CFR ’80: Ultimul duel timișorean în prima ligă

1954_04_07-locomotivatm-stiinta1-1e4_01
Druckerul timișorean s-a obișnuit cu derby-uri locale în perioada interbelică. O perioadă în care pe maidanele orașului răsăreau fotbaliști de clasă ca ciupercile după ploaie, forțând astfel nașterea a zeci și zeci de echipe, cu existențe mai mult sau mai puțin efemere. Arenele „Banatul” și „Electrica” au trăit însă și efervescența unor dueluri între prim-divizionarele orașului, Chinezul, Ripensia și CAMT, iar această tradiție avea să renască și după război. Ce-i drept, pentru nici un deceniu.

Pe 24 august, se vor împlini 57 de ani de la ultimul derby timișorean disputat pe prima scenă. În 1956, în vreme ce Știința era în plină ascensiune, CFR-ul retrograda în premieră din Divizia A, acolo unde nu avea să se mai întoarcă decât pentru un singur sezon, la începutul anilor ’70. De-a lungul anilor, orașe precum Craiova, Ploiești sau Cluj s-au bucurat de asemenea derby-uri locale în eșalonul de top, iar din sezonul viitor pare să vină și rândul Brașovului. Asta în vreme ce, în momentul de față, Timișoara nu dispune de nicio echipă în prima ligă, iar piramida fotbalistică e parcă mai șubredă decât niciodată.

Paginile îngălbenite de vreme ale ziarelor păstrează însă vii amintirea unui derby ce în anii ’50 făcea orașul să clocotească. CFR și Politehnica au fost portdrapelul fotbalului timișorean după război. Deși n-au atins niciodată gloria Chinezului sau a Ripensiei, au ținut vie iluzia că titlul național poate reveni pe Bega.

Primul derby în „A”

În episodul 2 al serialului dedicat aniversării rotunde a clubului feroviar, povesteam cum CFR-ul a obținut, în 1946, promovarea în reorganizata Divizie A, în urma unui controversat baraj de promovare tocmai cu Politehnica. Deși ambele formații au demonstrat că meritau să evolueze pe prima scenă, Federația n-a oferit decât un loc în elită orașului ce a dominat autoritar fotbalul românesc înaintea marii conflagrații mondiale. După doi ani, în care CFR-ul a fost de două ori aproape de titlu și a ajuns și într-o finală de Cupă, iată că în 1948, Poli a obținut în sfârșit promovarea în elită, sub conducerea antrenorului Victor Carte.

Odată ce a fost făcut public programul competițional al sezonului 1948/1949, privirile iubitorilor de fotbal din Timișoara au rămas ațintite pe etapa a V-a. La 10 septembrie 1948 urmau să se înfrunte Politehnica și CFR, în primul derby local de după război.

Iată însă cum au prefațat cei implicați, în presa vremii, prima încleștare timișoreană din elită după o pauză de aproape un deceniu:

„Va fi un match greu pentru noi. Un adevărat derby. Sunt convins că va fi un match cum de mult nu s-a mai jucat la noi și care va mulțumi deplin pe numeroșii spectatori care se anunță”. (Gheorghe Savii, conducător CFR)

„Avem un match foarte greu. „Poli” este în formă foarte bună. Totuși, am convingerea că CFRT va câștiga cele două puncte, după o luptă mare și la un scor mic”. (Iosif Kovacs, fotbalist CFR)

„Șansele sunt 60% de partea CFR-ului, deoarece are o înaintare mai eficace”. (ing. Balaș, responsabil tehnic Politehnica)

Fostul ripensist Pavlovici a fost portarul CFR-ului la primul derby cu Poli din Divizia A

Fostul ripensist Pavlovici a fost portarul CFR-ului la primul derby cu Poli din Divizia A

Marele meci s-a disputat pe arena „Electrica” (ulterior UMT), la vremea respectivă cel mai mare stadion al Timișoarei. Cererea de bilete a fost imensă, organizatorii fiind nevoiți să mai construiască o tribună de 1.000 de locuri special pentru derby. În momentul primului fluier al centralului Kroner, nu mai puțin de 16.000 de druckeri se închesuiau de jur împrejurul terenului de joc de la Pădurea Verde, o asistență-record în fotbalul timișorean.

