Aniversare fericită pentru alb-violeți! ASU Politehnica iernează pe primul loc în C4

ASU Politehnica a trecut cu brio ultimul examen al sezonului de toamnă. Alb-violeții au încheiat turul din C4 cu o victorie scurtă pe teren propriu, 1-0 cu Măgura Cisnădie, și își adjudecă astfel titlul neoficial de campioană de toamnă, la trei puncte distanță de echipa de pe locul 2, Metalurgistul Cugir. Golul lui Vucea, din prima repriză, a adus o victorie gustată din plin de suporteri, mai ales că ea a venit la doar o zi după aniversarea a 94 de ani de existență a fenomenului polist.

ASU Politehnica a controlat autoritate întâlnirea de astăzi, având ca de obicei o posesie net superioară adversarei. De altfel, gruparea din Cisnădie s-a apropiat rareori periculos de poarta polistă, dar și atunci când a făcut-o, tânărul Fișteag a intervenit sigur, hotărât, liniștind practic jocul colegilor săi din teren. Poate o explicație a absenței sibienilor din ofensivă e și lipsa experimentaților Beza și Tătar, care au înscris împreună 6 din totalul de 10 goluri ale Cisnădiei din acest tur de campionat.

Unicul gol al întâlnirii a fost înscris în minutul 38, de Vucea, care a inițiat o acțiune personală pe banda dreaptă și a șutat puternic, din lateral, fără speranțe pentru Căbuz.

De altfel, goalkeeperul echipei din Cisnădie a fost singurul impediment în calea unei victorii mai clare a timișorenilor. Portarul oaspeților a intervenit excelent , mai ales în repriza secundă, la încercările lui Marin , Bădăuță și Ghinescu, păstrându-și echipa în joc până la final.

ASU Politehnica încheie învingătoare pentru a opta oară din tot atâtea meciuri disputate acasă în acest sezon și iernează la trei lungimi distanță de Metalurgistul Cugir, care a trecut astăzi cu 3-1 pe teren propriu de CSU II Craiova.

ASU Politehnica (antrenor Sorin Brîndescu): Fișteag – Birău, Gălan, Bilia, Taub – Rebenciuc – Vucea, Giuricici, Codrea, Ghinescu – Tulcan. Au mai intrat Marin, Bădăuță, Țugui și Stefanovici.

Măgura Cisnădie (antrenor Ioan Luca): Căbuz – Vladu, Bara, Natea, Medeșan – Petrescu, R. Popa, Stănică – Neguț, Radu, Gombar. Au mai intrat Nasta, Moisi, Bobeș și Necula.

Sorin Bălu: „Mă așteptam chiar la o victorie mai clară”

©  Emanuel Titus Iliesi

© Emanuel Titus Iliesi

Mama Mia Becicherecu Mic a administrat o corecție severă liderului ASU Politehnica. Trupa lui Sorin Bălu s-a impus cu 3-0 în jocul de ieri, de pe teren propriu, după ce a reușit să profite la maximum de greșelile alb-violeților.

Antrenorul învingătorilor, Sorin Bălu, a declarat la final că se aștepta la o victorie clară în fața liderului din C4. „Mă așteptam ca victoria noastră să fie atât de clară. Chiar mai clară. Iar asta deoarece cunosc potențialul echipei mele. Cu tot respectul pentru Poli, am fost ferm convins că vom câștiga. De ce? Știm ce am vorbit la vestiar, știm ce am vorbit toată săptămâna, iar băieții mei au respectat toate indicațiile cu strictețe”, a declarat Bălu.

Antrenorul celor de la Mama Mia nu consideră că jocul cu ASU Politehnica a fost cel mai bun făcut de echipa sa în actuala stagiune. Sorin Bălu e de părere că echipa sa se putea lupta chiar la promovare, însă i-a lipsit nu de puține ori șansa în acest tur de campionat.

„Nu a fost neapărat cel mai bun meci al nostru. Noi am mai avut în acest sezon meciuri foarte bune, în special în deplasare. Am mai spus-o, ghinionul, neșansa, lipsa de concentrare la finalizare, lipsa de valoare în unele momente au făcuta ca noi astăzi să fim pe primul loc. Dar îmi felicit băieții, au meritat victoria, au arătat că au valoare și că nu merită să fie pe locul 7. Să nu mă înțelegeți greșit, Poli merită să fie pe primul loc, a jucat un fotbal de calitate până acum, a avut continuitate, dar de această dată, noi am fost net superiori”, a mai spus Bălu.

