Poli face istorie și pe semicerc! Handbaliștii alb-violeți au cucerit „bronzul”, după 32-29 la Turda

13230154_1403307259695185_3604853421456048106_n

CH poli a primit medaliile de bronz și trofeul acordat câștigătoarei finalei mici a Ligii Naționale (Foto: turdanews.net)

Suflarea alb-violetă a avut parte de două imense bucurii în decurs de mai puțin de o săptămână. După promovarea matematică a fotbaliștilor de la ASU Politehnica, handbaliștii de la CH Poli au cucerit, în această seară, medaliile de bronz ale Ligii Naționale, prin victoria cu 32-29, din deplasare, cu Potaissa Turda, din al doilea meci al finalei mici.

După 25 de ani, handbalul timișorean respiră aerul tare al podiumului național. La exact un sfert de veac de la titlul cucerit de generația lui Alexandru Matei, Petru Dan ori Alexandru Dedu, „gașca nebună” a lui Pero Milosevic a câștigat finala mică a Ligii Naționale, cu 2-0 la general în fața Potaissei Turda. Echipă pregătită de Horațiu Gal, și el campion cu alb-violeții în 1991.

După succesul de vineri, de la Timișoara, cu 31-29, CH Poli s-a prezentat la Turda cu un lot întreg, așa cum nu l-a mai avut de mult. Pero Milosevic i-a avut la dispoziție și pe Mihai Timofte și Irakli Chikovani, jucători esențiali pentru atacul polist, suspendați la ultimele jocuri.

În micuța sală din Turda, acolo unde alb-violeții s-au înclinat la fiecare vizită de până acum în Liga Națională, Potaissa lui Horațiu Gal a început în forță. Clujenii au avut 4-1 și apoi 5-2, însă elanul galben-albaștrilor n-a ținut decât un sfert de oră. Chiar în minutul 15, Poli a reușit egalarea la 7, iar patru minute mai târziu, Pejovic îi aducea pe alb-violeți pentru prima oară în avantaj, 10-9. Din acel moment, timișorenii au preluat frâiele partidei, terminând mai întâi prima repriză în avantaj minim, 14-13.

Diferența pe tabelă a continuat să se mărească în favoarea alb-violeților spre mijlocul reprizei secunde. Turda a avut o ultimă tresărire de orgoliu cu zece minute înaintea finalului, când a izbutit egalarea la 24, însă Poli a gestionat perfect ultimele minute și a reușit să-și apropie victoria, la o diferență totuși concludentă, 32-29.

Extremele Mihai Timofte și Marko Lasica au fost principalele surse de gol pentru CH Poli, ambii trecându-și în cont câte 6 reușite. Alb-violeții au mai punctat prin Chikovani 5, Grigoraș 5, Fenici 4, Pejovic 2, Halcă 2 și L. Ștefan 2. Pentru Potaissa au punctat Bondar 5, Cântec 4, Thalmaier 4, R. Lazăr 4, Rotaru 4, Adomnicăi 3, Savic 2, Amihăiesi 1, Pavel 1 și Ștef 1.

Pentru CH Poli, locul al treilea înseamnă calificarea în cupele europene pentru prima oară după o așteptare de 9 ani! Momentan, e incertă competiția în care vor evolua alb-violeții, repartiția locurilor europene urmând a fi decisă în urma stabilirii campioanei. În cazul în care Dinamo va fi laureata, timișorenii vor participa în a doua competiție europeană, Cupa EHF, în caz contrar urmând a fi înscrisă în Cupa Challenge.

Patru ani pe stil american! Baschetul din Timișoara, invadat de peste Atlantic

1469824_651948421515074_462196771_n

Campionatul românesc a crescut prin spectaculozitate în ultimele sezoane, iar acest lucru se datorează, în bună măsură, și puzderiei de jucători de pe continentul american care au populat loturile echipelor din Liga Națională. Ce-i drept, invazia jucătorilor de culoare (și nu numai!) are un efect negativ, vizibil cu ochiul liber, asupra loturilor naționale, dar sălile pline la aproape fiecare joc din campionatul intern îi pot contrazice pe termen lung pe „conservatori”, popularitatea baschetului crescând rapid pe meleagurile noastre în ultimul deceniu. Timișoara era, la un moment dat, printre ultimele centre importante care au rezistat „expansiunii” americane. Asta până în 2010, când BC Timișoara transfera primul jucător de peste Ocean. De atunci, la cele două prim-divizionare din oraș, s-au mai perindat alți 18.

