Tiberiu Istrătescu, noua achiziție a Politehnicii: „Mor de nerăbdare să joc în fața acestor suporteri minunați!”

Politehnica Timișoara și-a completat lotul în această săptămână cu un jucător de mare perspectivă. E vorba despre Tiberiu Istrătescu, un atacant în vârstă de 18 ani, crescut la Rapid București și „călit” în ultimii doi ani în rigurosul fotbal german. Remarcat deja, chiar pe plan internațional, pentru viteza sa, tânărul atacant așteaptă cu nerăbdare să-și demonstreze toate calitățile în tricoul alb-violet.

Născut la 5 aprilie 2000, Tiberiu Istrătescu a evoluat pentru juniorii Rapidului, în perioada 2012-2016, iar în urmă cu doi ani a trecut în Germania. A fost legitimat la una SpVgg Landshut, o grupare din Bavaria, însă a atras atenția și cluburilor importante din Bundesliga.

În această săptămână, a sosit la Timișoara, iar astăzi a semnat cu Politehnica, unde spune că se simte foarte bine.

„Mă simt fericit, deoarece Politehnica Timișoara e un club pe care îl urmăream aproape zi de zi, având în vedere că sunt și rapidist. Galeriile celor două echipe sunt înfrățite, după cum se știe, așa încât Timișoara e ca o a doua casă pentru mine. E un pas înainte pentru mine, cu siguranță. Am șansa să fac pasul de la juniori la seniori și mă bucur că fac acest pas la Timișoara. Mă simt foarte bine aici și, chiar dacă am venit doar de trei zile, simt deja că mă integrez. Politehnica e o adevărată familie și nu cred că ar avea cineva vreo problemă să se integreze în acest grup”, au fost primele cuvinte ale lui Istrătescu în tricoul alb-violet.

Tiberiu Istrătescu a vorbit și despre experiența din Germania, pe care o consideră extrem de utilă în formarea sa.

„M-am maturizat foarte mult în ultimii doi ani, în primul rând ca mentalitate. Am învățat foarte multe lucruri și din punct de vedere fotbalistic, deoarece Germania e una dintre marile puteri fotbalistice din Europa. Am fost legitimat la Landshut, însă am dat probe și la Hoffenheim, unde puteam să rămân, dar neavând siguranța unei prezențe în echipă, am zis pas”, a mai spus tânărul jucător.

Scouterii care l-au văzut în Germania au rămas impresionați de dexteritatea pe care o are, lovind corect balonul cu ambele picioare, dar mai ales de viteza sa. În timpul unui meci a atins o viteză maximă de 34,65 Km/h, iar distanța de 30 de metri o parcurge în 3,9 secunde. „Viteza e, de departe, principala mea calitate. Dar am și alte calități și sper să le pun cât mai mult în valoare pentru Politehnica”, a mai spus Istrătescu.

Noul atacant al Politehnicii așteaptă cu nerăbdare debutul oficial în tricoul alb-violet, unul dintre motive fiind și atmosfera din tribune. „Mor de nerăbdare să joc în fața acestor suporteri minunați!”, a exclamat Istrătescu.

Cu un picior în Divizia A1: UVT Agroland – Rapid București 3-0

Timișoara e la o victorie distanță de revenirea pe prima scenă a voleiului românesc după o absență de 12 ani. UVT Agroland a câștigat clar primul meci susținut la barajul de promovare din sala „Constantin Jude”, 3-0 cu Rapid București, și are șanse mare de a sărbători accederea în Divizia A1 încă de mâine. În primul meci al zilei, cea de-a doua reprezentantă a Diviziei A2 Vest, Universitatea Cluj a obținut, la rândul ei, o victorie în minimum de seturi cu CSM 2007 Focșani.

Aproximativ 500 de spectatori au populat, în această seară, tribuna sălii „Constantin Jude”, la primul meci al gazdei UVT Agroland din barajul de la care se așteaptă revenirea Timișoarei pe prima scenă a voleiului românesc. Fetele lui Bogdan Paul au debutat în compania câștigătoarei Diviziei A2 Est, Rapid București, formație ce în sezonul trecut evolua în A1.

Meciul a fost la discreția gazdelor, cu excepția începuturilor de set, în care Rapidul a opus, de fiecare dată, o rezistență puternică. UVT Agroland și-a adjudecat primul set cu 25-19, după o desprindere realizată în finalul actului, în condițiile în care la time-out-urile tehnice, avantajul trupei timișorene a fost de fiecare dată minim.

Setul al doilea a pornit mai bine pentru gruparea din Giulești, care a condus cu 2-0 și 4-2. La primul time-out tehnic, UVT Agroland avea deja patru lungimi avans, 8-4, și cinci la al doilea, 16-11. Finalul de set a fost, din nou, unul de excepție pentru Diana Balintoni & co.: 25-12.

În ultimul act, Rapidul a reușit, din nou, să se mențină aproape până la al doilea time-out tehnic, însă și-a pierdut suflul pe final. 25-18, set și meci pentru UVT Agroland, care are șanse uriașe de a-și asigura promovarea pe prima scenă încă de mâine.

UVT Agroland (antrenor Bogdan Paul): Adelina Ungureanu, Sophie Godfrey, Diana Balintoni (C), Andrea Lakovic, Larisa Vasilică, Daniela Lupescu, Mihaela Ozun (libero). Au mai intrat: Doina Cojocaru și Petruța Orlandea.
Rapid București (antrenor Mihai Duță): Yasmin Constantin, Alina Signeanu (C), Daniela Dobre, Diana Macovei, Claudia Lupescu, Mirela Pralea, Maria Pană (libero). Au mai intrat Gabriela Gheorghe, Bianca Mușatoiu, Delia Pădurean, Flavia Judea, Andreea Diaconu (libero).

Mâine, echipele din Seria Vest pot obține deja promovarea pe prima scenă, în cazul în care vor obține victorii de 3 puncte. Iată programul zilei a doua:

16:30 Universitatea Cluj – Rapid București
19:00 UVT Agroland – CSM 2007 Focșani

Intrarea spectatorilor la sala „Constantin Jude” este liberă.

