Dragan Petricevic trage către casă: „Sufăr că nu pot lucra în orașul meu de suflet”


Locul 3 obținut de BC Timișoara în Final Four-ul Cupei României, organizat chiar în sala „Constantin Jude”, a fost considerat un eșec de marea majoritate a fanilor. Încă dinaintea turneului de la Timișoara, în oraș au circulat diverse zvonuri despre posibilul înlocuitor al lui Srdjan Jovanovic pe banca „leilor”, însă odată cu pierderea a încă unui trofeu, numele lui Dragan Petricevic e din ce în ce mai vehiculat. „Coach” a vorbit pentru www.druckeria.ro despre cele petrecute la Final Four, dar și despre posibilitatea de a reveni în orașul în care s-a stabilit definitiv.

În toamnă, după despărțirea de CSU Sibiu, v-ați întors în Tunisia, de această dată la Club Africain Tunis. Cum vă simțiți aici?

În Tunisia e bine, dar situația la actuala echipă nu este nici pe aproape cum era la Etoile du Sahel. Dacă anul trecut am venit la un club foarte profesionist, din toate puncte de vedere, anul aceasta sunt la o grupare foarte amatoare, dar care în urma unei mari infuzii de capital din partea celui mai bogat om de afaceri din Tunisia, dorește o schimbare totală din punct de vedere al organizării, concepției și mentalității. Se dorește introducerea unui sistem total profesionist și,  probabil, vă dați seama că nu este ușor, suntem încă foarte departe, deoarece mereu apare câte o problemă. Pur și simplu, nici clubul, nici jucătorii secției de baschet nu erau obișnuiți cu obiective ridicate.

Club Africain e un nume cunoscut în fotbal. Care e statutul secției de baschet?

La fotbal, bugetul e de 15 milioane de euro și nici așa nu reușesc să domine campionatul, însă secțiile de fotbal și de handbal a avut rezultate bune în trecut, iar acolo e mai ușor. Secția de baschet a fost neimportantă în viața clubului în ultimii 10 ani, dar cu venirea domnului Slim Riahi au crescut pretențiile și în ceea ce privește baschetul. Au fost aduși câțiva jucători importanți autohtoni, dar deja în vârstă, și nici recrutarea străinilor nu a fost foarte reușită. Cu alte cuvinte, s-au investit foarte mulți bani în niște amatori, au fost aduse câteva nume care sunt la sfârșitul carierei și gata, au așteptat trofee din primul sezon. Primul care a plătit prețul nepriceperii și amatorismului a fost antrenorul dinaintea mea, care chiar a lucrat bine cu ceea ce a avut la dispoziție.

Sunteți mulțumit de rezultatele înregistrate până acum?

Eu sunt doar de patru luni aici, sunt foarte mulțumit de munca mea, am terminat sezonul regular cu 15 victorii și doar două înfrângeri, am învins de două ori chiar fosta mea echipă, dar din cauză că am „moștenit” două înfrângeri din prima partea campionatului, am terminat sezonul pe locul 2, la egalitate cu liderul, datorită coșaverajului direct nefavorabil. Am învins echipa de pe locul 1 cu 8 puncte, dar am pierdut în retur cu 9 puncte. Al doilea lucru important pentru mine este colaborarea începută cu Federația Tunisiană de Baschet, care m-a invitat să particip în programul educării antrenorilor,așa că până acum am ținut deja 6 lecții la trei seminarii. Din păcate, aici mereu există și situații imprevizibile, asta s-a întâmplat și la noi la echipă, prin plecarea fundașului american Lashard Anderrson, cu doar 5 zile înainte de semifinală. Pur și simplu, fără să anunțe pe cineva, și-a luat bagajele și a plecat. Au fost ceva probleme între impresarul lui și club, dar nu atât de mari ca jucatorul să plece. Prin această plecare, șansele noastre pentru accederea în finale au devenit aproape nule, deoarece a trebuit să jucăm cu fosta mea echipă, care este de departe cea mai omogenă. Ca problemele să nu se termine aici, s-a accidentat și primul conducător al naționalei, deci șansele noastre chiar că au dispărut. Probabil vom juca finala mică, dar rămâne o impresia pozitivă după meciurile jucate până la aceste necazuri, deci există mult optimism în ceea ce privește sezonul următor.

În weekend, BC Timișoara a fost gazda Final Four-ului Cupei României, câștigat în cele din urmă de Gaz Metan Mediaș. Cum apreciați cele patru jocuri de la acest turneu?

Am urmărit meciurile din F4. Mediașul a câștigat competiția meritat, Clujul și-a consumat toată energia și sentimentele în semifinala cu Asesoft, au intrat total „descărcați” în ultimul act. Nu am văzut meciul pentru locul 3, dar bănuiesc că nu am pierdut nimic. Acest meci nu mai avea nicio importanță, deoarece oriunde în lume, rezultatul meciurilor pentru locul 3 se uită după o jumătate de oră.

Cum vi s-a părut evoluția fostei dumneavoastră echipe, BC Timișoara?

Sincer, nu doresc să vorbesc despre evoluția echipei BC Timișoara, deoarece orice ai spune, sa va interpreta în mod greșit. Când joci turneul acasă, mereu există două aspecte importante: în primul rând, presiunea e pe umerii tăi mai mult decât pe celealte echipe și, în al doilea rând, orice rezultat în afara trofeului este considerat un insucces. Ne place sau nu, asta e realitatea, sunt convins că nu le-a fost ușor cu o asemenea presiune. La fel de bine, acum trebuie să suporte consectințele insuccesului, adică criticile, dar înainte de toate, trebuie să se mobilizeze suplimentar în vederea meciurilor din play-off, unde au ocazia să se revanșeze în fața suporterilor. Nimic nu este pierdut, asta e cert, restul depinde de ei.

