerinaj pentru pasionații fotbalului, aflat încă în fașă pe meleagurile noastre. Ani buni, stadionul de la Gara Mare a fost cel mai încăpător al orașului, dispunând de o tribună de lemn acoperită și înălțată la câțiva metri buni de la sol, asemănătoare ca aspect cu cea de pe defuncta arenă UMT. După Primul Război Mondial, fenomenul fotbalistic a explodat pur și simplu în Timișoara, numărul echipelor crescând mult prea rapid în comparație cu infrastructura. Astfel că Arena Sportivă, unul dintre puținele terenuri omologate ale vremii, a fost, de-a lungul anilor, gazda mai multor echipe, precum Chinezul, C.A.T., Banatul, Sparta CFR (ulterior Sparta Unirea CFR), CFR și chiar Ripensia, în primii ani de existență ai clubului.

Cel de-al Doilea Război Mondial a afectat însă cumplit primul templu al fotbalului timișorean, stadionul ce preluase denumirea „Banatul” fiind distrus complet de bombardamente. La reluarea activității fotbalistice, echipa CFR-ului a jucat câțiva ani în exil, pe arena Electrica (mai târziu UMT), rămasă cea mai încăpătoare a orașului.

La Gara Mare s-a lucrat însă intens în această perioadă. Iată cum relata presa locală, în 1948, construcția noului stadion al CFR-ului: „CFR Timișoara, clubul lui Ritter și al lui Reuter, a început lucrările pe fostul teren „Banatul”. Muncitori calificați și voluntari din căminul de ucenici al atelierelor lucrează aci pentru a termina o lucrare splendidă încă în acest an. Se lucrează acum la drenaj, dar garduri splendide înconjoară de pe acum tot stadionul ce va trebui să cuprindă un teren mare de joc, cu pistă de zgură bineînțeles. Poligon, popicărie, terenuri de volley și basket, precum și tribune vaste de beton vor găsi loc pe acest stadion”.

Noul stadion al CFR-ului și-a deschis porțile la 17 octombrie 1949, cu ocazia unui meci amical susținut de echipa feroviară, cu maghiarii de la MATEOSZ Budapesta și pierdut cu 0-2 de către gazde.

Din păcate, în ultimele șase decenii, nu s-au realizat prea multe îmbunătățiri la arena CFR. În 2005, odată cu revenirea după opt ani a CFR-ului în liga secundă, au fost cosmetizate tribunele și aleile din incinta stadionului și montate câteva sute de scaune în locul vechilor gradene de lemn, în tribuna dinspre cartierul Blașcovici. Ani de zile, orice inițiativă de modernizare a arenei a fost blocată de procesul întins pe mai bine de două decenii, între Regionala CFR și Mircea Dorobanțu, cel care în 1991 s-a intitulat drept continuator al Clubului Sportiv Banatul și și-a cerut dreptul de proprietate asupra terenului de aproape 6 hectare din spatele Gării de Nord.

Situația juridică a terenului a fost rezolvată finalmente anul trecut, iar în prezent, bătrâna arenă CFR poate spera în sfârșit la vremuri mai bune. Acest lucru s-ar putea realiza prin parteneriatul clubului de fotbal cu rugbyștii de la RCM Timișoara, campioana României având în plan amenajarea unui stadion modern, care să găzduiască întreceri de nivel internațional.

CFR ’80: Cum au făcut ochi „leoparzii” (I)

Echipa Sparta Unirea CFR în 1925, cu William Zombory și Șfefan Dobay în componență

Echipa Sparta Unirea CFR în 1925, cu William Zombory și Ștefan Dobay în componență

Cel mai vechi club timișorean aflat în activitate a împlinit în această primăvară o vârstă rotundă. La 27 martie, s-au aniversat exact 80 de ani de la înființarea Societății Sportive CFR, grupare ce avea să devină primul nume mare al fotbalului de pe Bega de după Război. Retrași de câțiva ani în anonimatul ligilor județene, „leoparzii” se reinventează momentan prin echipa de fete, care are șanse reale la podiumul primei divizii în acest sezon. Pe parcursul următoarelor săptămâni, site-ul nostru va publica un serial dedicat clubului de la Gara Mare, în care vor fi rememorate cele mai importante momente din existența de opt decenii a acestuia.

Cum a început totul? Nu putem vorbi despre istoria CFR-ului fără să amintim de grupările din care își trage seva actualul club de la Gara Mare. E vorba despre Sparta CFR, echipa muncitorilor de la Căile Ferate, înființată în 1919, și S.S. Unirea, societatea sportivă a funcționarilor de la CFR, apărută un an mai târziu. După câțiva ani în care cele două formații au avut drumuri diferite și chiar stadioane diferite (Sparta CFR evolua pe terenul „Banatul” de la Gara Mare, iar Unirea pe un teren aflat aproximativ pe locul Mall-ului de astăzi), anul 1925 a produs fuziunea din care a rezultat Sparta Unirea CFR.