Începe asaltul spre Divizia A1! Rapid București, prima adversară a gazdei UVT Agroland

Căpitanul lui UVT Agroland, Diana Balintoni, spune că echipa sa e principala favorită a barajului de promovare (Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto)

Finalul acestei săptămâni ar putea readuce Timișoara pe harta primei divizii a voleiului feminin din România după o absență de 12 ani. UVT Agroland e cotată drept principala favorită în barajul de promovare pe care îl găzduiește la sala „Constantin Jude” și în care va debuta în această seară, împotriva Rapidului. Antrenorul Bogdan Paul atrage însă atenția că grupările venite din seria estică a Diviziei A2 Est pot pune probleme prin simplul fapt că nu au jucat încă împotriva lui UVT Agroland.

Aseară a avut loc ședința tehnică a barajului de promovare, organizat de UVT Agroland, la sala „Constantin Jude”. Meciurile vor începe astăzi, iar gazda turneului va intra în joc de la ora 19:00, împotriva echipei Rapid București. Iată programul complet:

Astăzi
16:30 Universitatea Cluj – CSM Focșani
19:00 UVT Agroland – Rapid București

Mâine
16:30 Rapid București – Universitatea Cluj
19:00 UVT Agroland – CSM Focșani

Duminică
12:30 UVT Agroland – Universitatea Cluj
14:30 Rapid București – CSM Focșani

Bogdan Paul, spre a doua promovare consecutivă la Timișoara

Antrenorul clubului gazdă, Bogdan Paul, a reușit promovarea și la finalul sezonului trecut, tot în sala „Constantin Jude”. La vremea respectivă, acesta se afla pe banca echipei SCM Pitești, care a reușit promovarea, alături de CSU Galați, într-un baraj la care au participat, în premieră, două formații timișorene, UVT Agroland și SCM Politehnica. Bogdan Paul speră ca obiceiul promovărilor pe parchetul sălii timișorene să se oprească pentru el duminică după-amiază.

„Aș vrea să mă opresc cu promovările după acest baraj. Într-adevăr, a fost o experiență frumoasă trăită anul trecut, cu SCM Pitești, a fost o echipă pe care eu o preluasem cu doar o lună înaintea turneului de promovare. De această dată, vorbim despre o muncă pe care am depus-o timp de un an de zile. E un copil care crește frumos și acum trebuie să înceapă să meargă”, a declarat Bogdan Paul.

Tehnicianul lui UVT Agroland spune că elevele sale trebuie să le trateze foarte serios pe cele două echipe calificate din seria estică – Rapid București și CSM Focșani.

„Trebuie să fim atenți la toți adversarii noștri și la neprevăzut. Rapid și Focșani sunt totuși două echipe cu care nu am jucat în acest sezon. Le-am văzut, avem informații despre ele, dar nu am avut meciuri contra lor. Din experiență, vă pot spune că se pot întâmpla și lucruri neprevăzute, pe care noi vom încerca să le evităm”, a mai spus Bogdan Paul.

Optimismul domnește în lotul echipei, căpitanul Diana Balintoni considerând că UVT Agroland are prima șansă la promovare.

„Suntem pregătite, e momentul cel mai important din acest sezon pentru noi. A venit vremea să arătăm pentru ce am muncit, să ne punem în joc toată energia și ambiția pentru a reuși promovare. Singura echipă pe care o cunoaștem e cea din Cluj, îi cunoaștem jocul destul de bine. Cred că aceasta e și singura echipă care ne poate pune probleme. De obicei nu vorbesc despre adversari, dar nu cred că în momentul de față e vreo echipă peste noi, din punct de vedere valoric. Pe lângă tinerețea și nebunia fetelor care se aflau aici, am adăugat experiență, disciplină și realitate în ceea ce înseamnă voleiul pe care trebuie să-l joace echipa și cred că am ajuns să formăm un tot perfect”, a declarat Diana Balintoni.

Timișoara nu a mai evolua pe prima scenă a voleiului feminin din prima jumătate a deceniului trecut. În 2003, Poli Tender izbutea promovarea în prima ligă, tot după un baraj organizat în vechea Sală Olimpia, însă aventura în elită a durat doar doi ani. Clubul nu s-a mai înscris în prima ligă, în vara anului 2005, deși nu retrogradase. Politehnica a continuat să evolueze în liga secundă până în 2010, când secția a fost închisă pentru o perioadă de patru ani.

Transfer de marcă pentru Politehnica! Ioan Mera a bătut palma cu alb-violeții

Politehnica Timișoara a finalizat astăzi transferul unui jucător extrem de experimentat și deopotrivă cunoscut iubitorilor de fotbal din oraș. E vorba despre Ioan Mera, fundașul central în vârstă de 30 de ani urmând să evolueze pentru divizionara secundă cel puțin până la finalul acestui sezon.

Ioan Mera, care a împlinit 30 de ani la 5 ianuarie, a decis să se retragă spre casă, după două sezoane petrecute în prima ligă din Kazahstan, la FC Taraz. În cei doi ani în care a evoluat în fosta republică sovietică, a strâns 54 de prezențe în eșalonul de elită pentru echipa sa, reușind să și marcheze de patru ori. În sezonul 2015 (n.r. în Kazahstan se joacă în sistem primăvară-toamnă) a încheiat pe locul 10 cu FC Taraz, iar la finalul stagiunii trecute echipa a retrogradat, după ce a pierdut barajul de menținere. La gruparea kazahă, Mera a fost coleg cu jucători cunoscuți la nivel continental, precum ucraineanul Aleksandr Aliyev (ex-Dinamo Kiev) sau rusul Anton Grigoryev (câștigător al Cupei UEFA cu ȚSKA Moscova în 2005).

Ioan Mera s-a pregătit în mai multe rânduri alături de Politehnica Timișoara, în precedentele pauze competiționale, însă de această dată va și continua în tricoul alb-violet. Înțelegerea cu divizionara secundă se întinde pe o jumătate de an, cu posibilitate de prelungire, în cazul în care ambele părți vor fi mulțumite de colaborare la finalul acestui sezon.