După insuccesul din Cupa României, suporterii și chiar presa vorbesc tot mai insistent de reîntoarcerea dumneavoastră la Timișoara…

E un subiect delicat. E de prisos să repet ce înseamnă Timișoara pentru mine, dar eu nu mă pot autoinvita. Eu sunt prezent în baschetul românesc de 16 ani, din care 5 am petrecut în Timișoara. În tot acest timp, peste tot unde am fost, m-am bucurat de multă susținere, dar au apărut și contestatari. România este un mediu unde lumea se satură repede și de organizații umanitare sau caritabile, darămite de un antrenor, care în 16 ani are și sezoane nereusite, chiar dacă e vorba de NBA. Culmea, eu din acești 16 ani, am avut doar un sezon și încă 4 luni nereușite, restul sezoanelor de peste tot au fost considerate reușite, dar atunci când un grup de oameni influenți nu te suportă și mai ales într-o societate unde “scenarita” este în progres, nu mai ai nicio șansă să lucrezi acolo unde dorești. Pentru acel sezon nereușit la Timișoara, eu am plătit prețul pe care de obicei îl plătește orice antrenor, dar mă cam deranjează că atunci când trebuie respinsă ideea aducerii lui Petricevic, oameni neavizați încep să vorbească despre valoarea mea ca antrenor. Cele patru sezoane foarte reușite nu mai contează? E anapoda să vorbim dacă valoarea mă recomandă să fiu antrenor al Timișoarei, din 2006 încoace nu am terminat un an calendaristic fără ca pe parcursul lui să ajung într-o finală sau să câștig un trofeu, pe plan național sau chiar continental.

Ce ar trebui să se întâmple pentru a putea discuta, concret, despre o revenire a dumneavoastră la BC Timișoara?

Putem vorbi doar dacă factorii de decizie pot să treacă peste niște orgolii și ambiții canalizate împotriva unui om care poate să facă ceva pentru Timișoara și care, de altfel, a și făcut. Eu personal sufăr pentru faptul că nu pot lucra în orașul meu de adopție și de suflet, una peste alta sunt antrenorul care a avut o contribuție importantă în câștigarea singurului trofeul din istoria clubului, dar eu nu pot să-i fac pe oameni să uite de orgolii dacă ei nu fac asta singuri. Eu nu am vreo problemă cu nimeni, de când am plecat nu am spus nimic împotriva nimănui și chiar mă amuză deja cât se poate agita un grup de oameni atunci când se pomenește numele lui Petricevic. Mai mult decât atât, mereu aud vorbe de genul „eu nu am nimic cu el, dar nu-l vrea nu știu ce politician important de la CJ sau de la CL”. Hai să fim serioși, cine sunt eu, una peste alta, ca atât de brusc să devin sperietoarea numărul 1 în sportul timișorean? Eu sunt doar un cetățean simplu al Timișoarei, care atunci când vine acasă își trăiește viața ca orice bănățean, merge la o bere sau la un grătar cu prietenii și care își face meseria cât de bine poate. Eu pe a mea o fac bine, asta am demonstrat și la Timișoara, și asta e tot ce-mi doresc, ca într-o zi să mă întorc acasă și să-mi fac meseria în slujba orașului în care trăiesc. Atunci când am plecat, consider că chiar era momentul pentru o schimbare la BCT, dar nimeni nu mă poate convinge să cred că nu mai trebuie să mă întorc niciodată. Asta nu înseamna că mă autoinvit, doar că nu pot ascunde sentimentele care mă încearcă, deoarece e la modă ca antrenorii să facă teatru când vine vorba de un loc de muncă. E ceva de genul „ei să mă cheme, dar nu sunt sigur dacă voi accepta” și, în același timp, sa uită pe display-ul telefonului de 50 de ori pe zi, să vadă dacă sună cineva.

Ar fi oportună revenirea lui Dragan Petricevic la BC Timișoara? Răspundeți pe chestionarul inițiat pe pagina de Facebook a Druckeriei.

BC Timișoara – Dinamo – de la derby, la antrenament cu public


În urmă cu câțiva ani, o confruntare cu Dinamo, indiferent de sport, învolbura apele Begăi. Dacă la fotbal, o astfel de întâlnire n-a mai avut loc de aproape 3 ani, la sporturile de sală, duelurile cu alb-roșii au devenit partide de 1 solist.

BC Timișoara va întâlni vineri Dinamo, în sala „Constantin Jude”, fără emulația din anii trecuți. Altădată un duel simbolic anti-sistem, o confruntare cu trupa Ministerului de Interne echivalează, în zilele noastre, cu două puncte sigure pentru „Leii din Banat”.

„Nu vreau să par nesimțit, dar va fi un meci ușor. Dinamo e o echipă care n-a arătat prea multe în prima divizie. De vreo doi ani încoace, de când nimeni nu se mai ocupă de echipă, au început să aducă juniori. Pe de o parte e bine, pentru că juniorii pot crește, dar pe de altă parte, imaginea clubului are de suferit”, spune Daniel Tudosă.

Fundașul revenit în iarnă la Timișoara a prins, de-a lungul anilor, dueluri extrem de disputate între Elba și Dinamo, el sosind în 2007 pe Bega tocmai de la alb-roșii.

„Am prins meciuri foarte încrâncenate în trecut. Pe vremea când Dinamo juca în sala Floreasca, am jucat împotriva celor de la Elba și apoi, când am venit aici, am prins câteva meciuri împotriva bucureștenilor. Pe vremea a ceea încă aveau echipă, erau niște clinciuri bune între cele două echipe, care se aflau pe poziții asemănătoare”, a mai spus Tudosă.

Ultima victorie a dinamoviștilor la Timișoara datează din 19 februarie 2010, atunci când BCM Elba ceda surprinzător în fața „câinilor”, scor 81-84. Alb-roșii au retrogradat la finele acelui sezon, dar chiar și așa, încă mai aveau în lot jucători experimentați, precum Claudiu Fometescu, Viorel Mocanu sau Stojadin Markovic.

Iată o recapitulare a ultimelor dueluri dintre BC Timișoara (Elba) și Dinamo, în sala Olimpia:

17 martie 2012 BC Timișoara – Dinamo 100-58
19 februarie 2010 BCM Elba – Dinamo 81-84
28 noiembrie 2008 Elba Timișoara – Dinamo 78-72
27 februarie 2008 Elba Timișoara – Dinamo 92-81
2 decembrie 2006 Elba Timișoara – Dinamo Gealan 82-84
1 octombrie 2005 Elba Timișoara Dinamo-Erbașu 58-77

Următorul „episod” al confruntărilor dintre BC Timișoara și Dinamo va avea loc vineri, de la ora 18, în sala „Constantin Jude”.