Deși pornea ca outsider, CFR-ul fiind liderul Diviziei A înaintea acelei runde, Poli a început furtunos partida. Morja a deschis „balul” în minutul 8, același jucător urcând scorul la 2-0  pentru echipa considerată gazdă. După pauză, feroviarii au apăsat pedala de accelerație, profitând și de căderea fizică a „studenților”, și au întors soarta meciului. Mai întâi, Biolan a redus din handicap în minutul 48, pentru ca Petre Bădeanțu să egaleze și apoi să ducă CFR-ul în avantaj, în minutele 60 și 74)

Iată și cele două distribuții:

Poli: Franciscovici – Corbuș, Păcurariu, Andreescu, Popescu – Mioc, Morja, Iovan – A. Rădulescu, Mazăre, Dee

CFR: Pavlovici – Androvics, Rodeanu, Cojereanu, Ritter – Woroncowski, Biolan, Reuter – I. Kovacs, Avasilichioaie, Bădeanțu

Derby-ul a îndepărtat titlul de Timișoara

După război, contemporanii Chinezului și Ripensiei au tras an de an speranțe să retrăiască bucuria unui titlu național prin Politehnica sau CFR. În primele sezoane postbelice, formația feroviară a fost de fiecare dată printre pretendentele la supremație, însă finalurile de sezon au costat-o.

În ediția 1950 a Diviziei A, Locomotiva și Știința (așa cum au fost redenumite CFR și Poli) au sperat amândouă, până spre finalul campionatului la realizare acestui vis. Știința a încheiat întrecerea pe locul 3, cea mai bună clasare din istoria echipei, în vreme ce Locomotiva a terminat pe 4. Ambele au fost foarte aproape de campioana Flamura Roșie UTA Arad, însă la finalul sezonului, cel mai mult de pierdut au avut feroviarii, iar asta tocmai datorită celor două derby-uri timișorene din acel sezon.

Locomotivei i-au lipsit patru puncte să o egaleze pe UTA, ceea ce ar fi însemnat automat depășirea acesteia în clasament și câștigarea campionatului. Trupa lui Bădeanțu și Kovacs avea de partea ei meciurile directe cu textliștii de pe Mureș, 0-0 la Arad și 2-0 la Timișoara. Patru puncte irosite, printre altele, în derby-urile cu Știința. „Studenții” s-au impus în tur cu 1-0, prin golul lui Chioreanu, repetând același scor și în partea a doua a campionatului, atunci când lovitura liberă a lui Mioc, din minutul 57, a stabilit scorul final.

Iată cum au arătat cele două echipe la cel de-al doilea joc, disputat la 28 octombrie 1951 pe noua arenă „CFR”, în fața a 8.000 de spectatori ce au înfruntat cu stoicism o sâcâitoare ploaie de tomnă:

Locomotiva: Pavlovici – Fodor, Kovacs – Munteanu, Cojereanu, Raniță – Moniac, Reuter (Bandu), Androvics, Avasilichioaie, Bădeanțu.