Tehnicianul trupei din Becicherecu Mic admite că în derby-urile timișene din „C” sunt cele mai mari orgolii și își amintește de irosirea promovării în urmă cu două sezoane, atunci când a fost împiedicată chiar de o cojudețeană, Millenium Giarmata.

„Vă spun sincer, dacă eu, cu echipa mea, nu pot promova, îmi doresc din tot sufletul să promoveze Poli. Eu în urmă cu doi ani, chiar în ziua în care mi se năștea copilul, am pierdut promovarea pentru că o echipă din Timiș m-a oprit. Noi n-avem orgolii prostești, vrem doar să jucăm fotbal. Nu îmi propun să o împiedic pe Poli. Dar nici nu voi zice vreodată «Poftim, Poli!»”, a conchis Bălu.

Marius Sârbu: „În repriza a doua, am dominat copios”

©  Emanuel Titus Iliesi

© Emanuel Titus Iliesi

Cetate Deva a pus mari probleme liderului ASU Politehnica, în jocul disputat ieri, pe terenul hunedorenilor. Formația pregătită de Marius Sârbu a revenit de la 0-2, însă alb-violeții au găsit forța de a marca golul victoriei pe final de întâlnire.

Antrenorul gazdelor e însă de părere că echipa sa merita mult mai mult din această dispută, ținând seama de aspectul jocului.

„Dacă ne uităm la tabelă, e un eșec, dar jocul eu zic că l-am controlat din toate punctele de vedere. În prima repriză, după aspectul jocului, poziționarea în teren, am avut undeva la 60-40%, în repriza secundă am dominat copios. Nu e cazul să comentăm arbitrajul,poate nici brigada nu a fost foarte concentrată, dar eu zic că a fost o greșeală flagrantă la golul al doilea marcat de oaspeți. Jucătorii noștri au reușit să revină la 2-2, pe fondul unui joc foarte bun, posesie, ocazii foarte multe. Nu am reușit, din păcate, să salvăm măcar un punct, deși din punctul nostru de vedere cred că am controlat cu autoritate jocul”, a spus la final Marius Sârbu.

Tehnicianul Devei consideră că jocul echipei sale e în creștere, iar echipa sa trebuie să rămână concentrată la îmbunătățirea lui permanentă.

„Din punctul mei de vedere, trebuie să avem o gândire cât mai echilibrată, să rămânem cu picioarele pe pământ, să rămânem modești și să ne concentrăm cel mai mult pe aspectul jocului. Noi, în vestiar, știm că jocul nostru e în creștere, suntem mândri că am dominat o echipă care află pe primul loc. Trebuie să ne adunăm și să ne concentrăm asupra jocului nostru, pentru că obiectivul nostru e menținerea în Liga a III-a și practicarea unui joc cât mai frumos, care să aducă lume la stadion, așa cum a fost astăzi”, a mai spus Sârbu.

Chiar dacă ASU Politehnica e liderul detașat din C4, Marius Sârbu nu consideră că alb-violeții au fost cel mai periculos adversar pe care Deva l-a întânit în acest tur de campionat, deși apreciază tot ceea ce face gruparea de pe „Știința”.

„Nu cred că Poli a fost cel mai dificil adversar pe care l-am întâlnit. Sigur, pentru noi a fost și o perioadă de acomodare cu Liga a III-a, am adaptat din mers. Dacă în Liga a IV-a ne-am bazat pe o posesie progresivă, acum jucăm ceva mai echilibrat. Jocul nostru a fost în creștere în ultimele etape, dar poate neșansa și lipsa de concentrare la finalizare au făcut să nu câștigăm. De această dată, am întâlnit o echipă foarte organizată și concentrată, dar pe care noi am dominat-o. Îi felicit pentru tot ce fac la Timișoara, pentru acest public minunat care îi susține meci de meci, îl felicit pe domnul profesor Brîndescu. Poli e o echipă frumoasă, care face mult bine fotbalului. Și noi trebuie să fim mândri că jucăm fotbal la un nivel totuși destul de înalt”, a mai spus Marius Sârbu.

VIDEO + FOTO | Ultima vizită la Hunedoara, o amintire plăcută pentru suporterii poliști

Sâmbătă, fanii Politehnicii vor lua cu asalt Hunedoara. Suporterii alb-violeți n-au mai descins pe stadionul „Michael Klein” din Hunedoara de aproape nouă ani. Atunci, n-a fost vorba despre un duel cu echipa locală, ci de un meci din optimile Cupei României, cu CFR Cluj, câștigat de Poli cu 2-0. 5.000 de spectatori au asistat la jocul de sub furnale, cei mai mulți dintre ei simpatizanți ai lui Poli, fie sosiți de la Timișoara, fie localnici.