Ioan Mera e originar din Reghin și a început fotbalul la formația locală Avântul. A trecut apoi pentru o scurtă perioadă la ASA Târgu Mureș, iar din vara lui 2004 a fost jucătorul lui Poli Timișoara, formație care l-a avut neîntrerupt sub contract până în 2012. De la alb-violeți a mai jucat, sub formă de împrumut, la CFR Timișoara, FCM Reșița, CS Buftea, Gloria Buzău și Unirea Urziceni. A mai evoluat în Rusia, la Alania Vladikavkas, la Săgeata Năvodari, ACS Poli Timișoara și Rapid București. În total, noul fundaș al Politehnicii a adunat 80 de prezențe în Liga I și 7 goluri înscrise, iar în cupele europene are 9 partide bifate, toate pentru Poli Timișoara. Site-ul transfermarkt.de îl evaluează pe Ioan Mera la 400.000 de euro.

Ioan Mera va face joncțiunea cu lotul mâine dimineață, când jucătorii Politehnicii Timișoara au programată vizita medicală. Primul antrenament sub comanda lui Sorin Brîndescu îl va efectua mâine după-amiază.

BCM Danzio scapă de grijile retrogradării, după 62-54 cu Rapid București

IMG_3094BCM Danzio își păstrează locul în elita baschetului românesc. Timișorencele au obținut astăzi o victorie muncită în fața Rapidului, scor 62-54, în al treilea joc al duelului pentru evitarea locului al 10-lea, teoretic retrogradabil. Fetele pregătite de Bogdan Bulj au avut însă emoții, după ce giuleștencele s-au regăsit în avantaj la pauza mare.

Povestea baschetului feminin timișorean continuă pe prima scenă. BCM Danzio a încheiat astăzi al șaptelea sezon la rând în elită, cu o victorie în meciul decisiv pentru supraviețuire. Întâlnirea cu Rapid, pentru stabilirea locurilor 9-10, părea o misiune la îndemână pentru baschetbalistele lui Bogdan Bulj, de la care era de așteptat să tranșeze disputa în doar două partide. A venit însă șocul din 11 martie, atunci când giuleștencele s-au impus cu 68-64. A urmat însă o victorie importantă, mai ales pentru moralul bănățencelor, săptămâna trecută la București, cu 67-39 și împingerea disputei în meciul decisiv, organizat din nou la Timișoara.

Al treilea episod al duelului pentru supraviețuire s-a consumat astăzi, la sala „Constantin Jude” și nu a fost lipsit de emoții pentru BCM Dazio. Primul sfert s-a disputat sub semnul echilibrului și s-a încheiat la egalitate, 15-15. La pauza mare însă, situația părea să se complice pentru fetele lui Bulj, care erau conduse cu 28-24, după o primă jumătate în care au pătimit mai cu seamă la aruncările libere (doar 4 din 11 transformate).

A doua jumătate a meciului a fost însă la discreția alb-violetelor, care au luat o opțiune serioasă la victorie printr-o prestație consistentă în al treilea sfert, la finele căruia tabela indica 47-37 pentru Danzio. În ultimele zece minute, Rapidul n-a mai reușit decât să micșoreze sensibil handicapul, fără a periclita succesul gazdelor.

S-a încheiat 62-54 și 2-1 la general pentru BCM Danzio, care încheie sezonul pe locul 9. În schimb, Rapidul a încheiat pe poziția a zecea și, în mod normal, ia drumul ligii secunde. În mod normal, deoarece încă e neclară strategia FRB pentru sezonul viitor în ceea ce privește formatul principalei competiții de baschet feminin a țării.

Pentru BCM Danzio, Ivana Grbic a reușit astăzi un double-double, 18 puncte și 13 recuperări. Au mai punctat Alexandra Dumitrache 13, Renata Szmutku 12, Briana Wilson 9, Carlee Lough 5 și Cristina Zidaru 5. Pentru Rapid, principalele marcatoare au fost Florina Diaconu 15 puncte, Natalia Burlakova 12 și Monica Nicolaescu 11.

Foto: sporttim.ro

BCM Danzio împinge în decisiv duelul pentru salvarea de la retrogradare

IMG_3094

Briana Wilson a fost principala marcatoare a timișorencelor în Sala „Rapid” (Foto: sporttim.ro)

BCM Danzio a câștigat deplasarea de astăzi, de la București, 67-39 cu Rapid, și își are soarta în propriile mâini. După meciul de astăzi, e egalitate la 1 în duelul din faza a doua a play-out-ului, a cărui miză e evitarea locului 10 retrogradabil (sau nu, FRB nespecificând clar acest aspect).

După înfrângerea surprnizătoare din prima întâlnire, cea de la Timișoara, 64-68 cu Rapid, fetele de la BCM Danzio erau obligate să câștige disputa de astăzi, de la București. În caz contrar, echipa pregătită de Bogdan Bulj ar fi încheiat sezonul pe locul 10, ceea ce ar fi putut duce la retrogradare.

Până la a discuta despre posibila soartă a pierzătoarei acestei întâlniri din faza a doua a play-off-ului, să spunem că astăzi, la București, BCM Danzio a dominat autoritar și s-a impus fără mari emoții, demonstrând că rezultatul de la Timișoara a fost un simplu accident. După primul sfert, formația bănățeană conducea la 12 puncte diferență, 18-6, pentru ca lucrurile să se clarifice încă de la pauza mare, când ecartul vizitatoarelor era de 23 de lungimi, 38-15. Diferența a continuat să se mărească în favoarea lui BCM Danzio și după reluare, ajungându-se la 52-24 în favoarea alb-violetelor, după 30 de minute de joc efectiv. Ultimul sfert a oferit singurele momente de echilibru, însă soarta partidei era deja de mult pecetluită.

Cele trei straniere rămase în lot au jucat un rol esențial în victoria de astăzi, de la București. Lider la puncte a fost Briana Wilson, cu 19, urmată de Carlee Lough 16 și de Ivana Grbic, cu un double-double, 14 puncte și 15 recuperări. Un aport important și-a adus și căpitanul formației timișorene, Cristina Zidaru, prin cele 12 puncte și 9 recuperări. A mai punctat pentru timișorence rezerva Denisa Mita – 6 puncte. Așa cum era de așteptat, cea mai bună jucătoare a Rapidului a fost Florina Diaconu, care a încheiat cu 17 puncte, însă nu a mai reușit să marcheze de la distanță.