Știința: Curcan – Corbuș, Brânzei – Marcu, Mioc, Mazăre – Glisici, Nicșa, Morja, Dee, Boroș

Ultimul sezon braț la braț în elită

Pentru a intra în contextul retrogradării CFR-ului din 1956, dăm citire rândurilor lui Iosif Dudaș, din cartea Timișoara, leagănul fotbalului românesc:

„În iarna anilor 1956-1957 suporterii mai optimiști s-au pronunțat cam în felul următor: „Nu-i nimic. Peste un an Locomotiva va fi din nou în Divizia A!”. Dar din păcate așteptările spectatorilor nu s-au îndeplinit, fiindcă rănile provocate pe corpul Locomotivei s-au dovedit greu vindecabile. Tragedia echipei a durat mai mult ca cele 3-4 acte obișnuite pe scena teatrelor. Fotbaliștii feroviari au fost obligați să joace rolul de vioara a II-a, o dată chiar și a III-a, timp de 13 ediții de campionat. Dacă în 1956 cineva ar fi avut curajul să prezică un asemenea viitor, cu siguranță ar fi fost huiduit de către suporterii echipei. După terminarea turului, timișorenii n-au bănuit ce soartă tristă va avea Locomotiva peste o jumătate de an. Echipa a terminat sezonul de primăvară pe locul VIII, cu 12 puncte, având numai 4 puncte mai puține decât lidera clasamentului, formația CCA București. Însă în vara anului 1956, conducerii asociației sportive Locomotiva Timișoara i-a venit ideea să facă „curățenie generală în jurul casei”. Ca urmare, antrenorul și ispravnicul echipei, precum și unii jucători mai în vârstă au fost puși „pe cale liberă”. Urmarea acestei acțiuni de amploare și a accidentărilor în serie s-a văzut imediat după începerea sezonului de toamnă.”

CFR, înaintea ultimului sezon în elită De la stânga, la dreapta: Avasilichioaie, Țigăniuc, Bădeanțu, Rodeanu, Călin, I. Kovacs, Corbuș, Ferenczi, Ionescu, Franciscovici, Androvics

CFR Timișoara, înaintea ultimului sezon în elită
De la stânga, la dreapta: Avasilichioaie, Țigăniuc, Bădeanțu, Rodeanu, Călin, I. Kovacs, Corbuș, Ferenczi, Ionescu, Franciscovici, Androvics

Locomotiva a terminat așadar pe locul 11 campionatul, coborând astfel în liga secundă, după 10 sezoane neîntrerupte în eșalonul de elită. Unicul supraviețuitor din lotul feroviarilor din echipa ce reușea promovarea în 1946 era Petre „Pera” Bădeanțu, unul dintre ultimii mari fotbaliști timișoreni crescuți pe maidanele din Mehala, care s-a și retras din activitate la finele acelui sezon.

Chiar dacă Știința era pe „cai mari”, iar Locomotiva era în derivă, ambele întâlniri dintre cele două combatante și-au respectat statutul de derby. În tur, la 1 aprilie 1956, pe terenul „studenților”, s-a terminat 1-1, goluri marcate de Boroș (min. 24), respectiv Ferenczi (min. 50). Presa vremii semnalează însă faptul că rezultatul final a fost unul nedrept, în condițiile în care Știința a dominat copios cea mai mare parte a meciului.

Paradoxal, ultimul derby timișorean din prima ligă s-a disputat tocmai la Arad, terenul CFR-ului fiind suspendat. La 24 august 1956, în fața a 10.000 de iubitori ai fotbalului de pe Mureș, cele două rivale locale s-au anihilat reciproc, rezultatul final fiind alb, 0-0. Să dăm citire numelor celor 22 de fotbaliști care au fost protagoniștii ultimului duel 100% timișorean în eșalonul de elită:

Locomotiva: Sziklai – Corbuș, Ivanenco, Bodo, Lengyel, Scorțan, Szekely, Țigăniuc, A. Kovacs, Glămeanu, Bădeanțu.

Știința: Pain – Zbârcea, Brânzei, Florescu, Nicolin, Tănase, Lazăr, Mazăre, Ciosescu, Dinulescu, Boroș.