Dilemă pentru Pidi Czmor în ziua derby-ului: „Sper să nu greșesc vestiarul”


Derby-ul local dintre BC Timișoara și BC Timba va fi o experiență cu totul nouă chiar și pentru cei mai vechi baschetbaliști ai orașului. În această seară, Petru Czmor va fi pentru prima oară în cariera lui oaspete în sala în care și-a petrecut 15 ani de activitate.

Au mai rămas câteva ore până la cel mai așteptat meci din baschetul timișorean. Derby-ul local din această seară va reprezenta un moment special pentru trei dintre componenții „urșilor”, Pidi Czmor, Alexandru Mihuți și Florin Popa, cu toții trecuți și prin tabăra adversă. „E un meci greu, pentru că jucăm în deplasare. Lăsând gluma la o parte, sperăm să fie un meci frumos, cu sala plină și să facem o figură frumoasă. Dacă se poate, de ce să nu sperăm că putem să și învingem?”, spune căpitanul celor de la Timba, Petru Czmor.

De altfel, „Pidi” va experimenta în această seară senzații dintre cele mai ciudate. După ce vreme de 15 ani, sala Olimpia a fost pentru el „acasă”, indiferent dacă a jucat la Elba sau la Timba, de această dată experimentatul baschetbalist timișorean va fi nevoit să se schimbe în vestiarul oaspeților. „Voi fi oaspete în sala în care am fost întotdeauna acasă, e prima oară când experimentez așa ceva. Dar eu tot ca acasă mă voi simți, deoarece joc în această sală de 15 ani. Va fi însă ciudat să mă schimb în vestiarul oaspeților. Sper să nu greșesc atunci când vin la sală”, a mai spus Czmor.

Extrema în vârstă de 33 de ani a celor de la Timba spune că nu caută revanșa în duelul cu BC Timișoara, aflându-se în continuare în relații foarte bune cu foștii săi colegi. „N-am nicio rivalitate specială, sunt prieten cu toată lumea de la BC Timișoara. Pe teren, firește, vom fi adversari și voi da tot ce pot. Nu ne-am prea intersectat cu cei de la BCT în aceste zile, și ei au fost mai mult plecați. Păstrăm distanța și când ne vedem, ne mai aruncăm câte o privire urâtă”, glumește Czmor.

Petru Czmor a evoluat vreme de 14 ani neîntrerupți pentru concitadina Elba (ulterior BC Timișoara), acolo unde a trăit cele mai mari satisfacții din carieră. „Am trăit multe momente frumoase la Elba. Poate cea mai frumoasă amintire e acea triță din ultima secundă a unui meci cu Mediașul, când am adus victoria. A fost un meci superb atunci, cu o sală plină și o atmosferă excepțională. Apoi am câștigat și Cupa României, care a fost de asemenea un moment frumos pentru mine”, a mai spus Czmor.

Derby-ul local dintre BC Timișoara și BC Timba se va desfășura în această seară, cu începere de la ora 19, în sala „Constantin Jude”.

Dragan și „Shone” au revenit acasă: „Aș minți dacă aș spune că n-am avut emoții”


Dragan Petricevic a revenit sâmbătă seară pentru prima oară ca adversar la Timișoara, după despărțirea de „Leii din Banat”. Tehnicianul bosniac, care a reușit să producă în baschetul de pe Bega o emulație nemaiîntâlnită, cel puțin după revoluție, n-a putut probleme actualei echipe alb-violete, care a câștigat la pas confruntarea cu formația sa, CSU Sibiu.

Dragan Petricevic s-a întors astăzi în orașul despre care a spus întotdeauna că l-a ales pe el, și nu viceversa. După un an și jumătate de la despărțirea de BC Timișoara, bosniacul a pășit din nou în sala „Constantin Jude” cu o echipă ce le amintea celor peste 1.500 de spectatori prezenți în tribună de Elba. Prin „Miță” Paul, prezent pe Bega la începutul mandatului lui Dragan, prin Barîș Aktaș, prezent în lot la sfârșitul aceluiași mandat, și mai ales prin „Shone” Markovic, cel care, în perioada petrecută la Timișoara, a fost supranumit „Căpitanul inimilor”.

Dragan Petricevic s-a întors cu emoție în locul în care a creat, mai presus de toate, un fenomen, după ani întregi în care Elba juca cu o mână de oameni în tribună. Iar emoțiile revenirii nu l-au copleșit pe el, ci tocmai pe actualii săi elevi, de la CSU Sibiu.

„Pentru mine a fost mai ciudat să fiu antrenorul unei echipe ce a jucat atât de slab, presată de emoții, decât faptul că am stat astăzi pe banca oaspeților la Timișoara. Jucătorii se pare că au avut mai multe emoții decât mine. Probabil vina pentru acest lucru îmi aparține, pentru că și ei au vrut să se arate într-o lumină foarte bună, au vrut să-și satisfacă antrenorul, care a petrecut aici foarte mulți ani. Nu îi pot acuza în totalitate, însă după doar 10 minute am renunțat la luptă”, a declarat Petricevic.

Dragan Petricevic și-a dorit victoria în fața Timișoarei, însă nu mai mult decât în fața oricărei alte echipe din Liga Națională. Cu toate acestea, nu neagă faptul că l-au trecut niște fiori în momentul reîntoarcerii în vechea sală de sport de pe Bega.

„Eu sunt profesionist. Sigur că pentru mine acesta a fost cel mai greu meci. Nu pot să mint că n-am avut emoții sau că n-am fost încărcat de sentimente la reîntoarcerea în Timișoara. Am avut foarte multe emoții și probabil așa va fi de fiecare dată când voi reveni la Timișoara. Dacă vreți, ca o glumă, poate nici nu mai apuc să revin, la diferența cu care am pierdut astăzi”, a mai spus Petricevic.