Luni, 21 martie, la sala „Constantin Jude”, se decide soarta celei de-a doua retrogradate. Cine câștigă, încheie sezonul pe locul 9 și își poate gândi de pe acum strategia pentru toamnă, când o așteaptă o nouă participare în elită. Pierzătoarea va încheia pe locul 10 și va lua drumul ligii secunde, acolo unde a ajuns deja CSM Satu Mare, pierzătoarea primului duel din play-out. Cel puțin teoretic. Federația Română de Baschet nu a specificat până în acest moment care va fi formatul viitoarei ediții a Ligii Naționale feminine, astfel că nu se cunoaște în mod oficial numărul retrogradatelor din acest sezon. Unul în care, cu chiu, cu vai, doar 11 grupări și-au permis participarea în eșalonul de elită…

Să mai precizăm că echipa timișoreană a devenit o prezență constantă în prima ligă, după ce în primele două decenii de după revoluție a pendulat între eșaloane sau chiar a dispărut complet. Pentru BCM Danzio, meciul de lunea viitoare, de acasă, cu Rapid, va fi ultimul din cel de-al șaptelea sezon consecutiv petrecut în elită.

Lacrimile lui nea Aurică Drăgan pentru voleiul timișorean

draganA plecat definitiv din Timișoara în 1958. Deci, în urmă cu 57 de ani. Nu mai revine în orașul copilăriei sale decât în vizite, o dată sau de două ori pe an. S-a stabilit la București, acolo unde a cunoscut consacrarea ca sportiv, unde a devenit de trei ori câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Rapid și campion continental cu România. Tot acolo, a trăit emoțiile unei finale românești în C.C.E., Rapid – Dinamo, cu 30.000 de spectatori la un meci de volei, în actualul pavilion Romexpo. Cu toate că a părăsit de mult Timișoara, Timișoara nu l-a părăsit niciodată. O frază încărcată de patetism, unul asumat. Iar asta deoarece reacția eroului acestui articol când a venit vorba despre Timișoara trebuie să spun că m-a luat prin surprindere.

***

Sfârșit de mai. Mă întâlnesc cu Tibi Atănăsoae, colegul meu de la Radio Timișoara, în Piața Maria. Ne oprim în fața unei case de pe strada Gheorghe Doja. Aici locuiește Mihai Coste, unul dintre cei mai importanți voleibaliști din istoria Timișoarei. Domnul Coste nu e acasă, dar ne întâmpină oaspetele lui, sosit de la București. De fapt, cel pe care am venit să-l vedem.

Intrăm în hol. Nea Aurică Drăgan ne privește ușor surprins. Nu se aștepta la doi vizitatori. Îmi întinde mâna și rostește serios: „Sper că n-ați venit să mă bateți!”. După care izbucnește în râs și ne poftește în camera de zi. Ne așezăm. Pregătim aparatele. Eu pe cel de fotografiat, iar Tibi reportofonul. Sosesc și cafelele, iar înregistrarea începe.

Dragan 1965Aurel Drăgan dă frâu liber amintirilor. Ne vorbește despre performanțele Rapidului, echipă alături de care a cucerit de trei ori Cupa Campionilor Europeni, în 1961, 1963 și 1965. De titlul european cucerit cu România, la București, în 1963. De participarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo la prima apariție a voleiului în programul competiției. Acolo unde locul 4 ocupat de tricolori a fost considerat o mare nereușită. Alte vremuri, alte pretenții…

În ciuda palmaresului impresionant, Aurel Drăgan rămâne modest. Nu-i place să se descrie. Sau să se compare cu alți voleibaliști, fie ei colegi de generație ori urmași. Nu-i dojenește pe actualii practicanți ai jocului cu mingea la fileu din țara noastră. Și se abține să vorbească despre Federație.

O carieră glorioasă construită în capitală, pentru care și Timișoara are meritul ei. Unul esențial. Iar pentru că orașul de pe Bega nu a reușit să cucerească niciun trofeu la nivel de seniori în volei (fie el masculin sau feminin), spune că ar fi dispus să transfere măcar victoria din ’65 a Rapidului din C.C.E. în contul Timișoare. În semn de mulțumire.

Îl rugăm să transmită un mesaj voleiului timișorean… „Sigur că mesaje s-ar putea transmite multe. Eu transmit unul de părere de rău, că nu se găsește la nivelul la care ar trebui să se găsească”, spune nea Aurică. Se oprește pentru câteva secunde. Îl năpădesc lacrimile. „Pentru Sorin Grădinaru… numai cuvinte de laudă. Mi-ați pus o întrebare care mă emoționează. Fără acest băiat, Timișoara la volei ar fi moartă…”, rostește fostul mare voleibalist. După care își cere scuze. Nu s-a putut stăpâni. Reacția lui nea Aurică ne surprinde. Mi se umezesc și mie ochii, dar reușesc să mă stăpânesc. Interlocutorul nostru se simțea stânjenit de acest moment, peste care încercăm să trecem cât mai repede. Dar semnificația acestei reacții spune totul despre sinceritatea lui nea Aurică. Mulțumirile pe care le-a acordat Timișoarei, orașul în care a învățat voleiul, n-au fost gratuite, simple declarații pentru ziariști, spuse doar pentru că ar suna bine transcrise în presa noastră locală.

Aurel DraganLanul de cururuz sau granița dintre fotbal și volei

Aurel Drăgan a început voleiul la Locomotiva Timișoara, sub îndrumarea antrenorului Milorad Koin. Antrenor care și astăzi, la aproape 88 de ani, își amintește cu mare drag de splendida lui generație, câștigătoare a primelor două ediții a Campionatelor Naționale de juniori, în 1955 și 1956. O generație din care făceau parte Aurel Drăgan, Mihai Coste, Zoltan Kozonici (practic, vârfurile grupei), viitorii fotbaliști Nicolae Diminescu și Alfred Fuchs, Nicolae Rusănescu, ulterior prim-divizionar de rugby și Paul Martin.