Lista derby-urilor dintre CFR și Politehnica în prima divizie:

19 septembrie 1948 Politehnica – CFR 2-3
10 aprilie 1949 CFR – Politehnica 3-1
11 iunie 1950 Știința – Locomotiva 1-0
4 noiembrie 1950 Locomotiva – Știința 0-1
17 iunie 1951 Știința – Locomotiva 0-0
28 octombrie 1951 Locomotiva – Știința 1-0
15 martie 1953 Știința – Locomotiva 1-1
30 august 1953 Locomotiva – Știința 1-2
7 aprilie 1954 Locomotiva – Știința 1-1
3 octombrie 1954 Știința – Locomotiva 0-0
27 martie 1955 Locomotiva – Știința 1-6
23 octombrie 1955 Știința – Locomotiva 3-1
1 aprilie 1956 Știința – Locomotiva 1-1
24 august Locomotiva – Știința 0-0

După 1956, Știința (redevenită Poli peste câțiva ani) s-a instalat confortabil în postura echipei-fanion a orașului. Construcția marelui oval de beton, 1 Mai, inaugurat în 1963, a atras și mai mulți spectatori la jocurile echipei, care s-au bucurat sau au suferit alături de „studenți” în campanii ratate de promovare sau în victorii europene de neuitat. CFR-ul s-a mulțumit cu felia cea mică a tortului – duelurile din ligile a II-a și a III-a – , nereușind să se mai ridice niciodată la valoarea trupei lui Bădeanțu, Avasilichioaie, Ritter sau Reuter. „Leoparzii” au mai adulmecat însă preț de un sezon aerul primei divizii, într-un moment în care nu se mai aștepta absolut nimeni la revenirea lor. Despre ciudatul sezon 1969/1970 al Diviziei B, în episodul următor al serialului „CFR ’80”.

Jermont Horton, în fața unei premiere: „E primul meu derby local”


Cel mai bun marcator al celor de la Timba din retur, Jermont Horton, așteaptă cu nerăbdare duelul de sâmbătă, cu „vecinii” de la BC Timișoara. Pentru americanul sosit în iarnă pe Bega va fi mai degrabă o curiozitate în ceea ce privește reacția publicului, având în vedere că o bună parte a iubitorilor de baschet din oraș susțin ambele echipe.

Jermont Horton speră ca Timba să continue seria bună din acest final de sezon și să le smulgă o victorie „vecinilor” de la BC Timișoara. Pentru acest lucru, americanul în vârstă de 28 de ani spune că el și colegii săi trebuie să fie extrem de concentrați și să comită cât mai puține greșeli.

„Cred că va fi o atmosferă foarte frumoasă, cu mulți fani în tribune. Noi venim după trei victorii consecutive, băieții sunt mai încrezători, ceea ce cred că e foarte bine. BC Timișoara are jucători foarte valoroși, sunt o echipă disciplinată și se numără printre forțele campionatului. Va trebui să facem cât mai puține greșeli cu putință pentru a spera la victorie, sper să nu pierdem prea multe mingi și să jucăm în primul rând ca o echipă”, spune Horton.

Optarul „urșilor” are în spate o carieră bogată, care l-a mai purtat prin țări precum Kuwait, Franța sau Turcia, însă niciodată nu a avut ocazia să evolueze în confruntarea directă a două echipe din același oraș. „N-am mai jucat niciodată într-un derby local, între două echipe din același oraș. Sincer să fiu, nici n-am realizat cât de important e acest meci până în această săptămână, când toată lumea a început să vorbească despre el. Mă întreb cu cine va ține publicul. Va fi cineva huiduit când va marca? Va fi liniște? Chiar sunt curios să văd ce se va întâmpla”, a mărturisit Horton.

Deși recunoaște că echipa sa pleacă în acest meci cu șansa a doua conform calculelor hârtiei, Jermont Horton e convins că și BC Timișoara va trata cât se poate de serios duelul de sâmbătă. „Abia aștept jocul de sâmbătă, voi fi pregătit ca pentru orice alt meci. Dacă vom intra concentrați, cine știe ce se va putea întâmpla. Sunt sigur că adversarii noștri nu vor intra pe parchet cu gândul că ne vor învinge la scor. Probabil vor fi ceva mai încrezători, e și normal”, a mai spus Horton.