Actualul tehnician al Sibiului consideră că elevii săi au arătat și părți bune în meciul de sâmbătă seară, însă a admis că diferența dintre cele două grupări este totuși destul de mare. „Trebuie să spunem că am avut și momente de baschet bun, dar n-am reușit să marcăm câteva aruncări deschise. În primul sfert, atunci când s-a rupt meciul, trebuie să vă reamintesc că noi am dat trei mingi în aut, în loc să preluăm conducerea. Să păstrăm totuși proporțiile, am jucat contra unei echipe excepționale, diferența dintre Timișoara și Sibiu e foarte mare. Pe mine  mă doare însă diferența cu care am pierdut astăzi, și nu faptul că am pierdut cu Timișoara. Mă doare faptul că echipa mea nu se ridică la nivelul așteptărilor mele. Să nu creadă cineva că eu am revenit în baschetul românesc doar pentru a juca împotriva Timișoarei”, a conchis Petricevic.

„Shone”: „Am intrat mai întâi în fostul meu vestiar”

„Shone” Markovic a fost desemnat de Dragan Petricevic căpitan la Elba, în perioada în care ambițiosul grup format de tehnicianul bosniac cucerea Cupa României. Actualmente jucător la CSU Sibiu, „Căpitanul inimilor” a mărturisit că i-a fost greu să intre în holul sălii Olimpia și să nu facă un popas în vestiarul în care și-a petrecut atâția ani.

„Nu mă simt ca un adversar, simt că sunt acasă. E foarte frumos să joci în fața fostei tale echipe și în fața publicului minunat de la Timișoara. Când am ajuns la sală, am intrat prima oară în fostul meu vestiar, pentru a-i saluta pe băieți. Eu sunt profesionist și îmi doresc să câștig orice meci, dar astăzi nu s-a putut și trebuie să felicit Timișoara. Mie sincer îmi place cum joacă fosta mea echipă, cunosc bine stilul pe care îl practică și le țin pumnii în continuare”, a declarat Markovic.

„Shone” nu pune în discuție victoria „Leilor din Banat”, însă regretă faptul că din echipa Sibiului a lipsit Uros Velickovic, piesă de bază atât pe Cibin, cât și pe Bega în urmă cu câțiva ani.

„Astăzi a câștigat echipa mai bună, mai puternică. Asta e, viața merge mai departe. Noi am intrat foarte prost în joc, am încercat să-i surprindem, însă n-am reușit. Am avut și ceva probleme, eu am făcut doar un antrenament înaintea acestui meci, în vreme ce Uros (n.r. Velickovic) nu a putut juca și ne-a lipsit foarte mult”, a mai spus Nenad Markovic.

Dragan Petricevic revine ca adversar la Timișoara


BC Timișoara va primi sâmbătă seara vizita celor de la CSU Sibiu, formație în care se regăsesc mai mulți foști componenți ai alb-violeților. În plus, echipa e pregătită din vară de Dragan Petricevic, antrenorul care a reușit cele mai importante rezultate ale baschetului de pe Bega.

Dragan Petricevic va reveni pentru prima oară, după un an și jumătate, în sala în care a creat un fenomen. Actualul tehnician al lui CSU Sibiu va fi adversarul lui BC Timișoara, club de care s-a despărțit în primăvara lui 2011, după cinci ani în care a reușit să aprindă în sufletele timișorenilor pasiunea pentru baschet.

„Timișoara este orașul meu în România. Este a doua casă pentru mine după Sarajevo și, de când am fost adoptat de Timișoara, mă întorc pentru prima oară în calitate de adversar. Pot să spun că meciul de sâmbătă nu e ca oricare altul. Aș fi absurd să susțin că e un meci obișnuit”, a declarat Petricevic, pentru totalbaschet.ro.

Partida de sâmbătă seară va fi un prilej de revedere pentru publicul timișorean cu doi dintre câștigătorii Cupei României din 2010, Uros Velickovic și Nenad Markovic. Sub comanda lui Petricevic mai evoluează și alți doi foști „lei”, Barîș Aktaș și Mihai Paul.

Dacă pentru Dragan Petricevic și pentru publicul timișorean întâlnirea de vineri va fi una specială, nu același lucru se poate spune și despre actualul tehnician al bănățenilor, Predrag Badnjarevic. Sârbul nu se gândește la energiile colaterale stârnite de acest meci și se axează strict pe ceea ce se va întâmpla pe parchet.

„Ca de fiecare dată, ne așteptăm să câștigăm, deși din ce am văzut, Sibiul joacă din ce în ce mai bine cu fiecare meci ce trece. Mă aștept însă ca băieții mei să își facă jocul. Pentru mine nu e un meci special, nu mă gândesc la faptul că acolo e Petricevic și câțiva foști jucători ai noștri. Mă gândesc doar la modul în care trebuie să îmi pregătesc jucătorii pentru acest meci. Dacă pentru alții poate fi un meci special, nu am nimic împotrivă. Nu pot să spun că Sibiul are un început slab, au trei victorii, au învins Piteștiul și au câțiva jucători solizi. În mod cert, pot fi periculoși, la fel ca toate echipele din acest campionat. Totul depinde de respectul nostru pentru adversar și pentru noi înșine”, a declarat Badnjarevic.

De altfel, tehnicienii echipelor ce se vor înfrunta sâmbătă seară au realizat o adevărată rocadă a băncilor în 2011. Predrag Badnjarevic a preluat postul de la Timișoara, în vreme ce Dragan Petricevic l-a înlocuit pe predecesorul său din Banat în Tunisia, la Etoile du Sahel.

Partida BC Timișoara – CSU Sibiu se va disputa sâmbătă, cu începere de la ora 20, în sala „Constantin Jude”, și va fi transmisă în direct de Digi 24 Timișoara.

Zoran Milovic, acontat de BC Timba


BC Timba încearcă să își completeze lotul pe unele posturi-cheie, după începutul greoi de sezon. La Timișoara a ajuns Zoran Milovic, jucător ce poate evolua pe pozițiile 4 și 5, și care are în spate o bogată experiență în campionatul României.

Începutul slab de sezon i-a convins pe oficialii „urșilor” că echipa mai are nevoie de întăriri pentru a face față nivelului din Liga Națională. BC Timba s-a orientat rapid și l-a achiziționat pe Zoran Milovic, baschetbalist de mare experiență, care în această vară a împlinit 35 de ani. Jucătorul sârb măsoară 2.04m și poate acoperi pozițiile 4 și 5. Milovic a făcut pregătirea de vară cu SCMU Craiova, evoluând pentru gruparea olteană în Cupa României, bifând 16 minute în disputa contra formației timișorene. Formația din Bănie a decis să renunțe însă la serviciile sale, astfel că Milovic n-a stat mult pe gânduri pentru a accepta oferta celor de la Timba.