JIMG-MAVS-SPT-LRT-0222Jucătorii americani au început să-și facă apariția în baschetul românesc la finele anilor 90. Printre pionieri a fost Jim Grandholm, sosit în țară ca misionar, și care s-a reactivat la vârsta de 40 de ani, fiind jucător și, în același timp, secundul lui Mircea Vulc la CSU Sibiu. În ciuda vârstei înaintate, experiența sa și-a spus deseori cuvântul, el evoluând chiar în NBA, la Dallas Maverics, în sezonul 1990/1991. De altfel, gruparea de pe Cibin a fost cea care a „spart” tiparul în ceea ce privește transferul americanilor în Divizia A, în anii următori formații precum West Petrom Arad, Rompetrol București sau Asesoft Ploiești preluând cu succes acest model.

Ani buni, Timișoara a rezistat modei de a importa baschetbaliști de peste Ocean. Ce-i drept, nici situația financiară a pe-atunci singurei prim-divizionare a orașului, Elba, nu a fost prea roză. Totuși, în 2010, odată cu preluarea clubului de către autoritățile locale și adoptarea denumirii actuale, BC Timișoara, avea să sosească și primul american în baschetul de pe Bega.

nick covingtonE vorba despre Nicholas Covington, conducător de joc născut în 1985, sosit în vara lui 2010 după o experiență de un sezon la gruparea estoniană Tallina Kalev, cu care a evoluat și în puternica Ligă Baltică. Americanul nu a rezistat decât o jumătate de campionat pe Bega, reușind în cele 14 meciuri disputate în alb-violet medii de 14.6 puncte, 3.3 recuperări și 2.6 pase decisive. După despărțirea de Timișoara, Covington a mai evoluat o jumătate de sezon la BC Mureș Târgu Mureș, pentru ca, vreme de patru ani, să activeze în țara natală, în D-League, la Bakersfield, Sioux Falls sau Erie Bay Hawks. În acest an, s-a întors în Europa, evoluând în a doua jumătate a sezonului 2013/2014 la divizionara secundă turcă Pertevniyal Istanbul.

În sezonul următor, BC Timișoara avea să se bazeze tot pe un singur american. E vorba însă despre cel care, până în prezent, a lăsat impresia cea mai pregnantă asupra iubitorilor de baschet din oraș, Dominique Archie. Vreme de două sezoane, dunk-urile sale spectaculoase, venite nu de puține ori în momente decisive, au ridicat sala „Constantin Jude” în picioare.

În ultimele două sezoane, baschetul timișorean a cunoscut o adevărată invazie a jucătorilor de pe continentul american, fie că țara lor de proveniență a fost SUA sau Canada. De acest lucru se face „vinovată” și Timba, care din 2012, atunci când a promovat pe prima scenă, a rulat nu mai puțin de 10 baschetbaliști de peste Atlantic. Printre ei, chiar jucători cu nume, precum canadianul Denham Brown, draftat în 2006 de defuncta grupare de NBA Seattle Supersonics, sau Richard Delk, cel ce a evoluat trei meciuri în presezon pentru Atlanta Hawks, în 2010. O impresie foarte bună au mai lăsat Jordan Glynn, specialist în double-double, sau Jermont Horton, poate jucătorul cu cea mai bună „mână” de după linia de 6.75m care a evoluat pentru galben-negri.

BC Timișoara a anunțat, în ultimele două săptămâni, înregimentarea a încă doi baschetbaliști de peste Ocean. E vorba despre canadianul Jahenns Manigat și de americanul Kelvin Lewis. În cazul în care cei doi vor rămâne în lot până la începerea sezonului, numărul transferurilor de peste Atlantic din baschetul timișorean va ajunge la 21.

Iată- și pe ceilalți 19 americani ori canadieni care au apărat culorile echipelor timișorene din 2010 încoace:

BC Timișoara
Nicholas Covington (2010)
Dominique Archie (2011-2013)
Delvon Johnson (2012-2013)
Garry Gallimore (2013)
Devan Downey (2013)
Tremayne Johnson (2013)
Anthony Lee-Ingram (2013-2014)
Jason Conley (2013-2014)
Darren Fenn (2014)

Timba Timișoara
Rickey Huckaby (2012-2013)
Chief Kickingstallionsims (2012-2013)
Alex Johnson (2012-2013)
Jordan Glynn (2012-2013)
Jermont Horton (2013)
Denham Brown (2013)
David Lawrence (2013)
Kevin Bridgewaters (2013)
Richard Delk (2013)
John Florveus (2013-2014)