„Nea Milică, pe lângă faptul că ne-a apropiat de acest sport, ne-a și educat. Ne-a insuflat dragostea pentru ceea ce facem. Ne-a povestit de jucătorii vechi ai Timișoarei, de cei ce au plecat din Timișoara și ne-a făcut să tindem către ceea ce au realizat ei la vremea respectivă. Ca să nu spun că ne povestea de jucători de mare valoare, jucătorii țărilor cu care aveam partide internaționale, despre ruși, cehoslovaci, polonezi, bulgari… Nu știu dacă în momentul de față, cei ce îi antrenează pe tinerii de astăzi, le povestesc despre cei despre care au fost sau despre cei înspre care ar trebui să tindă”, spune Aurel Drăgan.

Interesant e că, inițial, Drăgan începuse cu fotbalul, la „piticii” Științei Timișoara, în 1950. Doi ani mai târziu, a fost atras la volei de nea Milică Koin. Practic, a traversat actualul bulevard Vasile Pârvan, pe atunci un lan de porumb brăzdat de două cărări.

„Am trecut «pârleazul», cum s-ar spune, prin cucuruz. Pentru că între terenul de fotbal de la Politehnica și terenurile de volei de la CFR, era doar actualul bulevard Pârvan, care avea două cărări, iar în mijloc era sădit porumb. În timp, Milică, cu dibăcia lui, ne-a determinat pe unii să rămânem doar pe partea stângă a lanului de porumb. Alții, cum sunt Nicu Diminescu, Fred Fuchs, au rămas pe partea cealaltă”, povestește Aurel Drăgan, continuând: „Nu regret că am rămas la volei. Dar, la vremea respectivă, urmăream cu mare plăcere performanțele Științei, fiind legat de unii dintre viitorii mari performeri din fotbal. Erau colegi cu câțiva ani mai mari decât noi. E vorba despre Jackie Ionescu, portarul Uțu…”.

***

La vremea respectivă, polivalența nu era o caracteristică ieșită din comun pentru sportivi. Majoritatea erau practicanți ai mai multor discipline, nu de puține ori cu rezultate notabile și într-o parte, și în cealaltă. De pildă, pentru Aurel Drăgan, unul dintre sporturile complementare a fost atletismul. A ajuns până la cota 1,80m la săritura în înălțime (remrcabil pentru acea perioadă și pentru tehnica folosită pe atunci în această probă).

„La vremea respectivă, orașele mari aveau multe competiții. Noi, în Timișoara, ne pregăteam pentru volei, dar iarna jucam handbal în 7. Vara erau concursuri de atletism, pe terenul Politehnicii. Iar Milică ne trimitea la acele competiții. Poate vi-l mai amintiți pe Dănuț Pușcașu, unul dintre cei mai mari baschetbaliști timișoreni. Cu el am început, înainte de fotbal, să joc baschet, locuind în aceeași clădire, pe strada Telbisz. Primele «antrenamente» le-am făcut la baschet, cu Puiu Palici. Tot atunci, venise în Timișoara nea Costică Lache, care la început se ocupa de baschet, alături de Bebe Zugrăvescu, deși mai târziu a trecut la handbal”, povestește Aurel Drăgan.

Și-ar mai avea astăzi locul polivalența în sportul de performanță? „Pentru noi era un plus. Însă la modul în care se desfășoară astăzi instruirea în majoritatea disciplinelor sportive, nu știu dacă mai e posibil. La vremea respectivă, competițiile nu erau atât de dese, astfel că puteai participa la competițiile altei discipline. Nouă ne-a folosit. Atletismul pune bazele multor discipline. Handbalul la fel… Vreau să spun că Hansi Moser, prietenul și vecinul meu – eu stăteam pe Treboniu Laurian nr. 4, el la nr. 6 – , fiind elev la Construcții, a început tot cu voleiul. Nea Milică a vrut să-l ia și pe el în echipa noastră, dar el s-a îndreptat către handbal”, ne răspunde Aurel Drăgan.

***

Romania 1965 Dragan si Coste

Naționala de volei a României în 1965. În rândul de sus, al patrulea din stânga, Aurel Drăgan, iar al doilea din dreapta, Mihai Coste.

Între timp, a sosit și Mihai Coste. A deschis ușa încet, pentru a nu perturba înregistrarea radiofonică. Se așează cu noi la masă. Aprobă vorbele fostului său coleg de la Locomotiva Timișoara, Rapid București și echipa națională, dând ușor din cap, fără să intervină. Mai stăm la povești circa o jumătate de oră cu gazdele noastre. La plecare, nu ratăm ocazia să ne pozăm cu doi câștigători de Cupa Campionilor. O poză care, poate, pe Facebook nu spune multe. Dar în acest caz, numărul de like-uri e irelevant. Știu doar că atât eu, cât și colegul meu, am da acestei fotografii, dacă am putea, măcar de trei ori „like”, câte unul pentru fiecare titlu continental al Rapidului.

Ne plimbăm din nou pe Doja, către Piața Maria. „Realizezi că am vorbit cu cel mai mare voleibalist din istoria României?”, mă întreabă Tibi. Nu-i răspund. Îmi stă gândul tot la reacția lui nea Aurică atunci când a venit vorba de Timișoara, de Sorin Grădinaru… O reacție pe care m-am tot gândit cum aș putea să o ilustrez în cuvinte preț de o lună și jumătate. Și chiar dacă am așternut ceva pe „hârtie”, tot nu e suficient. Limba română îmi pare săracă. Mai ales pentru a explica un gest… inexplicabil, în special pentru vremurile în care trăim.

Calendarul alb-violet: 15 octombrie în istoria lui Poli

1950 Știința Timișoara remizează pe teren propriu cu Partizanul Petroșani, scor 1-1. Gazdele au deschis scorul în minutul 49, după o acțiune personală a lui Mioc. Gruparea din Valea Jiului a egalat în minutul 60, prin Guță Tănase. Studenții au evoluat în formula Curcan – Corbuș, Nicolaevici, Brânzei, Mazăre, Marcu, Nicolin (Glisici), Nicșa, Morja, Mioc, Chioreanu.