La 8 noiembrie 2006, Poli Timișoara și CFR Cluj se întâlneau la Hunedoara, pe teren neutru, în optimile Cupei României. O locație aflată, aproximativ, la jumătatea distanței dintre cele două orașe. Însă în acea zi însorită de toamnă, stadionul „Michael Klein” a fost teritoriu violet.

Atât în tribune, unde eșarfele și steagurile alb-violete dominau fondul vizual, ci și pe dreptunghiul verde, unde Poli a controlat ostilitățile și a obținut o victorie clară, scor 2-0. Ambele reușite au fost semnate de Andrei Cristea, în minutele 20 și 51. De altfel, acest a avea să fie unul dintre cele mai reușite jocuri ale băcăuanului în perioada petrecută la Timișoara.

Iată și cele două distribuții de la meciul amintit:

Poli Timișoara (antrenor Alin Artimon): M. Popa – Olah, Cânu, McKain, Emeghara – Caramarin (cpt.), Alexa, Izvoranu, Bălace – Cristea, G. Bucur. Au mai intrat Grigorie, Torje și M. Oprea.

CFR Cluj (antrenor Cristiano Bergodi): Stăncioiu – Panin, Jula, Cadu, Miclăuș – Fl. Dan, Minteuan (cpt.), C. Coroian – Semedo, Chihaia, R. Surdu. Au mai intrat Tilincă, Anca și Mojica.

Meciul de pe „Michael Klein” a fost arbitrat de Sebastian Colțescu din Craiova, ajutat la cele două tușe de Marcel Savaniu din Sibiu și Claudiu Tripa din Arad.

Să mai spunem că în acea ediție, Poli Timișoara ajungea în finala Cupei României pentru prima oară după 15 ani. Avea să rămână însă o amintire tristă, alb-violeții pierzând delul pentru trofeu, disputat chiar pe stadionul „Dan Păltinișanu”, 0-2 cu Rapid București.

Revenind la partida din 8 noiembrie 2006, iată reportajul realizat după meci de Analog TV și, mai jos, o amplă galerie foto:

 

FOTO + VIDEO | O victorie intrată în legendă: 35 de ani de la Poli – Celtic 1-0

Ne uităm în calendar și nu ne vine să credem. 35 de ani… Deși în memoria colectivă, a noastră, a druckerilor, parcă s-a întâmplat totul ieri. Parcă mai adineauri ne înghesuiam la porțile stadionului „1 Mai”, pentru a prinde un loc cât mai bun la „marele bal”. Înarmați cu table, cărți de joc și-o ujină. Mai aruncăm o privire spre calendar. Să fie totuși 35 de ani?! Chiar atât a trecut de la golul lui „Tata Mare”, care ne-a smuls lacrimi de bucurie? Acel gol care ne-a făcut să zbierăm cât ne țineau bojocii, de ne-auzeau până și florăresele din „700”? Da!… 35 de ani s-au scurs de la Poli – Celtic. De la acel 1-0 care făcea înconjurul Europei. Alb-violeții profesorului „Jackie” Ionescu eliminau un colos din Cupa Cupelor. Iar scoțienilor nu le mai rămăsese decât să-și scoată pălăria în fața noastră.

În acel 1 octombrie de referință pentru fotbalul timișorean, cel din 1980, tot orașul vuia încă de dimineață. Răbdarea era un termen cu totul străin pentru poliști, care numărau orele, minutele, secundele până la fluierul de start. Cu două săptămâni în urmă, la Glasgow, Poli a reușit o prestație remarcabilă. Celtic s-a impus cu 2-1, grație „dublei” semnate în prima repriză de oportunistul Nicholas. Ai noștri au marcat în minutul 78, prin Manea. Și o mai puteau face încă o dată – cel puțin – pentru că Gigi Cotec a irosit o șansă uriașă cu trei minute înainte de final. Relatarea de pe Celtic Park a lui Nicolae Secoșan ne-a ținut ca pe ace în fața aparatelor de radio. Și ne-a transmis speranța că… se poate!

