POLI 70 | Incursiune în istoria primei echipe studențești de handbal din România

Știința Timișoara, campioană națională în 1956 la handbal în 11

Comunitatea universitară Politehnica sărbătorește, în aceste zile, 70 de ani de existență a uneia dintre cele mai iubite și galonate grupări sportive: echipa de handbal Politehnica Timișoara.

În septembrie 1947, un grup de studenți și cadre didactice entuziaste, în frunte cu Gheorghe Gunesch, au înființat echipa de handbal în 11 Politehnica. Noua grupare avea să desfășoare prima partidă oficială în martie 1948, cu CSM Lugoj. Astfel, Politehnica Timișoara avea să fie primul club studențesc de handbal înfiintat în Romania. Echipa și-a desfășurat, practic, neîntrerupt activitatea până azi, cu rezultate remarcabile, culminând cu o altă premieră națională: prima echipă care obține titlul de campioană națională la handbal în 7 din afara Bucureștiului!

În decursul acestor ani, numele Știința, apoi Politehnica Timișoara, a reprezentat în întrecerile sportive nu numai o echipă studențeasca mult iubită, ci deseori un exemplu de un alt fel de a face performanță: cu plăcerea și bucuria de a juca, de a fi parte a întrecerii sportive și, deseori, cu detașare față de „constrângerile” financiare, dar și cu încrâncenare în jocurile cu reprezentantele unui sistem politic (binecunoscutele echipe departamentale Steaua și Dinamo), obișnuite să fie învingătoare prin orice mijloace.

Titlurile de campioane naționale (echipa feminină Știința Timișoara – campioană la handbal în 11 în 1953 și la handbal în 7 în 1964 și 1966, echipa masculină Stiința/ Politehnica Timișoara campioană în 1956 la handbal în 11 și campioană la handbal în 7 în 1991), renumiții jucători și jucătoare ai Politehnicii, medaliați la competițiile mondiale, olimpice și europene (Irene Gunter Kinn – dublă campioană mondială, Roland Gunesch – dublu campion mondial și dublu medaliat olimpic, Ioan Moser – dublu campion mondial, Alexandru Folker – triplu medaliat olimpic, Alexandru Buligan – medaliat olimpic, ori Hans-Gunter Schimdt – de 5 ori câștigator al Cupei Campionilor Europeni, considerat cel mai mare jucător german al tuturor timpurilor) și antrenorii excepționali care au condus echipele clubului (dintre care îi amintim pe Constantin Lache, Constantin Jude, Gabriel Zugrăvescu, Victor Chița, Otto Hell) sunt dovezi grăitoare a ceea ce a insemnat performanța la Politehnica Timișoara.

„Sărbătorirea celor 70 de ani de handbal în Politehnica Timișoara este un moment de o imensă satisfacție, o neprețuită bucurie și mai ales o mărturie a existenței noastre, a acestei mari familii ai cărei membri, generații și generații de oamenii dedicați handbalului, au cultivat cu perseverența valorile spiritului Politehnicii: performanța, moderația, echilibrul, civilitatea, solidaritatea, responsabilitatea și profesionalismul”, a precizat prof.univ.dr.ing. Viorel-Aurel Șerban, rectorul Universitatii Politehnica Timisoara.

Cupa Politehnica, o tradiție pornită în 1968

cupa 1968

Cel mai vechi turneu de handbal al Timișoarei, Cupa Politehnica, e gata de cea de-a 37-a ediție. Joi, vineri și sâmbătă, handbaliștii pregătiți de Constantin Ștefan se vor prezenta în noua formulă publicului din sala „Constantin Jude”, în compania colegelor de campionat Pandurii Târgu Jiu, Potaissa Turda și HC Odorhei. Să aruncăm însă o privire în urmă înspre cele mai memorabile ediții ale acestei întreceri.

Trofeul acordat la prima ediție a Cupei Politehnica

1968 Istoria Cupei Politehnica pornește în 1968, cu un an înaintea inaugurării Sălii Olimpia. Prima ediție s-a desfășurat în aer liber, pe terenul adiacent stadionului „Știința”. Au fost invitate concitadina Tehnometal, formația suedeză MP Stockholm și o selecțională a Berlinului de Vest. Alb-violeții au obținut victorii pe linie, adjudecându-și astfel prima ediție a întrecerii. A fost mai întâi 23-10 cu Tehnometal, marea rivală a Științei din anii 50-60, retrogradată între timp în eșalonul secund. Apoi, elevii regretatului Costică Jude treceau cu 29-16 de MP Stockholm, iar în a treia zi au dispus și de Berlinul de Vest, cu 30-21.