Duelul 100% timișorean, dintre BC Timba și BCT, se va desfășura sâmbătă, cu începere de la ora 18, în sala „Constantin Jude”.

Srdjan Jovanovic: „Timișoara a devenit un oraș al baschetului”


BC Timișoara va încerca să spargă gheața în deplasare tocmai în sala „Constantin Jude”. Deși elevii săi pleacă favoriți în derby-ul local cu Timba, Srdjan Jovanovic atrage atenția că „urșii” au câțiva jucători capabili să pună probleme oricărei echipe din Liga Națională.

Srdjan Jovanovic și-a elogiat „vecinii” de la Timba, despre care spune că pot crea panică în orice apărare, mai ales prin cei doi nou-veniți din iarnă, Jermont Horton și Denham Brown.

„Timba e într-un moment foarte bun, iar noi venim după câteva meciuri dificile, împotriva a, probabil, celor mai bune echipe din țară. Rezultatele nostre pot spune că au fost bune în ultima perioadă. Va fi un meci interesant  sâmbătă, pentru a vedea care echipă e mai în formă în acest moment. Timba e o echipă bună, e cu siguranță mai puternică decât în prima parte a sezonului. Joacă agresiv, aleargă foarte mult pe tranziție. E clar că Horton și Brown sunt principalele pericole ale lor, amândoi au marcat peste 30 de puncte la Miercurea Ciuc, dar asta nu înseamnă că nu sunt periculoși și ceilalți jucători”, a declarat Jovanovic.

Tehnicianul „Leilor din Banat” spune că nu simte acest meci ca pe un derby, însă e convins că simplul fapt că se vor duela două echipe ale Timișoarei va stârni interes și chiar curiozitate în rândul iubitorilor de baschet din oraș. „Nu simt în mod special acest meci ca un derby. În ultimele trei meciuri, am jucat cu trei dintre cele mai în formă echipe din campionat, Craiova, Asesoft și Mediaș, cred că acele partide au avut o încărcătură mai mare. Bineînțeles, e important pentru ambele echipe acest meci, simțim o oarecare tensiune, însă una pozitivă. Lumea e foarte curioasă să vadă ce va ieși din acest joc. Noi luptăm pentru primele locuri, Timba speră să își mențină poziția în prima ligă. Eu zic că au făcut un sezon bun, felicit staff-ul tehnic de la Timba pentru tot ceea ce a realizat și îi aștept la anul în play-off”, a mai spus Jovanovic.

Tehnicianul sârb e de părere că Timișoara traversează un moment bun din punct de vedere baschetbalistic, prin prezența a două echipe pe prima scenă, situație ce ar putea atrage și mai mult copiii din oraș către sportul cu mingea la coș.

„E un lucru constructiv, putem spune că Timișoara a devenit un oraș al baschetului. Lumea de aici iubește baschetul, investește bani în baschet. În plus, copiii pot vedea săptămânal la sală cel puțin un meci puternic”, a mai spus Jovanovic.

Partida BC Timba – BC Timișoara se va desfășura sâmbătă, cu începere de la ora 18, în sala „Constantin Jude”.

VIDEO Povestea ultimelor episoade ale derby-ului Poli – CFR

Poli – CFR a fost, fără îndoială, cel mai important derby timișorean de după război. Un duel simbolic, între studențime și clasa muncitoare, o luptă de orgolii și de idei, ce stârnea la fiecare întâlnire o emulație greu de imaginat astăzi. Șirul derby-urilor dintre alb-violeți și alb-vișinii s-a oprit însă în sezonul 1994/1995, cele două grupări evoluând de atunci mereu în eșaloane diferite.