Iar această speranță a fost vizibilă în asistența de pe stadion unde, la ora startului, realmente nu mai aveai loc s-arunci un ac! Peste 50.000 de poliști au luat cu asalt „Marele Oval” și fiecare dintre ei avea să prețuiască amintirea acestui meci ca pe o adevărată comoară a familiei. „Știi, dragul tatei, și eu am fost acolo, când Poli a bătut-o pe Celtic!…”

Chiar dacă scoțienii văzuseră încă de la Glasgow că Poli poate reprezenta un real pericol, n-au atacat în valuri la Timișoara, așa cum poate era de așteptat. De altfel, n-au contat în atac decât o singură dată, când McGrain s-a infiltrat în careul lui Moise, dar n-a reușit să înscrie. Poli a presat, împinsă de la spate de tribunele arhipline. Iar golul izbăvitor a venit în cele din urmă, în minutul 81. Lovitură liberă de pe dreapta. Execută Dumitru… „Hai, «Liță», sus cu ea!” Se fluieră… Liță înalță mingea în careu… Nedelcu sare cu portarul Latchford… nu apucă să lovească balonul. Of, „Lone”… Dar scoțienii nu resping! Mingea ajunge la Păltinișanu!… „Tata Mare” se repede spre balon și îl lovește cu sete… GOOOOOL! Gol! Gol! Gol! O fi real? Scoțienii, resemnați, cu mâinile în șold. Alb-violeții formează un „mol” al bucuriei. Vacarmul de pe „1 Mai” e de-a dreptul asurzitor. Da, e gol! Poli marchează golul calificării! Celtic, deși mai are 9 minute la dispoziție, nu reușește să construiască, nu mai gândește limpede, McGarvey și Nicholas sunt din ce în ce mai izolați. Iar fluierul final vine, finalmente! Poli o elimină pe Celtic din Cupa Cupelor! Deși suntem de dimineață pe stadion, nu ne vine să plecăm.

Și nu ne mai putem opri din aplauze pentru eroii noștri: Moise – Nadu, Șerbănoiu, Păltinișanu, Șunda (70, Cotec) – Manea, I. Dumitru, Dembroschi (65, Titi Nicolae), Vișan – Anghel, Nedelcu.

…au trecut 35 de ani. Iar o parte a celor enumerați mai sus a intrat în legendă. S-au dus, pe rând, Păltinișanu, Anghel, Cotec, Șerbănoiu… Sperăm că s-au revăzut, că sunt și astăzi împreună, pe undeva, povestind „la una mică” despre acel memorabil 1 octombrie 1980.

Ne-a părăsit Vasile Gaboraş

11219021_963388187032989_1902378445461714806_nO veste tristă a făcut astăzi de dimineaţă înconjurul lumii fotbalistice din Timişoara. Vasile Gaboraş, fostul portar al lui Poli şi CFR, şi ulterior antrenor de portari şi de copii la clubul alb-violet, s-a stins din viaţă, cu doar trei săptămâni înainte de a împlini 70 de ani.

Vasile Gaboraş a adunat 107 meciuri la nivelul primului eşalon, apărând, la acest nivel poarta echipelor UTA (pentru care a debutat la 19 ani, în 1964), Universitatea Cluj, Universitatea Craiova şi CFR Timişoara (el şi un alt portar dispărut dintre noi, Ludovic Tatar, şi-au împărţit buturile la ultimul sezon al „leoparzilor” pe prima scenă, 1970-1971.

Ulterior, a evoluat şi pentru Poli Timişoara, rămânând după retragerea din activitatea de jucător în cadrul clubului alb-violet. La Poli a activat la nivelul centrului de copii şi juniori, dar şi în echipa de seniori, fiind antrenor cu portarii la mijlocul anilor 90.

În ultimii ani, a activat ca profesor la LPS Banatul, iar prin „mâna” lui au trecut o serie de jucători de valoare. Unul dintre ei este Paul Codrea, cel pentru care a insistat chiar Gaboraş să facă pasul la Poli.

Înmormântarea va avea loc duminică, de la ora 15, în Cimitirul din Calea Buziaşului.

Dumnezeu să-l aibă în pază!

În așteptarea derby-ului | Poli a sărbătorit două promovări în „A” după meciuri contra Cugirului

1973-bucuria_unui_mare_succesASU Politehnica va primi sâmbătă vizita Metalurgistului Cugir, într-un interesant duel al singurelor formații cu maximum de puncte din C4. De-a lungul anilor, vechile Poli și Metalurgistul s-au întâlnit în repetate rânduri la nivelul celui de-al doilea eșalon, ultima oară în sezonul 1983/1984. De altfel, de două ori alb-violeții au sărbătorit promovarea în prima divizie după jocuri cu echipa din Cugir.