1961 Știința Timișoara pierde întâlnirea de la Ploiești, 0-2 cu Petrolul lui Ilie Oană. Deși formația gazdă avea numeroase absențe, a reușit să se impună, grație golurilor lui Munteanu, din minutul 11, și Zaharia, minutul 75. Timișorenii au avut de suferit din cauza accidentării portarului Petrișor Curcan, înlocuit de Pain în minutul 42. Iată formula cu care au evoluat timișorenii: Curcan (Pain) – Georgescu, Turcan, Hălmăgeanu – Petescu, Tanase – Igna, Gârleanu (R. Lazăr), Manolache, Lereter, Mițaru.

1962 Știința a disputat un amical pe teren propriu cu Minerul Lupeni, încheiat la egalitate, 3-3, după un joc cu o evoluție spectaculoasă a scorului, dar nu și cu un joc convingător din partea timișorenilor. Studenții au marcat prin Popa (min. 5), Keresztes (autogol, în minutul 24) și Mițaru (min. 90).

1965 Poli Timișoara susține un meci amical la Cluj, cu Universitatea, încheiat cu un rezultat spectaculos: 5-5. Pentru timișoreni au înscris Mureșan (2), Lereter, Mihăilă și Popanică, golurile ardelenilor fiind semnate de Uifăleanu, Ivansuc, Mustețea, Adam și Al. Vasile.

1967 Poli Timișoara înregistrează o victorie cu 2-0, pe teren propriu, cu Metalul Hunedoara, într-un joc din liga secundă. Jocul bănățenilor nu a strălucit, dar chiar și așa, și-au asigurat victoria fără foarte multe emoții, grație penaltiului transformat de Mureșan, în minutul 7, în urma faultului lui Pârvu asupra lui Cotormani, pentru ca apoi în minutul 57, Petrovici să marcheze cu un șut prin surprindere de la 20 de metri.

1972 Poli Timișoara pierde pe terenul Corvinului Hunedoara, scor 1-2. Cojocaru și Munteanu au marcat pentru gazde, unica reușită a poliștilor fiind semnată de Bojin.

1975 Poli Timișoara pierde la limită, 0-1, la București, cu Rapidul. Unicul gol al întâlnirii a fost înscris de Leșcanu.

1994 Poli Timișoara se impune cu 1-0 în deplasare, în fața Jiului Petroșani, într-un meci la care au asistat 15.000 de spectatori, o asistentă impresionantă pentru liga secundă. Unica reușită a partidei i-a aparținut lui Sanyi Kovacs, care a înscris, în minutul 54, din centrarea lui Roco Sandu. Costică Rădulescu a aliniat la Poli următoarea garnitură: Almășan – Varga, Macavei, Andreaș, Stoicov – Contescu, Trandu (Vlaicu), R. Sandu, Fl. Călin, Kovacs (Contra) – Băban.

1995 poli craiova1995 Poli Timișoara remizează fără goluri cu Universitatea Craiova. Un meci disputat într-o atmosferă incendiară, cu 9.000 de spectatori în tribunele stadionului bănățean și cu galeria CVUCS prezentă în peluza sud, oferind unul dintre primele recitaluri memorabile. Un joc în care, chiar și presa centrală recunoaște că victoria ar fi fost meritată de bănățeni, cărora li s-a refuzat un penalti clar în minutul 37, atunci când fundașul craiovean Naicu l-a faultat în careu, din poziție de ultim apărărtor, pe Băban, dar centralul Toma s-a făcut că nu observă. Costică Rădulescu a aliniat formula Țurcaș – Contra, Pelici, Macavei, Stoicov – Săvoiu (R. Ivan), Velcea (Contescu), Fl. Călin, Kovacs – Băban, Gușatu (Trandu).

2006 poli national2006 Poli Timișoara nu reușește să se impună pe teren propriu în fața lui FC Național. Bucureștenii au deschis scorul în minutul 76 prin Ovidiu Herea, însă Jonathan McKain a restabilit egalitatea în minutul 88. S-a încheiat 1-1, meci pe care antrenorul polist Sorin Cârțu l-a abordat în alcătuirea Popa – S. Rădoi, Mehmedovic, McKain, Emeghara, Alexa, Pleșan (Torje), Bădoiu (M. Oprea), Bălace (Bucur), Mansour, Cristea.

2011 Poli Timișoara suferă prima înfrângere de la retrogradarea forțată în liga secundă. Trupa lui Valentin Velcea a pierdut cu 0-1 la Sânmartin, cu Luceafărul Oradea, unicul gol al întâlnirii fiind marcat de Lupuț, în minutul 90+3. Timișorenii au evoluat în formula Lepmets – Dăruială, Fl. Ilie, Mera, Sepsi – Chiș, Gorobsov, Tameș (Curtean), Goga – Axente (Popovici), Zăgrean (Pătraș).

2011 luceafarul poli

Calendarul alb-violet: 10 octombrie în istoria lui Poli

1943_10_10-mica_brad-poli0-5_011943 Politehnica Timișoara dispută un amical în deplasare cu Mica Brad, pe care îl câștigă cu 5-0. În acest joc și-a consemnat debutul la formația bănățeană Andrei Rădulescu, autor a trei goluri.

1954 Știința Timișoara suferă o înfrângere surprinzătoare pe teren propriu, 1-3 cu Minerul Petroșani. Unicul gol al „studenților” a fost marcat de Ciosescu, în minutul 25. Gazdele au evoluat în formula Curcan (Catina) – Zbârcea, Brânzei, Retezan – Cojereanu, R. Marcu – Lazăr, Davidescu (Cădariu), Ciosescu, Mazăre, Dinulescu.

1965 Știința Timișoara cedează la limită la malul mării, 0-1 cu Farul Constanța, unicul gol fiind înscris de Tâlvescu, dintr-un penalti contestat. Bănățenii au evoluat în următoarea alcătuire: Sziklay – Surdan, Petrovici, Răcelescu, Spăriosu – Mihăilă, Morovan – Cotormani, Lereter, Popa (Regep), Mițaru.