Vineri seară, ASU Poli și CFR-ul s-au întâlnit pe terenul sintetic de lângă stadionul „Dan Păltinișanu”, amintind de un derby local așteptat altădată cu înfringurare de întreaga suflare fotbalistică din Timișoara. Se împlinesc 18 ani de când Politehnica și CFR-ul nu s-au mai duelat într-un meci oficial. În sezonul 1994/1995, ambele formații evoluau în eșalonul secund, iar întâlnirile directe nu mai fuseseră de mult atât de aprige, ambele grupări timișorene terminând campionatul pe podium: Poli pe locul 1, cu promovare în Divizia A, iar CFR-ul pe locul 3.

Titi Varga, cel care a evoluat mai bine de o oră pentru ASU Poli, în amicalul de vineri, cu CFR-ul, a fost protagonist în penultimul episod al derby-ului. La 12 noiembrie 1994, pe stadionul de la Gara Mare, cele două formații încheiau la egalitate, scor 1-1. Dan Simcelescu, fiul patronului de atunci al „leoparzilor”, a deschis scorul în minutul 29, iar Titi Varga a egalat, în minutul 44, printr-o „bombă” de la peste 30 de metri, specialitatea casei la fundașul timișorean. (VEZI VIDEO)

„A fost un joc frumos, pe care pot să zic că l-am avut în mână. Am primit însă un gol stupid, marcat de Simcelescu, după o deviere a mea. Dar apoi mi-am răscumpărat greșeala, cu o lovitură liberă. Portarul Boldor era chiar pe traiectoria mingii, am tras puternic și am egalat”, își amintește Titi Varga.

Partida din noiembrie 1994 s-a disputat în fața a peste 9.000 de spectatori, care s-au înghesuit efectiv pe stadionul de la Gara Mare. De altfel, arena CFR-ului n-a mai fost asaltată de atunci niciodată de un public atât de numeros, chiar dacă „leoparzii” au mai traversat perioade bune, cu câteva sezoane de  „B”, la mijlocul anilor 2000. „Am mai fost la câteva meciuri de atunci pe CFR, dar niciodată n-am mai văzut atâta lume acolo. E normal, în orice parte a lumii, un derby local atrage un public extrem de numeros”, ne-a spus Varga.

Iată și distribuțiile celor două rivale la acest joc:

CFR Timișoara (antrenor Ghiță Chimiuc): Boldor – Artimon – Diaconescu, Ivan Himcinschi, Gligorovici – Bujor, Vlătănescu (Jianu), Otiman – Ang. Foale (Corban), Simcelescu.

Poli Timișoara (antrenor Costică Rădulescu): Almășan – Andreaș – Varga, Macavei, Stoicov – Călin, Contescu, Vlaicu, Trandu (Săvoiu) – Băban, Kovacs (O. Popescu).

Meciurile dintre Poli și CFR aveau toate ingredientele unui derby adevărat. Chiar dacă formația alb-violetă a fost decenii la rând echipa-fanion a orașului, CFR-ul a rămas cu publicul ei fidel, o mică parte a vechilor „leoparzi” mai regăsindu-se și astăzi la meciurile alb-vișiniilor din Liga a IV-a. Chiar dacă atmosfera din aceste dueluri era mai tot timpul tensionată, iar presa purta „săgețile” ironice aruncate de o parte și de alta, situația nu a degenerat niciodată.

„Era la fel ca o întâlnire cu Dinamo, Steaua sau UTA. Erau derby-uri adevărate, nu conta că jucam în Liga a II-a. Mai erau ironii între cele două echipe, dar în sensul bun al cuvântului. Niciodată n-au degenerat în certuri, bătăi sau în altceva”, ne-a mai spus Varga.

Titi Varga regretă că Timișoara a rămas fără marea majoritate a formațiilor de tradiție. Derby-urile locale, care le aveau ca protagoniste pe Poli, CFR, UMT sau Progresul, erau așteptate cu sufletul la gură de microbiștii timișoreni încă de la tragerea la sorți a programului competițional.