În urmă cu exact o jumătate de veac (6 iunie 1965), pe stadionul „1 Mai”, inaugurat de numai doi ani, Știința Timișoara obținea o victorie ce o readucea în eșalonul de elită al țării, în dauna grupării AS Cugir (viitoarea Metalurgistul). A fost 3-1 pentru „studenți”, care au reușit toate cele trei goluri în prima repriză, prin Cici Manolache (min. 2), Petre Spăriosu (min. 23) și Iosif Lereter (min. 37). Pentru ardeleni, a punctat Mureșan în minutul 54. Iată cele două distribuții din partida amintită:

Știința: Popa – Petrovici, Răcelescu, Turcan, Spăriosu – Cotormani, Lereter – Cucu, R. Lazăr (Surdan), Manolache, Popa.

Cugir: Boroș II (Salomir) – Dinea, Turcu, Toth, Mihai – Boroș I, I. Gheorghe – Kis, Moraru, Nistor, Mureșan.

1973-promovare-0A doua promovare sărbătorită la finalul unui joc cu Metalurgistul Cugir a fost cea din 1974. La 1 iulie, în ultima etapă a Diviziei B, Poli întâlnea gruparea din județul Alba, pe teren propriu, reușind să se impună cu 4-1. Peste 12.000 de spectatori au aplaudat reușitele lui Bungău (min. 7 și 8), Floareș (min. 48) și Dașcu (min. 68), pentru oaspeți punctând Iancu, în minutul 86. Firește, promovarea matematică fusese obținută mult mai devreme,adevărata dezlănțuire a bucuriei având loc cu aproape o lună în urmă, la 3 iunie, prin victoria cu 1-0 în fața principalei contracandidate, FC Bihor.

1984_03_18-poli-met_cugir6-0e20_01Poli și Metalurgistul Cugir s-au aflat ultima oară în aceeași serie de campionat în sezonul 1983/1984, când alb-violeții pregătiți de Emerich Dembroschi au câștigat la pas seria a III-a a Diviziei B. Cele două formații s-au întâlnit pentru ultima dată la 18 martie 1984, în etapa a 20-a a respectivului campionat, când timișorenii au obținut un succes categoric pe Bega, 6-0. Miroslav Giuchici a reușit atunci un meci de zile mari, încununat cu patru goluri (min. 5, 19, 67 și 78), celelalte două reușite fiind semnate de Mircea Bolba (min. 17) și Stelian Anghel (min. 87).

Metalurgistul Cugir, grupare înființată în 1939, are la activ 26 de sezoane în eșalonul secund și alte două în Cupa Eroilor, competiția ce a luat loc „B”-ului în perioada războiului. Orășelul din județul Alba n-a mai fost însă reprezentat la acest nivel din ediția 1992/1993, când a retrogradat ocupând locul 17 în B2. În acest sezon, Metalurgistul își propune să revină acolo unde cândva fusese o prezență constantă (19 sezoane consecutive în B, din 1962/1963, până în 1980/1981 inclusiv).

Timișoara ole, spre Divizia C!

10404407_698348150271943_4201723875481552797_nSunt rare dățile în care cuvintele nu sunt de ajuns pentru a descrie un eveniment, oricât ai încerca. Meciul Poli-Lupac de sâmbătă este un asemenea moment. Mii de fotografii, video-uri, zeci de știri și totuși parcă e imposibil de redat fidel nebunia care a avut loc sâmbătă pe Știința. Ar trebui să inventăm noi epitete și să ridicăm gradele de comparație peste superlativ pentru a povesti ce am trăit alături de Poli.

Prima impresie care mi-a făcut pielea de găină a fost vocea poliștilor care răsuna înainte să iei colțul la Universitatea de Vest. Un strigăt de luptă al Peluzei care își chema alb-violeții pe terenul de bătălie și care a dat tonul partidei.

Pe măsură ce te apropiai de teren, rămâneai surprins de miile de oameni care ar fi putut fi oriunde altundeva, dar au ales să fie prezenți, alături de noi, pe Știința, pentru a o susține pe Poli. În ciuda spațiului restrâns, fiecare și-a găsit câte un loc pentru a urmări partida. Fie că au fost în peluză, pe iarbă, cocoțați pe clădiri, pe geamul universității sau al căminelor, pe umerii părinților, nu cred că a fost persoană care să nu stea cu sufletul la gură timp de 90 de minute, fericită că a văzut măcar un gol sau o fază memorabilă.

