REMEMBER: 15 ani de la promovarea UMT-ului în Divizia A

UMT-2001

Una dintre echipele-tip folosite de UMT în sezonul promovării, 2000/2001. Sus: Almășan, Briciu, Kovacs, Giuchici, Mada, Săvoiu. Jos: Ritter, Vlaicu, Călin, Goșa, Marișescu. (Foto: ripensia-sport-magazin.ro)

Miercuri, 13 iunie 2001, la orele după-amiezii. Timișoara fierbea, în așteptarea meciului. Un puhoi de lume se îndrepta spre stadion, în tramvaie, în mașini personale sau la pas. Nu, alaiul nu se îndrepta însă spre „Dan Păltinișanu”, ci spre Pădurea Verde. Eșecul colaborării Poli – Dacia Pitești și, implicit, a gestiunii Zambon (începuse să se prefigureze deja colapsul din sezonul următor) au împins toate speranțele de performanță ale Timișoarei fotbalistice spre UMT. Un club mic, mai degrabă de cartier, legat de uzina cu același nume și cu o istorie relativ scurtă față de alte cluburi timișorene („zebrele” au luat ființă abia în 1960). UMT-ul fostului învingător al lui Celtic, Aurel Șunda, la care-și trăiau a doua (ba chiar a treia!) tinerețe ex-poliștii Ion Almășan, Florin Călin, Sorin Vlaicu ori Adi Săvoiu, bătea la porțile Diviziei A. O victorie în meciul cu Bihorul lui Ioan Andone a fost suficientă pentru o promovare istorică, care i-a luat prin surprindere până și pe jucătorii, antrenorii și conducătorii echipei echipate în alb și negru.

La ora de start a meciului cu FC Bihor, din etapa a 34-a din B2, peste 12.000 de spectatori se înghesuiau pe micuța arenă de la Pădurea Verde. Capacitatea stadionului era depășită cu aproape 25%. La fluierul arbitrului Constantin Frățilă, au salutat publicul echipele:

UMT: Almășan – Briciu, Mada, M. Kovacs, Goșa – Ritter, Marișescu, Vlaicu, Fl. Călin – Săvoiu, Giuchici.
FC Bihor: G. Rotaru – Mere, Fl. Farcaș, Utfineanț, Fl. Lazăr, Lungan – Enyedi, Mihuț, Dumitra, Sfârlea – Csehi.

Pe o căldură sufocantă, amplificată și de înghesuiala de pe stadion, UMT-ul a dominat clar întâlnirea și s-a impus firesc, cu 2-0. Pe-atunci foarte tânărul Gheorghe Goșa, poreclit „Motoreta”, l-a învins pe Rotaru în minutul 24, cu un șut din vole, cu stângul. Iar în minutul 70, Giuchici jr. a securizat victoria și, inclusiv, promovarea „mecanicilor”, cu un gol norocos, mingea ricoșând în poartă din portarul bihorean, după o acțiune personală a vârfului comparat (cel puțin ca înfățișare) cu Pippo Inzaghi. Fluierul final a dezlănțuit sărbătoarea pe vechea arenă de la Pădurea Verde, iar jucătorii au sărbătorit în bazinul ștrandului din vecinătatea arenei o performanță de excepție. La patru ani de la retrogradarea lui Poli în eșalonul secund, Timișoara avea din nou echipă în prima divizie.

UMT-2001-bucuria-promovarii

Sărbătoarea campionilor! Fotbaliștii UMT-ului s-au aruncat în bazinul ștrandului din vecinătatea stadionului, imediat după meciul cu FC Bihor. (Foto: ripensia-sport-magazin.ro)

„Am luptat în trei, şi cu Baia Mare şi cu Reşiţa. Cei care clacau în ultima etapă, ratau promovarea. Noi, din fericire, am făcut un joc foarte bun şi am reuşit o victorie pe care a sărbătorit-o tot oraşul. Ţin minte şi acum scandările suporterilor: “Ole, ola / Timişoara-i iar în A!”. Şi jucătorii au făcut un gest deosebit: au luat toate tricourile din magazie şi le-au dat spectatorilor! După aceea s-a mers la banchetul echipei… A fost ceva foarte frumos, pentru UMT a fost ceva deosebit! Era o echipă foarte bună!”, își amintea artizanul promovării, antrenorul Aurel Șunda, la aniversarea unui deceniu de la promovarea „zebrelor”.