Prima participare oficială a noului club s-a consemnat în ediția 1925/1926 a campionatului districtual, la finalul căruia s-a clasat pe locul 4, în urma granzilor Timișoarei din acei ani, Chinezul, CAT și RGMT. Sparta CFR și Unirea au format împreună o grupare puternică, în care regăsim nume ce aveau să scrie istorie în fotbalul timișorean în anii următori. Iată o formație standard a echipei din acel sezon: Zombory – Kondor, Talianu – Kele, Halmos, Hütter – Dobay, Hecht, Frech I, Csanyi II, Csanyi I. Remarcăm prezența tinerilor William Zombory și Ștefan Dobay, dar și a unor foști campioni naționali cu Chinezul, precum Kondor sau Frech I. A urmat, după numai un an, o nouă fuziune, cu Banatul, particulele din denumirea vechii echipe (n.r. Sparta Unirea CFR) dispărând complet.

După șase ani de pauză, Regionala CFR și-a refăcut clubul sportiv, al cărui certificat de naștere e datat la 27 martie 1933. Lucrurile s-au urnit destul de greu, astfel că prima participare în campionat a CFR-ului avea să se producă în ediția 1935/1936 a „Districtului”, atunci când a încheiat pe locul 7 (din 10 echipe), chiar în urma Politehnicii.

Două sezoane mai târziu, CFR-ul își făcea apariția în proaspăt înființata Divizie C. În seria vestică a întrecerii, 7 din 10 formații proveneau din Timișoara (Electrica, Banatul, CFR, Fratelia, Galvani, Politehnica și Progresul), feroviarii terminând pe locul 5. Iată și câteva rezultate înregistrate de formația de la Gara Mare în acest sezon: CFR – Galvani 5-3, CFR – Progresul 6-2, CFR – Politehnica 3-1, CFR – SSM Reșița 3-2, Fratelia – CFR 1-0.

În ediția 1938/1939, Federația se hotărăște să nu mai organizeze Divizia C, revenindu-se astfel la vechiul sistem al campionatelor districtuale. CFR-ul a avut o comportare bună în acest sezon, pe care avea să-l încheie pe locul 3, la mare luptă cu Electrica și Banatul. În sezonul următor, feroviarii au ratat de puțin accederea în Divizia B, învingătoarea seriei fiind Banatul. CFR a încheiat pe 2 campionatul districtual din 1939/1940, una dintre formulele de echipă utilizate în acel sezon sunând astfel: Ciopraga – Pascu, Onaie – Sverdean, Bărbosu, Țepeneag I – Petrovici, Eremia, Buculei, Țepeneag II, Ilici.

Printr-o nouă reorganizare a sistemului, CFR Timișoara a ajuns totuși să evolueze în Divizia B în sezonul 1940/1941, ultima ediție de campionat disputată înaintea Războiului. Feroviarii au avut o comportare onorabilă, terminând pe locul 6 în seria I, în care au mai evoluat timișorenele Electrica (locul 3), Chinezul (4), Rapid (5), Politehnica (9) și CAMT (10).

În episodul următor, vă vom prezenta istoria terenului de fotbal din spatele Gării Mari, de la vechea arenă „Banatul”, prima casă a feroviarilor, și până la stadiul ei actual.

VIDEO Varga aprinde fitilul nostalgiei la Timișoara! Top 3 goluri memorabile în alb-violet

1990_05_30-poli-brasov6-1e32fm_13
Câteva sute de suporteri alb-violeți au avut sâmbătă privilegiul de a vedea pe viu forța legendară a șutului lui Titi Varga. Mulți dintre cei aflați în spatele gardului la Bucovăț au auzit doar din poveștile părinților sau fraților mai mari cum înghițea în sec fiecare goalkeeper din țară în momentul în care „Piticul” se pregătea să bată o lovitură liberă. Reușita de 3-0 a veteranului polist ne-a întors în timp, către una dintre cele mai frumoase generații a fotbalului timișorean, cea de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90.

Olimpia Bucovăț – ASU Poli 0-5. Un meci fără istoric, ce la prima vedere se pierde în șirul de victorii clare obținute de alb-violeți în Campionatul Județean. Cu siguranță, cei care au ales să fie prezenți la meciul disputat în Sâmbăta Mare, nu-l vor uita însă prea curând. În minutul 61, Titi Varga și-a așezat meticulos balonul pentru o lovitură liberă din afara careului și a tras cu sete, trimițând mingea în vinclul porții gazdelor. O reușită scoasă parcă din arhivă, dintr-o perioadă în care majoritatea suporterilor masați în spatele gardului de la Bucovăț fie nu erau născuți, fie nu călcaseră încă pe stadionul „Dan Păltinișanu”.