1971 Poli se impune cu 2-0 pe terenul celor de la Minerul Teliuc, în Cupa României. Timișorenii au reușit să rupă echilibrul abia în repriza secundă, prin golurile lui Petrovici (min. 60) și Dima (min. 80).

1976 Poli Timișoara își răpune marea rivală din vest, UTA Arad, în fața a 30.000 de spectatori prezenți pe stadionul „1 Mai”. Dembroschi a deschis scorul în minutul 11, dintr-un penalti obținut de Covalcic. Viitorul polist Leonida Nedelcu avea să egaleze dintr-o lovitură liberă transformată în minutul 63. Tavi Roșca a adus însă victoria pentru Poli în minutul 89, cu un vole superb, care s-a oprit în vinclul porții lui Iorgulescu. Alb-violeții au evoluat în formula Katona – Vișan, Păltinișanu, Mehedințu, Maier – Roșca, Dembroschi, Șerbănoiu (Lața) – Floareș, Istrătescu (Cotec), Covalcic.

1990 Poli Timișoara trece la limită, scor 2-1, de Corvinul Hunedoara, într-un joc disputat pe teren propriu. Și de această dată, pentru oaspeți marca un viitor polist, Uleșan deschizând scorul în minutul 8. Timișorenii au restabilit egalitatea în minutul 30, prin Călin Rosenblum, pentru ca, în minutul 77, Ioan Timofte să aducă victoria pentru alb-violeți. Costică Rădulescu a trimis în teren formula Jipa – Andreaș, Crăciun, Ionuț, Stoicov – China, Bungău, Vlaicu, O. Popescu (Bărbosu) – Rosenblum (Mănăilă), Timofte.

1998 Poli Timișoara e învinsă la Oradea, de FC Bihor, cu 1-2. Gazdele au deschis scorul în minutul 25, printr-o lovitură liberă executată de Huza, la care Frunză nu a mai putut ajunge. Băban a egalat pentru alb-violeți la șapte minute de la reluare, la o fază în care gazdele au acuzat un fault la portarul Marius Popa (și el, peste ani, jucător al lui Poli!). Victoria bihorenilor s-a conturat în minutul 83, atunci când Moisescu a marcat cu capul în urma unui corner. Iată cum arăta echipa timișoreană: Frunză – S. Mihai, Velcea, Utfineanț, Dancia – Codrea, Rotariu, Vlaicu, Stoican – Băban, Sasu.

2001_10_10-poli-rapid1-3cr2001 O Poli în criză acută, cu jucători neplătiți și revoltați, primește vizita Rapidului, în 16-imile Cupei României. Fără să forțeze, giuleștenii se impun cu 3-1 pe Bega. Schumacher a înscris dintr-o lovitură de cap în minutul 29, deschizând tabela, pentru ca Pancu să dubleze avantajul alb-vișiniilor în minutul 36. Oaspeții au stabilit scorul de forfait în minutul 69, prin Marius Șumudică, însă zece minute mai târziu, Dan Noje a reușit să înscrie golul de onoare pentru alb-violeți. Poli, pregătită de Dan Stupar, a evoluat în alcătuirea Rahoveanu – Papa, Țarălungă, Chitescu (Benga), Tătaru, Ștreangă – Bota, Almășan, Stoican (Noje), Kovacs (Pecarov), Spătaru.

Timișoara, „locomotivă” a voleiului românesc

locomotiva-timisoara

Lăsat de izbeliște în prezent de factorii decizionali, voleiul timișorean trăiește doar din amintiri. Un trecut glorios, peste care s-a lăsat un strat gros de praf, pe care, prin campania SUSținem Universitatea, ne propunem să-l dăm la o parte. În urmă cu 60 de ani, la Locomotiva Timișoara (ulterior CFR), se puneau bazele unei generații excepționale de tineri voleibaliști, câștigătoare a primelor două ediții ale Campionatului Național de juniori. Dintre ei, s-au ridicat două nume de legendă ale României, Aurel Drăgan și Mihai Coste.

La jumătatea anilor ’50, voleiul era un sport în plină expansiune la nivel național. Timișoara, reprezentată de două echipe la startul primei ediții a Campionatului Național masculin, din 1949, devenise o prezență constantă la nivelul primei ligi, prin Știința, la care, în acei ani, străluceau nume precum Harasim, Cărpinișan, Perțache, Ciubotaru sau Boldur.

Capitala Banatului avea să aibă însă o intrare de-a dreptul triumfală pe scena întrecerilor juvenile. În luna octombrie a anului 1954, s-a dat startul primului Campionat Național de juniori, la care, din partea Timișoarei, a participat Locomotiva. Secția de volei a clubului feroviar a pus pe picioare o echipă redutabilă, selecționată de antrenorul Milorad Koin de la mai multe școli timișorene care dispuneau de condiții pentru practicarea voleiului.

Trupa alb-vișinie s-a calificat fără probleme la turneul final de la Ploiești, disputat în primăvara anului 1955, unde a avut o comportare meritorie, cucerind treapta cea mai înaltă a podiumului. Pe poziția a doua s-a clasat Progresul IT București, iar medalia de bronz i-a revenit echipei Tânărul Dinamovist Târgu Mureș.

Iată și lotul Locomotivei Timișoara, prima campioană națională de juniori a României: Diminescu, Fuchs, Hogea, Costea, Drăgan, Rusănescu, Eneșel, Simescu.

Cu acest nucleu, căruia i s-au mai alăturat câteva tinere talente recrutate de profesorul Koin, Locomotiva avea să-și apere titlul și în 1956, în urma unui turneu final desfășurat la Galați. Lupta pentru medalia de aur s-a dat, la fel ca în anul precedent, cu Progresul IT București, pe cea de-a treia treaptă a podiumului urcând Locomotiva CTFT București. Gazda turneului, Dinamo Galați, s-a mulțumit doar cu poziția a patra.

În lotul pregătit de Milorad Koin s-au regăsit Drăgan, Coste, Fuchs, Schet, Martin, Rusănescu, Pruneș, Diminescu, Hogea și Aron.