Zoran Milovic a mai evoluat la CSU Brașov, BCM Pitești, Rapid București și CSS Giurgiu, dar și în puternicele campionate ale Serbiei, Macedoniei sau Greciei. Sârbul s-a antrenat astăzi sub comanda lui Bogdan Murărescu și va debuta pentru Timba miercuri, în jocul de la Constanța.

Amintiri neplăcute la Timișoara

Zoran Milovic e printre protagoniștii celui mai mare scandal iscat în sălile de baschet din România în ultimii ani. În aprilie 2008, într-un joc din play-off  disputat la Timișoara, între Elba și Rapid, jucătorii sârbi din cele două echipe au încins o bătaie ca-n filme pe parchet, după un fault dur asupra lui Milos Pesic. În altercație au intervenit antrenorii rapidiști dar și câțiva spectatori, iar FRB a dictat suspendări pentru jucătorii implicați și amenzi consistente pentru cele două cluburi. Milovic, aflat atunci la Rapid, i-a produs o fractură de piramidă nazală lui Pesic, alegându-se cu o suspendare de 3 etape și o amendă de 800 de euro din partea Federației.

Bojan Grubisic: „Putem repeta ceea ce am reușit cu Elba”


Bojan Grubisic a revenit după doi ani la Timișoara, oraș în care a cunoscut cele mai mari satisfacții de la sosirea în România. Fostul pivot al lui Elba din „era Petricevic” e convins că și Timba poate scrie o pagină frumoasă în istoria baschetului timișorean.

Bojan Grubisic a jucat la Elba în perioada 2008-2010, sub comanda lui Dragan Petricevic, reușind, în acest interval, să devină vicecampion al României și câștigător al Cupei. Ascensiunea „leilor” din acei ani a fost una surprinzătoare, echipa neavând nume mari în lot și nici stabilitate financiară. După doi ani, „Grubi” s-a întors pe Bega, pentru a pune umărul la creșterea unei noi grupări în Timișoara, baschetbalistul în vârstă de 32 de ani fiind convins că Timba poate repeta ceea ce a realizat Elba în urmă cu câteva sezoane.

„Am petrecut aici doi ani minunați, iar apoi am ma jucat și la alte cluburi din România. Acum m-am întors, îmi place foarte mult orașul. Chiar dacă echipa asta e nouă, cred că putem repeta ceea ce am reușit acum câțiva ani cu Elba. E totuși puțin diferit, deoarece sunt mulți jucători noi și e pentru prima oară când jucăm împreună în această formulă. Eu unul îl cunosc doar pe Bosko (n.r. – Stojakovic) și câțiva băieți români cu care am fost coleg la Elba. Atmosfera e bună, echipa e tânără, doar eu, Pidi Czmor și Rickey Huckaby suntem ceva mai experimentați, dar în rest sunt foarte mulți băieți tineri. Încercăm la fiecare antrenament să le dăm sfaturi să-i ajutăm, pentru a deveni o echipă din ce în ce mai bună”, a declarat Bojan Grubisic.

Masivul pivot e mulțumit de modul în care s-a prezentat echipa în primele jocuri amicale disputate în această formulă, deși rcunoaște că ultimele două teste, cele din Ungaria, au fost mai mult decât ușoare pentru el și colegii săi.

„Ne-am descurcat bine în cele două jocuri de la Cluj, mai ales pentru că era prima oară când am jucat împreună. Cele două jocuri din Ungaria nu sunt atât de relevante, deoarece nivelul echipelor era foarte scăzut, dar și așa am avut ocazia de a încerca câteva scheme noi. Aștept însă câțiva oponenți mai puternici, pentru a vedea exact nivelul la care ne aflăm în acest moment”, a punctat Grubisic.

Deși la Elba n-a avut ocazia să facă echipă cu baschetbaliști americani, după despărțirea de alb-violeți a trecut pe la echipe ce au importat masiv jucători de peste Ocean. Grubisic consideră că americanii veniți la Timba în această vară trebuie să se adapteze stilului de pe „Bătrânul Continent”, însă e convins că vor ridica sala în picioare la meciurile din campionat.

„Va fi un mix între stilul sârbesc și cel american. Eu am jucat la Pitești, cu doi americani, anul trecut la Giurgiu au fost mai mulți. Cei trei americani pe care îi avem vor trebui să se adapteze puțin la stilul european, dar în orice caz, sunt jucători atractivi, spectaculoși, care vor fi pe placul fanilor”, a mai spus Grubisic.

Bojan Grubisic a revenit la Timișoara


BC Timba a perfectat astăzi ultimul transfer al verii. E vorba despre pivotul Bojan Grubisic, cel care a mai evoluat la Elba în perioada celor mai mari performanțe din istoria clubului.

BC Timba a încheiat transferurile. Bojan Grubisic e ultimul venit în tabăra „urșilor”. Masivul pivot a efectuat astăzi primul antrenament sub comanda lui Bogdan Murărescu, urmând ca în cursul acestei zile să semneze și contractul cu nou-promovata de pe Bega. Grubisic revine astfel la Timișoara după doi ani, el evoluând la Elba, între 2008 și 2010, sub comanda lui Dragan Petricevic. Cu „Leii din Banat”, a disputat o finală de campionat, în 2009, și a cucerit Cupa României, în 2010. După despărțirea de Elba, a mai evoluat la Borac Cacak, în Serbia, iar apoi la BCMU Pitești și CSS Giurgiu.

„Sper să închegăm o echipă bună”

Antrenorul Bogdan Murărescu a tras concluziile primei săptămâni de pregătire, spunând că e mulțumit de atitudinea jucătorilor străini aduși în această vară. „Sper să reușim în această lună rămasă până la primul joc oficial să închegăm o echipă. Ne dorim să facem o figură frumoasă. Jucătorii străini veniți sunt foarte serioși, chiar mă uimește dorința lor de a lucra și de a învăța lucruri noi. Sunt niște băieți extraordinari, caractere foarte bune, exact ce ne-am dorit. Americanii mai au mici probleme de acomodare cu fusul orar, dar aceste lucruri se vor rezolva în curând”, a declarat Murărescu.