„E un mare păcat că s-au pierdut acele derby-uri. Cei de la CFR au căzut și ei până în ligile județene, UMT-ul nu mai există. E păcat ca într-un oraș atât de mare să nu mai avem decât o singură echipă prin Liga a II-a și restul doar în eșaloanele inferioare. Era nevoie de un UMT, un CFR, un Progresul, erau niște derby-uri locale adevărate, chiar dacă Poli era cea care promova întotdeauna”, ne-a mai spus Varga.

Titi Varga a părăsit Politehnica în pauza de iarnă a sezonului 1994/1995, cu destinația Dinamo, astfel că n-a mai putut lua parte în ultimul episod al derby-urilor dintre studenți și feroviari. La 20 mai 1995, cu 3.500 de spectatori în spate, Poli Timișoara a învins cu 2-0 CFR-ul și a promovat matematic în Divizia A. Reușitele alb-violeților au fost semnate de Contescu, în minutul 15, și Băban, în minutul 72.

Dilemă pentru Pidi Czmor în ziua derby-ului: „Sper să nu greșesc vestiarul”


Derby-ul local dintre BC Timișoara și BC Timba va fi o experiență cu totul nouă chiar și pentru cei mai vechi baschetbaliști ai orașului. În această seară, Petru Czmor va fi pentru prima oară în cariera lui oaspete în sala în care și-a petrecut 15 ani de activitate.

Au mai rămas câteva ore până la cel mai așteptat meci din baschetul timișorean. Derby-ul local din această seară va reprezenta un moment special pentru trei dintre componenții „urșilor”, Pidi Czmor, Alexandru Mihuți și Florin Popa, cu toții trecuți și prin tabăra adversă. „E un meci greu, pentru că jucăm în deplasare. Lăsând gluma la o parte, sperăm să fie un meci frumos, cu sala plină și să facem o figură frumoasă. Dacă se poate, de ce să nu sperăm că putem să și învingem?”, spune căpitanul celor de la Timba, Petru Czmor.

De altfel, „Pidi” va experimenta în această seară senzații dintre cele mai ciudate. După ce vreme de 15 ani, sala Olimpia a fost pentru el „acasă”, indiferent dacă a jucat la Elba sau la Timba, de această dată experimentatul baschetbalist timișorean va fi nevoit să se schimbe în vestiarul oaspeților. „Voi fi oaspete în sala în care am fost întotdeauna acasă, e prima oară când experimentez așa ceva. Dar eu tot ca acasă mă voi simți, deoarece joc în această sală de 15 ani. Va fi însă ciudat să mă schimb în vestiarul oaspeților. Sper să nu greșesc atunci când vin la sală”, a mai spus Czmor.

Extrema în vârstă de 33 de ani a celor de la Timba spune că nu caută revanșa în duelul cu BC Timișoara, aflându-se în continuare în relații foarte bune cu foștii săi colegi. „N-am nicio rivalitate specială, sunt prieten cu toată lumea de la BC Timișoara. Pe teren, firește, vom fi adversari și voi da tot ce pot. Nu ne-am prea intersectat cu cei de la BCT în aceste zile, și ei au fost mai mult plecați. Păstrăm distanța și când ne vedem, ne mai aruncăm câte o privire urâtă”, glumește Czmor.

Petru Czmor a evoluat vreme de 14 ani neîntrerupți pentru concitadina Elba (ulterior BC Timișoara), acolo unde a trăit cele mai mari satisfacții din carieră. „Am trăit multe momente frumoase la Elba. Poate cea mai frumoasă amintire e acea triță din ultima secundă a unui meci cu Mediașul, când am adus victoria. A fost un meci superb atunci, cu o sală plină și o atmosferă excepțională. Apoi am câștigat și Cupa României, care a fost de asemenea un moment frumos pentru mine”, a mai spus Czmor.

Derby-ul local dintre BC Timișoara și BC Timba se va desfășura în această seară, cu începere de la ora 19, în sala „Constantin Jude”.