Evenimentul central al Săptămânii Olimpismului a fost marcat ieri, în moderna clădire a Bibliotecii Universității Politehnica, unde au fost reuniți câțiva dintre foștii sportivi olimpici proveniți de la clubul sportiv al institutului. Printre ei, fostul mare handbalist al Politehnicii, Alexandru Folker, triplu medaliat olimpic cu echipa României, care a fost cuprins de nostalgie în primul rând datorită amplasamentului noii clădiri în care funcționează astăzi biblioteca.

Deși a părăsit Timișoara de aproape trei decenii, Alexandru Folker vizitează des orașul de pe Bega. A făcut-o și ieri, la invitația Bibliotecii Universității Politehnica (BUPT), care a organizat o reniune de suflet a foștilor sportivi olimpici ai clubului alb-violet.

„Am fost foarte emoționat, nu am știut că am venit la un eveniment de o asemenea anvergură. Mi-au trecut toate prin minte… profesori, examene, fel și fel de amintiri din studenție, din sport, iar sport fără sentiment nu există. Eu am urmat cursurile Facultății de Electrotehnică. Antrenorul meu, Constantin Jude, m-a încurajat să fac această facultate, el mi-a spus că există o viață și după sport”, a spus Folker.

Pentru „Alec” a fost o surpriză amplasamentul noii clădiri a BUPT, care s-a înălțat pe locul pe care, în urmă cu câteva decenii, se aflau terenurile de handbal în aer liber ale Politehnicii. „Aici era așa-numita «groapă». Prima oară m-am pregătit aici imediat după ce am venit în Timișoara, la Liceul Nr. 4. Făceam în vremea respectivă diverse antrenamente și cu Politehnica, cu echipa mare, iar Roland Gunesch tocmai se întorsese de la Campionatul Mondial și era un eveniment să te antrenezi cu un campion al lumii. Nu știam atunci că, peste câțiva ani, avea să devină ca un frate mai mare pentru mine. Nu există săptămână să nu vorbim, el locuind la aproape 300 de kilometri de mine în Germania”, a povestit Alexandru Folker.

Unul dintre cei mai importanți jucători din istoria clubului alb-violet a urmărit, din Germania, sezonul remarcabil reușit de CH Poli, care a revenit, după un sfert de veac, pe podiumul Ligii Naționale, dar se confruntă cu grave probleme financiare.

„Despre problemele financiare nu știam, ci doar că Poli a terminat pe locul 3. Am urmărit din Germania meciurile echipei. După o vreme în care echipa a decăzut, văd că a revenit între primele echipe ale țării și sper să se facă ceva pentru acești băieți. La Poli am remarcat o bună pregătire fizică și un joc în viteză, cu combinații rapide. Handbalul actual nu se mai aseamănă deloc cu cel romantic, care se juca pe vremea lui Gațu, care ascundea mingea și se vedea bucuria lui de a juca. Acum handbalul înseamnă viteză, forță și iar viteză”, a apreciat Folker.

Din 1989, Alexandru Folker locuiește în Germania, la Melsungen, aflându-se și astăzi în activitatea clubului local de handbal masculin, care a devenit o prezență constantă în Bundesliga.

„Vreme de 11 ani am fost jucător, antrenor și manager al echipei, am pornit din eșalonul al treilea și am adus-o până în liga a doua. Iar apoi, ca manager, mi s-a dat un termen de trei ani să urcăm în prima ligă, dar am rezolvat problema din primul an. M-am retras apoi de la prima echipă, din cauza unei probleme medicale, dar pregătesc în continuare echipa a doua, care e în Oberliga și avem în plan să o aducem până în liga a treia”, a declarat Folker. Să precizăm că MT Melsungen a încheiat pe locul al patrulea precedenta ediție din Bundesliga.

Alexandru Folker s-a născut la 25 ianuarie 1956 la Orșova, dar s-a stabilit la Timișoara odată cu începerea liceului. A debutat în primul eșalon, pentru Politehnica, la doar 18 ani, iar un an mai târziu avea să dispute și primul meci sub tricolor. A fost om de bază al Politehnicii vreme de 13 ani (1974-1987), în poate cea mai bună perioadă a clubului, cea mai importantă realizare fiind cucerirea Cupei României, în 1986. În 1987 s-a transferat în Franța, la echipa Universității din Lille, iar doi ani mai târziu a ajuns la MT Melsungen, pe atunci formație de al treilea eșalon. Alături de echipa națională a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, urcând de fiecare dată pe podium (argint – Montreal 1976, bronz – Moscova 1980 și bronz – Los Angeles 1984).