Și au avut ce vedea! Jucători motivați, faze de excepție, ratări și o ploaie de goluri. Emoție pură atât în teren, cât și în peluză, multiplicată de mii și mii de ori. Freamătul de la fiecare fază s-a simțit și s-a propagat prin fiecare alb-violet, până când a devenit o voce unitară și răsunătoare. Un ecou al victoriei, al pasiunii și al speranței, atât de puternic încât nu mai poate fi ascuns, ignorat sau denaturat. Indiferent cât de mult se încearcă și se va mai încerca pe viitor. S-a văzut clar pentru a nu știu câta oară ce înseamnă Poli. Cât de multă lume simte și trăiește în alb-violet, răspunde la apel și vine să își susțină echipa necondiționat.

Cine a fost acolo a simțit-o pe pielea lui și nu mai are nevoie de nimic pentru a-i întări convingerile. Nici nu cred că acest meci se poate uita prea curând. Cum ai putea să uiți zâmbetul lui Iorgovan când a dat prima lovitură, pentru a-și susține colegii? Golul din stomac când Lupacul a deschis scorul chiar în timp ce cântam imnul? Sau explozia de bucurie la fiecare gol marcat de-ai noștri, tot mai intensă, tot mai aproape de victorie? Vânătăile de la gardul pe care ai stat cocoțat să nu pierzi niciun moment important din meci?

Marea familie alb-violetă s-a reîntregit pentru 90 de minute, sâmbătă, pe Știința, pentru că Poli a avut nevoie de ea. Pentru suporteri nu a contat că au parcurs doi kilometri, zeci, sau chiar câteva sute. A contat doar să fie acolo. Ceea ce s-a văzut la meci este însă doar o mică parte a celor care așteaptă, pregătiți, ca fotbalul să redevină ceea ce ar fi trebuit să fie întotdeauna. Înainte să fie murdărit de personaje obscure. Pasiune mai presus de interese și dragoste necondiționată pentru echipă, oraș și culori.

Mai avem o săptămână de stat cu sufletul la gură, până când ne vom deplasa să facem istorie în alb-violet la Lupac. Apoi vom avea un an întreg la dispoziție să schimbăm mentalități și să ne continuăm la fel de hotărâți drumul, în liga a treia.

Nimic pe lume nu poate să oprească, echipa noastră Politehnica! Etapa viitoare, toți în deplasare!

Mircea Obrejan, aproape de Poli și în Scoția, prin Druckeria Albion

dodoPână în sezonul trecut, a contribuit activ la rezultatele lui ASU Politehnica, din rolul de fundaș central. Locul de muncă l-a forțat să renunțe însă la cariera de jucător, îndepărtându-se de gazon, dar nu și de culorile alb și violet. Mircea „Dodo” Obrejan, căci despre el e vorba, se află momentan în Scoția, unde lucrează la una dintre cele mai importante companii de telecomunicații din lume. De curând, i s-a oferit varianta de a se implica  din nou activ la clubul alb-violet, odată cu apariția asociației Druckeria Albion.

Pentru moment un „proiect pilot”, Druckeria Albion e o idee mai veche a poliștilor aflați în Marea Britanie și materializată la sfârșitul lunii trecute. Această asociație își propune să unească întreaga comunitate a iubitorilor de alb și violet din Insulă, într-o formă în care să poată ajuta propriu-zis la bunul mers al echipei ASU Politehnica Timișoara.

Printre cei ce au aderat încă din start la Druckeria Albion se numără și Mircea Obrejan. „Dodo”, așa cum e cunoscut în rândul foștilor săi colegi și ai suporterilor, a evoluat până în sezonul trecut la ASU Politehnica, pe postul de fundaș central. A luat drumul Scoției, în interes profesional, însă a rămas aproape de clubul la care a evoluat vreme de șapte ani.

albion„Mi se pare o idee foarte bună. Orice lucru făcut pentru Poli mă bucură foarte tare și sunt mândru că pot să iau și eu parte la așa ceva și să ajut cum pot. Așa pot să fiu și eu implicat la club, cum am fost și înainte, când jucam. Dar totuși, e greu departe de casă și departe de Poli”, ne-a spus Mircea despre apariția organizației fanilor poliști din Marea Britanie.