Iată lotul care izbutea să aducă UMT-ul pe prima scenă:

Portari: Ion Almășan, Cristian Bălici;
Fundași: Cosmin Bar, Florin Bar, Flavius Briciu, Gheorghe Goșa, Mihai Kovacs, Alin Luca, Călin Mada, Sebastian Meszaros, Emil Samargi;
Mijlocași: Alin Bălă, Florin Botezatu, Florin Călin, Gheorghe Marișescu, Zoltan Nincsovics, Sorin Vlaicu;
Atacanți: Raul Cojan, Miroslav Giuchici, Daniel Radu, Cristian Ritter, Adrian Săvoiu

A urmat panta descendentă și, inevitabil, colapsul

Aventura UMT-ului în prima divizie a fost însă de scurtă durată. Deși în vara anului 2001 la Pădurea Verde se vorbea despre un plan pe termen lung, care viza chiar și construirea unui nou stadion, pe modelul celui din Cotroceni, în perspectiva unei eventuale participări europene, alb-negrii au dat primele semne de suferință încă din prima etapă. Președintele Ioan Timofte, revenit în fotbalul timișorean după un deceniu petrecut în Portugalia, la FC Porto și Boavista, demisiona imediat după meciul de debut pe prima scenă (0-3 cu Rapid), acuzând lipsa de susținere și, mai cu seamă, de interes pentru această echipă. Trei runde mai târziu avea să arunce prosopul și Aurel Șunda, sezonul fiind dus la bun sfârșit de Gheorghe Staicu, după o scurtă perioadă de interimat asigurată de secundul Cristi Contescu.

În cele 30 de etape ale ediției 2001/2002 a Diviziei A, UMT a acumulat doar 15 puncte, cu zece mai puține decât „baremul” impus la acea vreme pentru evitarea depunctării în sezonul următor, și revenea în „B”, din postură de „lanternă roșie”. Ulterior, „mecanicii” au părăsit și eșalonul secund, după doar zece etape, fiind excluși din competiție în contul datoriei de 25.000 de dolari pe care clubul o avea față de Rapid București pentru transferul lui Cosmin Bar.

Pentru „zebre” au urmat cinci ani de agonie în Liga a III-a, cu câteva tentative eșuate de revenire în eșalonul secund. În cele din urmă, conducerea a pus lacătul pe clubul de fotbal în vara lui 2008, după ce UMT-ul retrograda în premieră în eșalonul al patrulea.

Site-ul nostru a vorbit, în ultimii ani, atât despre desființarea echipei de fotbal, cât și despre rușinoasa degradare și apoi demolare a unuia dintre cele mai cochete stadioane din Timișoara.

Pentru nostalgici, iată înregistrarea integrală a meciului de debut al UMT-ului pe prima scenă, 0-3 pe teren propriu, cu Rapid București, la 5 august 2001:

Proiectul Ripensia atrage nume importante


Ripensia a renăscut în această vară, după 64 de ani în care a fost absentă din peisajul fotbalistic al României. Cei care au revitalizat acest brand de legendă al Timișoarei își propun ca, în câțiva ani, să construiască o echipă redutabilă, iar alături de club au fost deja atrase câteva nume importante.

În dimineața primului joc oficial din 1948 încoace, Ripensia a anunțat că le-a oferit titlul de membri de onoare foștilor internaționali Cosmin Contra și Ioan Timofte. Cei doi au acceptat imediat acest statut, „Tim” fiind chiar prezent în tribuna arenei „Electrica” pentru a-i vedea la lucru pe cei care își doresc să calce pe urmele lui Dobay, Ciolac sau Deheleanu.

„Ne-am dorit să oferim această distincție celor care au scris istorie pentru Banat și în special foștilor internaționali. Ne-am gândit că Timofte și Contra sunt cei mai reprezentativi jucători ai Timișoarei din ultimii 20 de ani. E o onoare pentru noi faptul că au acceptat să fie membrii de onoare. Cred că le-a plăcut ceea ce au văzut că s-a făcut până acum la această echipă. Ne dorim pe viitor să fie și mai aproape de noi, dar asta va depinde de ei și de performanțele pe care trebuie să le obținem”, a declarat președintele Ripensiei, Radu Ienovan.

Oficialul roș-galbenilor spune că acțiunile de popularizare a brandului Ripensia nu se vor opri aici, clubul propunându-și să fie susținut pe întregul teritoriu al Banatului istoric. „Ne dorim să atragem cât mai multe personalități alături de club, nu numai din lumea fotbalistică, ci și din sfera culturală sau universitară. Ripensia se dorește a fi o echipă a întregului Banat, nu doar a unei entități sau a unei instituții. Vom organiza mai multe acțiuni pe viitor, inclusiv câteva meciuri amicale internaționale, mai ales cu partenerii noștri din Banatul sârbesc. Avem deja legături cu cei de la Banat Zrenjanin”, a mai spus Ienovan.

Ripensia a debutat vineri după-amiază în Campionatul Municipal, cu o victorie clară în fața concitadinei Luceafărul, scor 6-1. Președintele Radu Ienovan consideră că a fost un început cu dreptul pentru echipa sa, fiind mulțumit mai ales prin prisma publicului numeros care a dorit să-i vadă la lucru pe băieții lui Suciu și Olariu. „Am fost susținuți de un public numeros,  nu doar dintre membri noștri asociați. A fost multă emoție din partea noastră, a celor care suntem în spatele echipei. Adversarul a fost unul bun, însă a avut handicapul lipsei de experiență”, conchis Ienovan.