În acea perioadă, la Politehnica evoluau jucători precum Roland Gunesch, Gerd Stenzel, Eugen Ivan, „Țiți” Szabo, Franz Demian, Iosif Kovacs, Doru Oprescu, Ewald Fendler, Ilie Cârlan, Werner Schon sau frații Edwin și Hjalman Sauer.

În cartea 60 de ani alb-violeți – povestea continuă, e consemnată o amintire a antrenorului Constantin Jude, care spunea totul despre perioada respectivă: „Cu două formații vestice la start, turneul a fost urmărit cu mare atenție de cei care aveau grijă să nu care cumva să ni se întâmple ceva prin intermediul unor meciuri amicale de handbal. La banchetul oficial, care a încheiat cele 3 zile de meciuri, s-au aflat în incinta restaurantului Palace și câțiva autoinvitați, care, cu priviri agere și mereu treji (spre deosebire de delegațiile celor două echipe străine care au „ras” toată țuica) și-au dat seama că siguranța României nu este în pericol. Ei doar își făceau datoria, nu-i așa?”.

gunesch1983 Una dintre edițiile importante ale Cupei Politehnica a fost cea din 1983. Roland Gunesch (foto stânga), cel mai important jucător din istoria clubului alb-violet, se retrăgea oficial din activitatea de jucător. Născut la 25 martie 1944 la Sighișoara, a ajuns la echipa studenților timișoreni în 1964, pentru care avea să joace neîntrerupt timp de 19 ani! Cu această ocazie, a fost bătută în cuie una dintre cele mai puternice ediții ale Cupei Politehnica, desfășurată mai devreme decât de obicei, în intervalul 17-19 iunie.

În prima zi, Politehnica a trecut de maghiarii de la Ferencvaros, cu 30-26. Și a doua zi a adus o victorie pentru alb-violeți, 27-25 cu Selecționata Gruziei. În meciul decisiv, elevii lui Costică Jude au pierdut însă, 22-28, în fața naționalei României, aflată încă în mare vervă (în anul următor avea să cucerească ultima medalie olimpică, cea de bronz, la Los Angeles).

1999 În 1992, odată cu desființarea prin ordin ministerial a secției de handbal a Politehnicii, s-a întrerupt și șirul tradiționalei cupe de vară. Din 1999 însă, Cupa Politehnica a fost reînviată, iar de atunci se desfășoară neîntrerupt, înaintea fiecărui sezon, ca un prilej de prezentare a lotului. La această primă ediție din, să-i spunem, era modernă, au fost invitate Dinamo Pancevo și Proleter Zrenjanin, două formații sârbești cu care Poli avea să lege o strânsă relație de colaborare, și Steaua București, vicecampioană în acel an, 1999, în care titlul a ajuns pentru ultima oară la Minaur Baia Mare.

A fost 31-24 cu Dinamo Pancevo, 22-22 cu Proleter Zrenjanin și 23-29 cu Steaua București. Trebuie spus că în acel moment, Politehnica evolua în liga secundă, urmând a promova la capătul sezonului ce stătea să înceapă, după o luptă pasionantă cu Pandurii Târgu Jiu. Aceea avea să fie, de altfel, și ultima aventură a alb-violeților într-un eșalon inferior.

Andrei grasu, în meciul cu Pick Szeged (Foto: agenda)

2007 O ediție de gală a Cupei Politehnica a fost cea din 2007, organizată cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înființarea secției de handbal din cadrul Institutului. Au fost invitate nume mari, obișnuite cu aerul tare al Ligii Campionilor. Spaniolii de la Portland San Antonio, foști câștigători ai cele mai importante întreceri continentale, au sosit la Timișoara prin intermediul fostului mare portar al lui Poli, Alexandru Buligan, aflat pe vremea aceea în staff-ul echipei iberice. Pe lista participantelor s-au mai alăturat Pick Szeged și Partizan Belgrad, adversari tradiționali în jocurile de verificare din ultima perioadă.

Festivitățile au început la Primărie, acolo unde patru dintre cei mai reprezentativi handbaliști din istoria clubului au fost distinși cu titlul de Cetățeni de Onoare ai Timișoarei. E vorba despre Hansi Moser, Roland Gunesch, Alexandru Folker și Alexandru Buligan. De asemenea, s-a organizat și un meci demonstrativ, între generația ce a adus Cupa României (1986) și cea care s-a încoronat campioană (1991).