După o viață petrecută pe dreptunghiul verde, „Dodo”, care va împlini 27 de ani în luna august, recunoaște că îi lipsește fotbalul. „Cel mai mult îmi e dor de colegi, de atmosfera bună de la antrenamente și îmi e dor de suporteri și de atmosfera superbă de la meciuri”, ne-a mai spus Obrejan.

De departe, din Scoția, Mircea a urmărit atent evoluția foștilor săi colegi, care au realizat în acest sezon obiectivul ratat de puțin în sezonul trecut, calificarea pentru barajul de promovare. „Evoluția băieților din acest an a fost proape perfectă. Mai puțin ultima etapă, dar în rest sunt foarte mulțumit. S-a vazut clar că au fost cei mai buni. Mai ales împotriva rivalilor pentru promovare”, a caracterizat „Dodo” sezonul recent încheiat din Liga a IV-a. În 20 și 27 iunie, foștii săi colegi vor avea „examenul final”, în dublă manșă, barajul de promovare în Liga a III-a. „Le urez multă baftă! Sunt convins că vor câștiga și vor scrie istorie pentru Poli. Nu știu cu cine vor juca, dar sunt convins că la anul vom fi în Liga a III-a”.

Născut la 20 august 1988, Mircea Răzvan Obrejan a efectuat junioratul la Poli, iar din 2007 a trecut la ASU Politehnica, odată cu intrarea la facultate, continuând la club până anul trecut. În prezent, lucrează în Scoția, pentru cunoscuta companie de telecomunicații Nokia, într-un proiect ce vizează întreaga Mare Britanie.

Calendarul alb-violet: 4 martie în istoria lui Poli

1956_03_04-stiinta_tm-flamura_rosie_arad2-1a11956 Știința Timișoara s-a impus în amicalul susținut pe teren propriu cu Flamura Roșie Arad. A fost 2-1 pentru studenți, într-un joc urmărit de 5.000 de spectatori, conform relatărilor din presa vremii. Ciosescu (min. 67) și Dinulescu (min. 89) au marcat pentru timișoreni, unicul punct al arădenilor fiind semnat de Mercea, în minutul 75. Iată și cele două garnituri:

Știința: Curcan – Zbârcea, Dee, Florescu – Cojereanu, Nicolin – Gârleanu, Tănase, Ciosescu, Dinulescu, Boroș. A mai intrat Lazăr.
Fl. Roșie Arad: Faur – Szucs, Dușan, Farmati – Capaș, Serfogil – Jurcă, Mercea, Bakos, Petschovschi, Birău. Au mai intrat Mihuț și Dudaș.

1962_03_04-stiinta-jiul6-1a_sp21962 Știința Timișoara s-a impus categoric în amicalul susținut în propriul fief cu Jiul Petrila. 6-1 pentru studenți, prin reușitele lui Manolache (min. 27, 85), Lazăr (min. 30), Mițaru (min. 70, 88) și Lereter (min. 80), unica reușită a grupării din Valea Jiului fiind semnată de Gabor, din penalti, în minutul 53. Și echipele de tineret a celor două cluburi au jucat în aceeași zi, câștig de cauză având tot timișorenii, cu 3-1.

1979 Poli Timișoara cedează pe terenul Universității Craiova, scor 0-2. Aurică Beldeanu a deschis scorul pentru olteni în minutul 5, iar Cămătaru a stabilit rezultatul final, în minutul 52. Cele două echipe s-au prezentat astfel:

U Craiova: Lung – Negrilă, Ștefănescu, Tilihoi, Purima – Țicleanu, Beldeanu, Balaci – Crișan, Cămătaru, Cârțu.
Poli Timișoara: Bathori – Vișan, Păltinișanu, Mehedințu, Barna – Roșca, Dembroschi, Șerbănoiu – Nadu, Anghel, Cotec. Au mai intrat Catona și Lața.

1981 Poli Timișoara s-a calificat în semifinalele Cupei României, după 3-2, după prelungiri, cu FC Constanța, meci disputat pe teren neutru, la Pitești. Nedelcu a deschis scorul pentru alb-violeți, în minutul 25, iar Anghel a dublat avantaju, în minutul 31. Dobrogenii s-au trezit însă din șocul primirii celor două goluri și au egalat, punctând prin Buduru (min. 33) și Peniu (min. 52). În prelungiri, Nedelcu a găsit din nou drumul spre gol, în minutul 97, calificându-și echipa în penultimul act al întrecerii pe care Poli o câștigase cu un an în urmă. Iată cele două echipe care s-au înfruntat în Trivale, sub privirile a doar 300 de spectatori:

Poli Timișoara: Moise – Nadu, Păltinișanu, Șerbănoiu, Vișan – Dumitru, Manea, Vlătănescu – Anghel, Nedelcu, Nucă. Au mai intrat Dembroschi și Roșca.
FC Constanța: Costaș – Borali, Antonescu, Nistor, Caramalău – Gache, Drogeanu, Buduru – Peniu, Petcu, I. Moldovan. Au mai intrat Purcărea și Ștefanovici.