Recomandarea antrenorului: Rickey Huckaby

Bogdan Murărescu le recomandă fanilor să îl urmărească pe fundașul Rickey Huckaby în sezonul viitor, americanul fiind un jucător spectaculos și cu un procentaj ofensiv de invidiat. Tehnicianul „urșilor” îl admiră pe noul său elev pentru seriozitatea de care dă dovadă, acesta comportându-se, cel puțin până acum, ca un profesionist desăvârșit. „Sper să reușim să facem meciuri cât mai bune. Îmi propun să câștigăm cât mai multe jocuri, cel puțin acasă. Fanii ar trebui să se aștepte la o dăruire foarte mare din partea noastră. Ne va fi mai greu la început, dar sunt convins că nu vom dezamăgi. Vom juca pragmatic, dar sigur, Chief, la 2,16m, va putea marca de sus, deci va aduce și puțin spectacol. Eu zic că fundașul Huckaby va fi cel care va ridica sala în picioare”, a mai spus Murărescu.

Bogdan Murărescu, artizanul unei performanțe unice: „Vreau ca Timba să devină un nume mare”

Timișoara va avea, din sezonul viitor, două echipe în prima ligă de baschet, fapt nemaiîntâlnit în istoria competiției. BC Timba, un club fondat în urmă cu doar șase ani, a reușit accederea în elită, unde nu își propune să fie doar o prezență meteorică. De acest lucru ne asigură Bogdan Murărescu, tehnicianul echipei și artizanul unei performanțe unice pentru Timișoara.

Timba a câștigat toate meciurile de la turneul final. Asta ți-ai propus sau băieții ți-au depășit așteptările?

A fost așa cum m-am așteptat. Poate am fost puțin surprins de modul în care am câștigat cele trei meciuri, pentru că din punctul meu de vedere am făcut-o de fiecare dată fără dubiu. Am practicat un joc organizat, disciplinat, care ne-a evidențiat ca și echipă, ca și colectiv, dar și ca individualități.

Înainte de turneul final, spuneai că toate cele patru echipe sunt de valori apropiate. Ce a avut Timba în plus față de celelalte?

Am avut o motivație extraordinară pentru a realiza această promovare. Și celelalte echipe au fost motivate, dar noi aveam experiența de anul trecut, când am ratat promovarea la limită. De asemenea, am avut o pregătire fizică foarte bună, un factor decisiv la un turneu în care se joacă trei zile consecutiv, dar și o pregătire psihologică foarte bună, care a fost lucrul cel mai important. Am plecat ca outsideri, am știut ce putem și am realizat ceea ce ne-am propus.

Unde s-a decis promovarea?

Cheia acestui turneu a fost în meciul cu Steaua. A fost primul meci și, din punct de vedere psihologic, era foarte important. În plus, întâlneam echipa care declara cu două zile înainte că are 90% șanse la promovare și până la urmă a pierdut cu toată lumea.

Echipa și-a asigurat promovarea încă de sâmbătă, astfel că puțini se așteptau să fiți la fel de motivați și în ultimul joc, contra Constanței. Cum ai reușit să-i montezi și pentru acest joc?

Nu a fost nevoie să îi motivez eu în plus. Am plecat la București cu gândul la 3 victorii și în plus ne-am dorit o revanșă în fața Farului, pentru înfrângerea de la turneul semifinal. După meciul cu Galațiul am sărbătorit o oră promovarea, după care fiecare s-a dus la odihnă.

S-a împlinit, așadar, visul fiecăruia dintre voi din ultimii doi ani, acela de a promova. Ce urmează acum?

Acum începe greul de fapt. O săptămână ne vom odihni, trebuie să ne revenim după un an foarte greu, în care am muncit enorm, după care vom încerca să ne organizăm pentru următorul an, primul din istoria clubului în Divizia A. Trebuie neapărat să ne întărim, pentru a reuși să facem o figură frumoasă. Mai întâi va trebui să ne stabilim bugetul și apoi vom vedea cum vom aborda perioada de transferuri.

Președintele Farului, Petrică Munteanu, spunea că va încerca pe cât posibil să nu apeleze la jucători străini, după promovarea în prima ligă. Crezi că se poate rezista la acest nivel doar cu jucători autohtoni?

E imposibil fără străini. Sigur, se poate să joci doar cu români, dacă vrei să retrogradezi. Noi vom aduce cu siguranță câțiva străini, dare îmi doresc să le dăm o șansă și românilor pe care îi avem în lot.

În ce proporție va fi păstrat actualul lot și pentru sezonul viitor?

Lotul de acum va rămâne în proporție de 90%. N-am discutat deocamdată cu nimeni pentru prelungirea contractelor, dar nu cred că e cineva care să nu își dorească să rămână. În prima ligă ai nevoie de aproximativ 16 jucători pentru a face față. În plus, vom fi obligați să avem și echipă de U23, astfel că îi vom păstra aproape pe toți.

„Muri”, cel mai tânăr antrenor din Divizia A

Ai împlinit nu de mult 29 de ani, astfel că vei fi cel mai tânăr antrenor din prima ligă. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Va fi o provocare pentru mine. Nu mă sperie acest lucru, pentru că deși am doar 29 de ani, am deja 22 doar în baschet. Aproape întreaga viață mi-am dedicat-o acestui sport. Și în Divizia B am fost cel mai tânăr antrenor. La turneul final m-am duelat cu două dintre cele mai mari nume ale baschetului românesc, Dan Niculescu (Steaua) și Costel Cernat (Farul), iar acest lucru nu m-a intimidat ci, din contră, m-a motivat.

Care e modelul tău ca antrenor?

Zeljko Obradovic. Îmi place absolut totul la el, de la relația sa cu jucătorii, până la concepția de joc. De fapt, și noi am folosit concepția lui de joc anul acesta, în Divizia B, evident la o altă scară.

Debut în „A” cu 15 puncte marcate

Spuneai că ți-ai dedicat aproape întreaga viață baschetului. Când ai început să practici acest sport?