Poli a început turneul cu Portland San Antonio, un nume, cum spuneam, uriaș în panoplia handbalului european. Timișorenii, pregătiți de Nedeljko Vuckovic, au condus în prima repriză chiar la trei goluri, la pauză scorul fiind egal, 12-12. În repriza a doua, experiența spaniolilor și-a spus însă pe deplin cuvântul, ibericii impunându-se la un ecart de 10 lungimi, 20-30. Pentru alb-violeți marcau atunci Sadoveac – 5, Grasu – 3, Cristescu – 3, Mirkovic – 3, Fenici – 2, Șimicu – 2, Țone – 1 și Varga – 1. Poli avea să piardă și cel de-al doilea joc, cu Pick Szeged, scor 23-27, dar a câștigat în ultima zi a turneului în fața sârbilor de la Partizan, 30-28. Trofeul le-a revenit maghiarilor de la Pick Szeged, care s-au impus după un meci pasionant în fața celor de la Portland, 24-23.

Ediție 100% românească

Cupa Politehnica, episodul 37, se va desfășura în această săptămână. Ca o noutate, ediția din acest an nu va alinia la start nicio formație de peste hotare. În schimb, elevii lui Constantin Ștefan își vor măsura forțele cu trei viitoare adversare din Liga Națională. E vorba despre Pandurii Târgu Jiu, Potaissa Turda și HC Odorhei.

Primul joc al alb-violeților va avea loc joi, de la ora 19.15, în compania echipei din Târgu Jiu, și va fi precedat de prezentarea lotului pentru sezonul 2013/2014. Un moment emoționant va avea loc sâmbătă, la ora 13, atunci când Politehnica va disputa ultimul joc al turneului, cu HC Odorhei. Cu această ocazie, doi dintre handbaliștii importanți ai ultimilor ani, Sorin Sărăndan și Adrian Cristescu, se vor retrage oficial din activitate.

Iată programul complet al Cupei Politehnica:

Joi, 29 august: HC Odorhei – Potaissa Turda (ora 17,15) şi CH Politehnica Timişoara – Pandurii Tg Jiu (ora 19,15)

Vineri, 30 august: HC Odorhei – Pandurii Tg Jiu (ora 18,00) şi CH Politehnica Timişoara – Potaissa Turda (ora 20,00)

Sâmbătă, 31 august: Potaissa Turda – Pandurii Tg Jiu (ora 11,00) şi CH Politehnica Timişoara – HC Odorhei (ora 13,00)

Opt ani fără Constantin Jude

Constantin Jude, artizanul marii echipe a Politehnicii din anii '80A stat în slujba Politehnicii în 37 din cei 66 de ani de existență ai secției de handbal. A cucerit ca jucător titlul la handbal în 11 și a fost unul dintre pionierii celui în 7. Ca antrenor, a șlefuit nume de legendă ale handbalului românesc și a cucerit singura Cupă a României din vitrina clubului alb-violet. Din 2006, sala polivalentă a orașului îi poartă numele. E vorba despre Constantin Jude, cel de la a cărui trecere în neființă se împlinesc astăzi opt ani.

Constantin Jude s-a identificat cu istoria handbalului timișorean. Născut în 1934, a fost elevul Școlii Medii Tehnice de Cultură Fizică – actualul LPS Banatul – pe care a absolvit-o în 1952. Cu un an înainte, a fost unul dintre protagoniștii primului joc de handbal în 7 disputat la Timișoara. La 11 februarie 1951, cu ocazia inaugurării noii săli de sport a orașului, amenajată în fosta Cazarmă Transilvania (astăzi clădire a Teatrului Național, în spatele hotelului Continental), câțiva elevi ai SMTCF-ului au făcut o demonstrație de handbal pe teren redus. Alături de adolescentul Constantin Jude s-au mai alfat atunci pe parchet Schulz, Velciov, Fischer, Chița, Oprea, Vișoiu, Mărgineanu și Lenhart.