Drăgan și Coste, către culmile Europei

Firește, nu toți reprezentanții acestei generații s-au remarcat ca voleibaliști. De pildă, Nicolae Diminescu s-a axat pe fotbal, sport pe care îl practica în paralel, fiind promovat în prima echipă a Științei Timișoara în 1958. Pe atunci în vârstă de 19 ani, Diminescu s-a regăsit în lotul lărgit al echipei ce cucerea primul trofeu major din vitrina clubului studențesc, Cupa României.

Rapid București, câștigătoare a CCE în 1963. Aurel Drăgan, în dreapta, pe rândul de jos.

Rapid București, câștigătoare a CCE în 1963. Aurel Drăgan, în dreapta, pe rândul de jos.

Alții au continuat să rămână în preajma fileului. Și bine au făcut! Aurel Drăgan și Mihai Coste aveau să ajungă, în doar câțiva ani, printre cei mai importanți voleibaliști ai țării și chiar ai Bătrânului continent.

Aurel Drăgan s-a născut la 2 iunie 1938 la Humia, jud. Dolj, însă copilăria și-a petrecut-o la Timișoara, acolo unde a și descoperit voleiul. În 1957, a luat drumul capitalei, fiind legitimat la Rapid, unde a pus umărul la cele mai importante performanțe ale voleiului românesc la nivel de club.

Cu Aurel Drăgan în sextetul de bază, Rapidul avea să cucerească în trei rânduri Cupa Campionilor Europeni, în 1961, 1963 și 1965, disputând și patru finale, în 1960, 1962, 1966 și 1967. Să precizăm că, la campania din 1962, a luat parte și Mihai Coste, coleg cu Drăgan în echipa de juniori a Locomotivei Timișoara, dar care avea să se întoarcă pe Bega după acel sezon, fiind legitimat la Știința.

„Serve” timișorene pentru titlul european

Cu Aurel Drăgan și Mihai Coste în echipă, naționala României reușea, în 1963, o performanță la care astăzi voleiul românesc nici nu mai îndrăznește să viseze. În acel an, tricolorii au triumfat la Campionatul European, în calitate de țară organizatoare, după un turneu final de excepție, în care bifau 9 victorii din tot atâtea meciuri.
România a început competiția în seria a II-a preliminară, cu o victorie-fulger în fața Finlandei, conturată în doar 36 de minute: 3-0 (15-5, 15-0 (!), 15-4). A urmat o nouă victorie în trei seturi, cu Polonia, și un succes cu 3-1 în compania Olandei.

În faza finală a întrecerii, gazdele Campionatului European au răpus toate marile rivale de pe continent: 3-0 cu Iugoslavia, 3-0 cu Ungaria, 3-0 cu Franța, 3-1 cu Cehoslovacia, 3-1 cu Bulgaria și un spectaculos 3-2 cu URSS (8-15, 15-7, 15-13, 13-15, 15-8).

La 2 noiembrie, într-o sală Floreasca arhiplină, președintele Federației Internaționale de Volei (FIVB), Paul Libaud, le înmâna tricolorilor trofeul suprem. Printre cei ce au sărutat prețioasa cupă, s-au numărat, așadar și doua dintre produsele cele mai de seamă ale voleiului timișorean, Aurel Drăgan și Mihai Coste. Tot pe podiumul câștigătorilor a urcat și Ștefan Roman, fost jucător la CSU Timișoara, în prima ediție a Campionatului Național, aflat acum în rolul de secund al tehnicianului Nicolae Sotir.

1963 romania - dragan-coste-roman

România, campioană europeană în 1963. Pe rândul de jos, în dreapta, Aurel Drăgan și Mihai Coste. Lângă ei, în picioare și la costum, „secundul” Ștefan Roman, fost jucător la CSU Timișoara.

1964-tokyo-dragan

Voleibaliștii români studiază o sabie de samurai la Tokyo, în 1964. Al doilea din dreapta, Aurel Drăgan.

Aceiași Drăgan și Coste aveau să se regăsească și în echipa ce a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964, prima ediție la care voleiul a fost admis sub semnul celor cinci cercuri. Tricolorii au ocupat un onorant loc 4, în urma Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei și a țării gazdă, Japonia. De altfel, singurele eșecuri ale României din turneul desfășurat la Yokohama s-au înregistrat chiar în fața celor trei medaliate. În rest, Drăgan, Coste și ceilalți au trecut cu 3-0 de Brazilia și Olanda, cu 3-1 de Ungaria și SUA și cu 3-2 de Bulgaria și Coreea de Sud.

Printre avancronicile Jocurilor Olimpice de la Tokyo, regăsim, în revista Sport, un articol ce rememorează performanțele obținute, la nivel juvenil, de Locomotiva Timișoara, însoțit de o fotografie-document, datată în 1954, adică la începutul primului Campionat Național de juniori. Iată cu ce se ocupau „născocirile” profesorului Miodrag Koin un deceniu mai târziu:

„De la stânga spre dreapta, în picioare: Paul Martin (astăzi inginer la Copșa Mică și… nevoleibalist); Mihai Coste (inginer, maestru al sportului, jucător la Știința Timișoara și membru al lotului olimpic); Zoltan Cozonici (medic, jucător la Dinamo București), Alfred Fuchs (tehnician CFR la Timișoara unde și joacă… fotbal). În rândul de jos – Nicolae Rusănescu (inginer la UM Timișoara și jucător de… rugbi la Știința); Nicolae Diminescu (profesor de științe naturale în raionul Făgăraș și, probabil, doar spectator la meciurile de volei) și, în sfârșit, cel care și-a respectat în întregime făgăduiala începuturilor: profesorul de educație fizică Aurel Drăgan, maestru emerit al sportului, glorios titular al Rapidului, campioana țării și în două rânduri câștigătoare a CCE, și al reprezentativei României, campioana Europei”. (n.r. – e vorba despre fotografia principală a articolului de față).

Comentați alături de noi pe marginea situației actuale a voleiului timișorean, pe grupul oficial de Facebook al campaniei SUSținem Universitatea!