Primul contact cu baschetul l-am luat de foarte mic, cred că de la vârsta de un an. Tata (n.r. – Gheorghe Murărescu) a fost căpitanul echipei Universitatea, unde a jucat alături de nume mari, cum ar fi Sorin Ardelean sau Niculae Viciu. Pe la 7 ani am început să și joc, sub comanda regretatului Mircea Albu, care mi-a oferit toate șansele de care aveam nevoie. Apoi, la 16 ani am ajuns la Elba Timișoara, atunci când a venit la echipă Dan Ionescu. În 1999 am fost declarat cel mai bun junior, deși am pierdut la mustață medalia de bronz la juniori I.

Îți mai amintești de debutul tău în prima ligă?

Primul meu meci pentru Elba a fost împotriva Sibiului, care era campioană în acel moment. Am reușit să marchez 15 puncte în acel meci, mai mult decât oricare dintre colegii mei. Imediat după meci, am primit o ofertă de la Sibiu, pe care am refuzat-o însă. Poate pentru mine ar fi fost mai bine să o accept.

La Elba ai jucat până în 2005…

Da, dar cu întreruperi. În 2001, la 18 ani, m-am accidentat grav, am avut o ruptură de ligamente, iar asta mi-a tăiat mult din elan. Am revenit la Elba în 2003, am avut din nou o perioadă bună, însă presărată cu o grămadă de probleme medicale. Am plecat în momentul în care Srdjan Fischer a venit pentru a doua oară la echipă. După plecarea lui, am mai revenit pentru ultima oară la Elba, când Paul Miron se ocupa de echipă.

Ți-ai continuat cariera de jucător la Timba, însă ai renunțat la ea destul de repede.

În 2006 am înființat Timba și am jucat aici până în 2009. De fapt, în ediția 2008/2009 am fost antrenor-jucător și a fost primul an în care am ajuns cu echipa la turneul final de promovare. Am pus punct carierei de jucător pentru că mi-am dorit să mă axez mai mult pe antrenorat.

Care a fost antrenorul cu care te-ai înțeles cel mai bine în întreaga ta carieră?

Fără îndoială, Mircea Albu. Avea o legătură strânsă cu toți jucătorii lui. Știa când trebuie să îți dea o palmă și când trebuie să îți dea un suc. Un om extraordinar, care iubea baschetul și își iubea jucătorii.

„Dragan Petricevic a revitalizat baschetul timișorean”

În acest moment, baschetul a devenit principalul sport în Timișoara. Există două echipe în prima ligă la băieți, una în prima ligă de fete, multe titluri naționale la juniori. Cum se explică această explozie a baschetului din oraș?

Cel care a revitalizat baschetul în Timișoara e Dragan Petricevic, de altfel un bun prieten al meu. În momentul în care a venit el, s-a schimbat concepția despre baschet. A știut să gestioneze relația cu suporterii și cu oamenii din jurul lui. Era nevoie în primul rând de acest lucru, pentru ca baschetul să se poată promova singur. Înainte, veneau la meciurile Elbei 40-50 de spectatori, mai puțini decât am avut noi în Divizia B.

E loc de două echipe timișorene în prima ligă?

Sigur că e loc. Noi avem drumul nostru, BC Timișoara are drumul ei. Aceste două echipe luptă pentru același obiectiv, acela de a obține performanțele pe care și le doresc toți timișorenii.

În urmă cu trei ani, la Cluj s-a întâmplat o situație similară, cu promovarea celor de la Gladiator. Acea echipă a dispărut însă foarte repede de pe prima scenă. Există riscul să se întâmple așa ceva și la Timișoara?

Nu cred că se poate întâmpla cu noi ceea ce s-a întâmplat cu Gladiator. Acolo a fost o situație ciudată. Noi ne-am dorit să promovăm, și în fiecare an am reușit să realizăm ceea ce ne-am propus. Ne dorim ca Timba să devină un nume important în baschetul românesc.

BC Timișoara și-a pierdut o parte importantă a publicului în ultimul an, care se pare că va reveni la sală odată cu promovarea voastră.

Ar fi un plus extraordinar pentru noi. De-a lungul acestui turneu le-am citit toate încurajările băieților, atât cele de pe Facebook, cât și cele de pe forumul Politehnicii. Le-am explicat că lumea așteaptă multe de la noi și nu avem voie să îi dezamăgim. Vreau să mulțumesc tuturor suporterilor noștri pentru susținere și le promit că nu îi vom dezamăgi nici de acum încolo. Vor trebui să aibă însă răbdare cu noi și să înțeleagă că avem un proiect pe termen lung, în care ne propunem să creștem de la an la an.

(Foto 3: Renașterea bănățeană)

Dragan Petricevic, campion în Tunisia, dar cu gândul la Timișoara

Dragan Petricevic are Tunisia la picioare. Fostul tehnician al Elbei a cucerit, la finalul săptămânii trecute, titlul de campioană cu Etoile du Sahel, după ce câștigase și Cupa Campionilor Africii cu trupa din Soussa, realizând astfel o premieră în baschetul tunisian.

Puțin mai liniștit, după euforia câștigării titlului, „Coach” a povestit, pentru www.druckeria.ro, cum a reușit să apere titlul câștigat de Etoile du Sahel în sezonul trecut, cu Predrag Badnjarevic la timonă, în condițiile în care a avut la dispoziție un lot ceva mai scăzut valoric. „Campionatul a fost unul destul de obositor pentru noi, deoarece am jucat în 6 luni și jumătate 45 de meciuri oficiale, din care am câștigat 42. Aici mă refer la cele două competiții încheiate, adică Cupa Campionilor Africii și Campionatul Tunisiei, dar și la Cupa Tunisiei, care este încă în desfășurare. Sâmbătă vom juca semifinala și dacă ne calificăm în finală, vom juca sâmbăta viitoare în acest ultimul act. Echipa a suferit destule modificări nefavorabile la sfârșitul sezonului trecut, prin plecările celor mai importanți jucători, Amine Rzig, care este si căpitanul naționalei Tunisiei, Hamdi Braa – jucător de națională, William Franklin și Marko Popovic. În locul lor, din cauza bugetului mai mic decât în sezonul precendent, nu am reușit să aducem decât doi jucători autohtoni, care erau sub contract cu echipa noastra, dar împrumutați la echipe din grupa a doua valorică, și un american tânăr. Ca necazul să fie și mai mare, căpitanul echipei noastre, Meher Al Bekri, s-a accidentat foarte grav chiar înainte de play-off și a incheiat sezonul. Datorită efortului exemplar al jucătorilor rămași și a dorinței de afirmare a celor care în sezonul trecut au avut roluri secundare, am câștigat două trofee importante, Cupa Campionilor Africii, pentru prima dată în istoria clubului, și totodata pentru prima dată în istoria baschetului tunisian, și am reușit să ne apărăm titlul de campioană”, ne-a declarat Petricevic.

