Victor Gîrlea: „Șansa revenirii în fotbalul timișorean nu poate decât să mă bucure”

Victor Gîrlea (dreapta) a revenit în fotbalul timișorean în această iarnă

Victor Gîrlea e una dintre variantele de la care suporterii Politehnicii așteaptă rezolvarea unui post-problemă în turul campionatului, cel de portar. Goalkeeperul în vârstă de 21 de ani, care a evoluat în prima parte a campionatului la Dacia Unirea Brăila, a optat în această iarnă pentru revenirea la Timișoara, unde este și student la Facultatea de Educație Fizică și Sport. Cum staff-ul Politehnicii îl cunoștea destul de bine, înregimentarea în grupul „Băieților în Ghete” nu a constituit o mare problemă, iar în săptămâna premergătoare cantonamentului din Băile Herculane, tânărul portar demonstrând că poate fi o soluție în returul acestul campionat, evident, prin muncă și disciplină. Să facem, așadar, cunoștință cu noul apărător al buturilor poliste.

Victor, cum ai găsit Timișoara după, iată, aproape de trei ani de pribegie prin alte zone fotbalistice din țara noastră?
Timișoara rămâne pentru mine cel mai frumos și cel mai drag loc. Aici m-am născut, aici am debutat în fotbal, aici am familia, iar șansa revenirii în fotbalul timișorean nu face decât să mă bucure enorm. Respect foarte mult ceea ce au făcut suporterii, antrenorii, conducătorii acestei echipe, iar faptul că m-au primit în rândurile lor nu face decât să mă bucure și, totodată, mă obligă pentru ca împreună cu ceilalți colegi, să facem față rigorilor acestei ligi.

Tânărul portar timișorean e conștient că numai cu multă muncă, echipa își poate îndeplini obiectivul de menținere în eșalonul secund

Din punct de vedere financiar, Politehnica nu e unul dintre cele mai tentante cluburi. Tu cum ai cântărit acest aspect?
Sunt tânăr, pentru mine este foarte important să mă pregătesc exemplar, să dovedesc că pot aspira la o continuare a ascensiunii pe plan profesional, iar când mi se oferă posibilitatea să îmbrac acest tricou, sincer, situația financiară nu o pun chiar pe primul plan. Ceea ce se întâmplă aici, la Timișoara, în sânul acestei grupări susținută cu atâta seriozitate și elan de minunații ei suporteri, nu poate fi comparat cu nimic. În altă ordine de idei, eu sunt și student în anul trei la Facultatea de Educație Fizică și Sport și vreau să merg în paralel și cu această activitate școlară. Dar sunt conștient că fiecare proiect trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate și responsabilitate, indiferent de domeniu. Cu alte cuvinte, acum, Politehnica Timișoara este pe primul plan pentru mine.

Cum ai te-au primit colegii și staff-ul?
În cea mai mare parte pe noii colegi îi cunosc și m-au primit foarte bine, la fel și staff-ul de conducere pentru că, nu cu multă vreme în urmă, cu unii dintre fotbaliști am jucat, iar pe domnii antrenori i-am avut profesori. Pe domnul Marius Cociu la LPS Banatul, pe domnul profesor Sorin Brîndescu la facultate, pe domnul Dragoș Picu la Poli. Cu dânsul, când aveam 16 ani, chiar am făcut un cantonament la Debrecen, când Poli era antrenată de Dusan Uhrin. Pe domnul Antonio Foale îl cunosc de la juniori. Deci, nu am căzut aici în necunoștință de cauză, important este ca eu să-mi aduc contribuția la îndeplinirea obiectivelor trasate de conducerea acestei echipe. Știu că numai prin muncă și seriozitate, respect și disciplină, se poate ajunge la performanță.

Ce repede a trecut timpul! În 2011, Victor Gîrlea devenea campion național cu Selecționata U16 a Timișului, una dintre puținele idei bune ale FRF, la care s-a renunțat însă după doar un an

Alături de colegii de la Politehnica, ai efectuat și un cantonament la Băile Herculane în această iarnă. Cum a fost acolo?
A fost destul de greu cantonamentul. Multă încărcătură fizică, multe alergări pe platou, antrenamente foarte grele, dar care ne vor prinde bine, cu siguranță. Trebuie să fim pregătiți la startul campionatului.

Te afli în fața celei de-a patra experiențe la nivelul Ligii a II-a, însă prima în orașul natal. Cum a fost a Câmpina, Târgoviște și Brăila?
Au fost experiențe foarte bune și care eu cred că m-au ajutat. La Câmpina a fost prima experiență în eșalonul secund pentru mine, condițiile erau foarte bune acolo, dar echipa s-a desființat, din păcate. Am mers apoi la Chindia Târgoviște, alături de care am promovat din Liga a III-a în Liga a II-a. După un sezon în „B” la Chindia, am ajuns, în vară, la Brăila. Am jucat la început, dar asta a fost să fie, nu mai aveau niciun fel de obiectiv, iar acum, în iarnă, au decis să rămână în mare parte cu localnici în lot.

Ai evoluat în Liga a II-a în ambele moduri de organizare a întrecerii, atât cu două serii, cât și cu o singură serie. Cum ți se pare sistemul actual?
Sunt deplasări foarte lungi. Nu știu care ar fi costurile, pentru că nu mă pricep la acest aspect. Dar din punctul de vedere al jucătorului, pot să spun că deplasările sunt foarte obositoare.

Victor Gîrlea s-a născut la 2 august 1995 la Timișoara. A efectuat junioratul la LPS Banatul și FC Politehnica Timișoara, unde i-a avut antrenori pe Vasile Gaboraș, Călin Rosenblum și Cristian Contescu. A devenit campion național de juniori în anul 2011 cu Selecționata Timișului, alături de o serie de cunoscuți fotbaliști timișoreni, printre care Bărbuț, Bocșan, Rotariu, Todorov sau Boldor. A debutat în Liga a III-a la 16 ani, la echipa a doua a Politehnicii, sub îndrumarea antrenorilor Roberto Ivan și Adrian Stoicov. A continuat în eșalonul terț la Millenium Giarmata, unde a evoluat un sezon, iar apoi a urmat un tur de campionat la Liga a II-a, la Fortuna Poiana Câmpina. Din 2015 a evoluat în Liga a III-a la Chindia Târgoviște, unde și-a adus o contribuție esențială la promovarea echipei dâmbovițene în eșalonul secund. La formația de lângă Turnul Chindiei a evoluat în total un an și jumătate, aici reușind să și debuteze în eșalonul al doilea. În vara anului trecut, pașii l-au purtat la o altă divizionară secundă, Dacia Unirea Brăila, unde în sezonul de toamnă a bifat șase meciuri, adică 450 de minute.