1984 Poli Timișora a început cu dreptul returul Diviziei B, printr-o victorie clară 4-0, pe teren propriu, cu Minerul Cavnic. „Mima” Giuchici a reușit o „dublă”, în minutele 10 și 85, pentru alb-violeți mai punctând Adrian Manea, în minutul 22, și Mircea Bolba, în minutul 36.

1990 Poli Timișoara a susținut un amical la Caransebeș, cu CSM-ul local, formație ce activa la vremea respectivă în eșalonul al treilea. A fost 4-0 pentru alb-violeți, Timofte reușind un hattrick, în minutele 5, 25 și 67, pentru ca al patrulea gol să poarte semnătura lui Tavi Popescu, în minutul 75. Iată cele două formații:

CSM Caransebeș: Bona – Vlăduț, Mateiaș, Marin, Ienca, Gagiu, Dacica, Decuseară, Veche, Torok, Lozici. Au mai jucat Țibulea, Arnăut, Verdeș, Halasz și Mutașcu.
Poli Timișoara: Almășan – Varga, Crăciun, Stoicov, Rosenblum, Andreaș, China, Bungău, Dican, Timofte, O. Popescu. Au mai intrat Moise, Pascu, Ionuț, Ciută și Alexandru.

2000 Poli Timișoara a bifat un succes important pe teren propriu, scor 3-1, cu FC Drobeta Turnu Severin. Pentru alb-violeții lui Romulus Gabor, au punctat Alin Crișanov (min. 33), Claudiu Balaci (min. 48) și Leo Naidin (min. 52), golul de onoare al mehedințenilor fiind marcat de Florescu. Iată și cele două formații:

Poli Timișoara: Frunză – Mioc, Utfineanț, Stupar, Mocanu, Stoican – Crișanov, Naidin, Militaru – Balaci, Micu. Au mai intrat Bota, Băban și Șerban.
FC Drobeta: Diac – Cepoi, C. Ciobanu, Artimon, Hulubei – Florescu, Vlaicu, Goiceanu, R. Ciobanu – Decu, Udrea. Au mai intrat Ancuța, Axinte și Stănici.

2007 Unul dintre cele mai celebre dueluri Poli – Dinamo din istorie. Deși nu a fost vorba despre o victorie a alb-violeților, ci de o remiză (1-1), aceasta a fost obținută cu o echipă crudă, lipsită de experiență, patronul Marian Iancu ordonând atunci utilizarea echipei secunde, în semn de protest față de FRF. Dinamo a condus la pauză cu 1-0, prin golul marcat de Claudiu Niculescu în minutul 26, însă Mansour – unul dintre puținii „seniori” înscriși pe foaia de joc – a egalat în minutul 46. Iată cele două garnituri:

Poli: Pantilimon – Matei, Scutaru, Luchin, Latovlevici, Torje, Alexa, Daminuță, Pătraș, Omoduemuke, Mansour. Au mai intrat B. Străuț, Popovici, Riviș.
Dinamo: Lobonț – Blay, Moți, Șt. Radu, Pulhac, Ad. Cristea, Mărgăritescu, C. Munteanu, Bălace, Niculescu, Dănciulescu. Au mai intrat Vranjikovic, Mendy și F. Fernandes.

2012 Poli Timișoara a câștigat amicalul susținut cu formația de Liga a III-a (pe atunci) FC Caransebeș. A fost 3-0 pentru alb-violeți, grație reușitelor lui Axente (min. 33), Popovici (min. 52) și Gorobsov (min. 77). Antrenorul Valentin Velcea i-a utilizat pe Lepmets – Belu, Scutaru, Fl. Ilie, Sandu – Chiș, Zaluschi, Poparadu – Goga, Axente, Popovici. Au mai intrat Kirev – Mera, Pătraș, Fuchs, Gorobsov, R. Cârstea, Ad. Popa, Dobricean și Petcuț.