Tehnicianul bosniac ne-a relatat și desfășurarea ultimelor meciuri din campionat, dar și episoadele neplăcute din finala cu Stade Nabeuelle, în urma căreia mai mulți dintre jucătorii săi au avut probleme medicale. „Meciurile din play-off au fost destul de dificile. Am început cu stângul, am pierdut primul meci din semifinală chiar acasă și eram în pragul eliminării. Totuși, am reușit o victorie în deplasare și apoi încă una, în meciul decisiv. În finală am jucat cu rivala tradițională Stade Nabeuele. În primul meci am învins acasă, cu scorul de 70-67. După ce am avut o diferență confortabilă, de 8-10 puncte aproape de final, am făcut câteva greșeli impardonabile, iar adversarii, mult mai experimentati decât noi, au profitat ca să se apropie la un punct, cu un minut înainte de final. Totuși, ne-am păstrat luciditatea, iar Atef Maoua a marcat o aruncare de trei puncte și am învins. În cel de-al doilea meci, știam că presiunea va apăsa pe adversari, am rezistat tuturor provocărilor și loviturilor, deoarece echipa adversă este renumită pentru un stil mai murdar de joc. Am reusit o victorie categorică, însă prețul nu este mic: americanul Willi Kemp cu buza spartă, Moez Mestiri cu pometele spart, Makram Ben Romdhane cu bărbia tăiată, Zied Toumi cu ruptură musculară, din cauza căreia nici nu a jucat în repriza a doua și nici nu va juca în Cupă, și Atef Maoua, cu o serioasă lovitură în zona coloanei. Și el va fi indisponibil în Cupă”, ne-a mai spus fericitul antrenor al grupării tunisiene.

Revoluția a lăsat urme adânci

Bucuria unei victorii plătite chiar cu sânge a fost cu atât mai mare pentru elevii lui Petricevic. La sosirea în Soussa, delegația echipei a fost așteptată de câteva mii de suporteri, care fuseseră privați de bucuria de a-și vedea favoriții jucând pe viu, ca urmare a revoluției din Tunisia, de la începutul anului trecut. „Arabii sunt renumiți ca niște cântăreți buni și a fost o plăcere să descopăr că și între jucătorii mei avem aceste talente. S-au bucurat și au cântat până la sosirea în Soussa. Mi-au amintit de bucuria jucătorilor mei de la BCM Elba, după câștigarea singurului trofeul din istoria bashetului timișorean, Cupa României, în 2010. La intrarea în oraș, am fost așteptați de peste 100 de mașini, iar în locul unde am sosit cu autocarul am fost așteptați de aproximativ 2.000 de suporteri. De ce un număr atât de mare? Datorită situației economice instabile și a lipsei totale de ordine de după revoluția de la ei, accesul fanilor la orice manifestare sportivă este interzisă, deoarece niciun meci nu sa poate termina în condițiile în care sala este plină. Practic, sălile și stadioanele sunt goale. Doar echipele, oficialii, poliția și pompierii asistă la un meci. E trist, dar decât să moară cineva ca și în Egipt, e mai bine așa. Fanii din orașul nostru sunt civilizați, așa că nu era nicio problemă, chiar dacă erau într-un număr atât de mare”, a povestit Petricevic.

Nu e niciunde ca la Timișoara!

Celebrul vers cântat de suporterii alb-violeți i se potrivește ca o mănușă lui Dragan Petricevic, care deși a fost extrem de bucuros de performanța realizată în Tunisia, ne-a mărturisit că nu a putut savura succesul la fel ca acasă, la Timișoara. „Eu personal nu am avut prea multă energie să sărbătoresc, iar asta și pentru că treaba nu este înca terminată, dar și pentru că sentimentul nu este același ca și când câștigi un trofeu acasă. Sigur că am fost foarte bucuros, dar parcă incomplet fără bănățenii și timișorenii mei lângă mine. Mă cunoșteti, știti că nu fac declarații gratuite, așa că dacă vă spun asta, vă rog să mă credeți pe cuvânt. Și aici am primit mult respect și căldură din partea suporterilor, mesajele apar fără oprire încă și acum, dar cele de acasă parcă au altă greutate, parcă cu fiecare dintre ele simt că mă plimb prin Timișoara, de la Piața Unirii către Operă și apoi spre Catedrală, mă simt mai departe lângă Bega, spre Compex și spre „Dan Păltinișanu… Apoi mai apar mesaje și deja sunt în Piața Traian și mă duc la Radio Banat Link ca să fac emisiunea de sport pe care o realizam, apoi la Badea Cârțan și tot așa, agale, prin Take Ionescu, spre Punctele Cardinale și mai departe…”, ne-a declarat, emoționat, Petricevic.

Cel mai de succes antrenor din istoria baschetului timișorean va reveni în luna iunie pe Bega, după încheierea sezonului competițional din Tunisia, și spune că e nerăbdător să revadă orașul care i-a rămas cel mai adânc întipărit în suflet. „Gândul bun de acasă te face să te simți ca acasă, indiferent unde ești. Dacă am reușit doar un pic să îi fac mândri pe bănățenii mei, atunci mă simt împlinit dar, totodată, nu mă voi opri aici. Mă simt la fel de împlinit ca atunci când Timișoara sărbătorea Cupa României. La fel de împlinit vreau să fiu și când o voi vedea pe Poli din nou în Divizia A și, bineînțeles, în luna iunie, când voi veni la Timișoara”, a conchis Petricevic.