Constantin Jude ca jucător, în 1956, după titlul cucerit la handbal în 11

Constantin Jude ca jucător, în 1956, după titlul cucerit la handbal în 11

Atras de handbal, Constantin Jude a continuat să-l practice și în forma sa inițială, în 11 jucători. În 1952, după terminarea liceului, a fost legitimat la Progresul Periam, pe atunci prim-divizionară. Din 1953, îl regăsim la Știința, formație cu care cucerea primul titlu național al handbalului timișorean în 1956. În paralel cu activitatea de jucător, avea să își înceapă și longeviva carieră de antrenor, pregătind, de la finele anilor ’50, echipa feminină a clubului studențesc, cu care a reușit două clasări pe podium în Divizia A, în 1960 și 1961. După acest ultim sezon, s-a dedicat exclusiv echipei de băieți a Politehnicii, la care avea să activeze vreme de trei ani ca antrenor-jucător.

Pe lângă faptul că a făcut din Politehnica o veritabilă amenințare pentru duetul echipelor ministeriale din București, Constantin Jude are meritul de a fi „șlefuit” talente de primă mână ale handbalului românesc. Hansi Schmidt și Roland Gunesch au fost cei mai importanți piloni ai echipei din anii ’60, pentru ca în deceniul următor să apară pe Bega nume precum Alexandru Folker sau Alexandru Buligan, viitori componenți ai echipei naționale în ultimele momente de reală sclipire.

Stilul de muncă al lui Constantin Jude a fost deseori catalogat drept unul dur, spartan, draconic, însă rezultatele au fost de multe ori peste ceea ce îi era permis unei simple echipe de provincie în anii cei mai negrii ai ceaușismului. În 1979, Politehnica reușește să se infiltreze pe podium, între Steaua și Dinamo, fiind la doar un punct distanță de cucerirea titlului de campioană, adjudecat de „militari”. Apoi, în anii ’80, formația alb-violetă avea să dispute de trei ori finala Cupei României, câștigată o singură dată, în 1986, după o memorabilă finală cu Dinamo.

Constantin Jude, în 1986, după câștigarea Cupei României

Constantin Jude, în 1986, după câștigarea Cupei României

Despre finala câștigată scor 23-20 cu Dinamo, la 15 iunie 1986, în Sala Sporturilor din Craiova, Alexandru Folker, om de bază pe atunci în echipa Politehnicii, a relaltat un episod interesant ce îl avea în prim plan pe nea Costică. „Îmi amintesc că Dan Petru era foarte emotiv. Înainte de meci, nea Costică Jude l-a luat deoparte și, știind că-i mai plăcea să bea câte-o bere, i-a spus: «Bea un coniac dublu!». Piticu’ spunea: «Nu se poate, nea Costică, nu beau înainte de meci». «Dacă nu bei, nu joci!», i-a replicat scurt nea Costică. Până la urmă l-a băut și a jucat extraordinar, a marcat 10 goluri în acea finală”, a povestit Folker, cel de-al doilea marcator al Politehnicii în acel ultim act, cu 4 reușite.

Constantin Jude avea să se despartă pentru prima oară de Poli în primele săptămâni ale anului 1990, la puțină vreme după evenimentele din decembrie, jucătorii echipei pornind o revoluție proprie, datorită stilului dur impus de reputatul tehnician. Echipa avea să fie condusă mai departe de Roland Gunesch, iar cu scheletul format în atâția ani de nea Costică Jude, antrenorii Otto Hell și Vasile Fărcaș aveau să cucerească titlul național în 1991. Sufletul lui Constantin Jude a rămas însă alb-violet, el fiind unul dintre cei ce s-au străduit să readucă handbalul sub egida Politehnicii, în 1995, după trei ani de pauză forțată, cauzată de o decizie ministerială ce interzicea existența mai multor cluburi studențești într-un centru universitar.

După două sezoane petrecute în liga secundă, Politehnica revine în prima ligă în 1997, după o pauză de cinci ani, însă nu rezistă decât un singur sezon în elită, retrogradând de pe ultimul loc, la braț cu Arbema Arad. Conducerea echipei a hotărât să se despartă de Constantin Jude, a cărui loc a fost luat de un cuplu de tineri tehnicieni, Vlad Caba – Cărăbaș Ionică, primul preluând fundcția de antrenor imediat după încheierea carierei de jucător. Reputatul tehnician s-a așezat pe banca unei alte divizionare secunde, Constructorul Oradea, cu care a reușit să promoveze în prima ligă chiar în dauna Politehnicii, luându-și astfel revanșa pentru demiterea sa din vara lui 1998.

Retras din activitate după experiența Oradea, Constantin Jude s-a îmbolnăvit grav, dându-și ultima suflare la 3 iunie 2005. Un an mai târziu, consilierii locali au votat ca sala Olimpia, cea mai mare „polivalentă” a orașului, să îi poarte numele fostului mare jucător și antrenor.