Golul de sâmbătă, al lui Titi Varga, ne-a răscolit tuturor amintirile, astfel că vă propunem să retrăim împreună trei dintre cele mai frumoase momente ce l-au avut ca protagonist pe bombardierul polist din perioada 1986-1994.

1987 Poli – Dinamo 2-1

1987_11_08-poli-dinamo2-1e11_04La 8 noiembrie 1987, Titi Varga dădea prima palmă sistemului ce avea să se prăbușească peste ceva mai mult de 25 de luni. Dinamo sosise la Timișoara afișând un aer superior caracteristic, sigură de victorie pe 1 Mai. Erau vremuri în care nimeni și nimic nu putea sta în calea echipei Ministerului de Interne, care avea la dispoziție toate pârghiile pentru a-și asigura un parcurs fără greș până la duelul direct cu cealaltă creație grotească a sistemului, care reprezenta Armata.

Cu un arbitru autodelegat pentru această întâlnire (n.r. Grigore Macavei din Deva), nimic nu putea strica planurile alb-roșiilor. La pauză, Poli conducea însă cu 1-0, grație reușitei lui Ilcu din minutul 28. În repriza secundă, dinamoviștii s-au năpustit către poarta lui Almășan, împinși de la spate și de omul în negru, care le-a acordat și un penalty vizitatorilor, în minutul 77, dar ratat de Mateuț. Mărinimos din fire, „centralul” Macavei le-a acordat alb-violeților o lovitură liberă de la… 40 de metri de poarta lui Moraru. Era minutul 84 și niciunul dintre membrii delegației dinamoviste nu-și imagina că Poli putea scoate ceva din această fază. Varga și-a așezat însă balonul și a tras năprasnic, scuturând plasa porții unui Moraru debusolat, în uralele celor 35.000 de spectatori din tribune.

Un gol despre care se discută și astăzi, după mai bine de un sfert de veac. „Titi a tras din stația de tramvai de la Județean”, povestesc cei ce au avut privilegiul de a vedea pe viu reușita „Piticului”.

1990 Poli – Steaua 4-2

1990_05_30-poli-brasov6-1e32fm_02Prima victorie de răsunet a Politehnicii de după Revoluție. Practic, un bobârnac dat unei reminiscențe a sistemului căzut în decembrie, la capătul unui joc electrizant, cu reușite spectaculoase. Titi Varga nu putea lipsi din această distribuție de gală. După două reușite semnate de Călin Rosenblum și Sorin Vlaicu, „Piticul” a tras fără preluare, din lateral dreapta, în minutul 79, urcând scorul la 3-1 pentru Poli.

La 27 mai 1990, Poli dansa în ploaie, după o victorie clară în fața unei echipe ce cu doar un an în urmă disputa finala Cupei Campionilor, chiar dacă din acel lot nu mai rămăsese mare lucru. Eșecul de la Timișoara i-a fost fatal Stelei în acel sezon, roș-albaștrii terminând campionatul pe locul 2, la un singur punct în spatele campioanei Dinamo. Pentru alb-violeți, victoria a fost cu atât mai specială cu cât, la finele campionatului, elevii lui Costică Rădulescu sărbătoreau revenirea Politehnicii în cupele europene după aproape un deceniu.

Golul lui Varga – min. 2:10

1994 CFR Timișoara – Poli Timișoara 1-1

Sezonul 1994/1995 a fost ultimul în care vechile rivale de pe Bega, CFR și Poli, s-au aflat în același eșalon. Ambele formații emiteau atunci pretenții la promovare, feroviarii aflându-se într-o perioadă de grație din punct de vedere financiar, sub conducerea lui Sava Simcelescu. Meciul din tur, disputat pe arena de la Gara Mare, la 13 noiembrie 1994, a fost unul cu scântei, precedat de un adevărat război al declarațiilor dintre cele două tabere.

La final, s-a consemnat 1-1, ambele goluri fiind marcate în prima repriză. După ce fiul finanțatorului, Dan Simcelescu, l-a învins pe Almășan, Titi Varga a egalat cu un gol de la peste 30 de metri, la care Boldor nu a putut interveni. A fost ultimul moment de magie pentru fundașul dreapta în tricul Politehnicii, acesta urmând să părăsească formația alb-violetă peste numai o lună, cu destinația Dinamo.

Golul lui Varga – min. 14:51