Ricardo Filip: „Am găsit un grup frumos, colegi plăcuți și fani extraordinari”

La finalul săptămânii trecute, divizionara secundă Politehnica Timișoara și-a completat compartimentul portarilor. După amicalul disputat sâmbătă, cu CSM Lugoj, staff-ul tehnic a luat decizia de a-l păstra pe tânărul Ricardo Filip, un goalkeeper în vârstă de 19 ani, care s-a aflat în probe pe tot parcursul săptămânii trecute. Portarul crescut la CSS Turnu Severin se va lupta, așadar, cu Markos Gakos și Victor Gîrlea, pentru un loc între buturile alb-violeților în sezonul de primăvară din liga secundă. Să îl cunoaștem însă pe tânărul goalkeeper severinean, care a lăsat recent o impresie plăcută și în Italia.

Ricardo, mulți au considerat o surpriză sosirea ta la Timișoara și apoi păstrarea ta în lotul echipei pentru Liga a II-a. Cum ai ajuns la Politehnica?
Domnul profesor Mihai Calițoiu din Severin m-a recomandat la Timișoara. Nu am stat pe gânduri și am venit aici, să mă pregătesc. Am găsit un grup frumos, colegi plăcuți. Iar fanii sunt extraordinari, la această echipă au fost mereu al 12-lea jucător. Dacă nu ai avea suporteri, n-ai mai avea pentru ce să joci fotbal.

Suporterii sunt, de altfel, poate principalul atu al acestei echipe. Ai urmărit în ultimii ani, la televizor sau pe internet, ceea ce se întâmplă la meciurile noii tale echipe?
Cum spuneam, sunt al 12-lea jucător. Una e să ieși pe tunel și să simți atmosfera extraordinară creată de suporteri, iar alta e să joci în fața unui stadion gol. Ai o cu totul altă prestație. Eu dau totul din mine în acel moment, deoarece fanii îți dau un impuls, te împing din spate.

Cum ai început fotbalul?
M-am dus singur la fotbal, pe la 7 sau 8 ani. Ai mei nu știau nimic, dar eu mi-am zis să-mi încerc norocul, mai ales că aveam un club de fotbal foarte aproape de casa mea. După doi ani de zile am ajuns la domnul profesor Brihac, la școala sportivă de unde provin eu, iar de acolo totul a decurs normal. În urmă cu un an, fiind Junior A, am făcut pasul la Liga a III-a, la Turnu Măgurele. Acolo echipa s-a desființat, deoarece aveam ca obiectiv promovarea, ceea ce nu s-a realizat. În turul acestui sezon am fost la Podari, lângă Craiova, unde am apucat să și joc, am prins experiență.

Să ne oprim totuși la aceste două experiențe din Liga a III-a. Cât de mult consideri că te-au ajutat?
La Turnu Măgurele nu a fost prea plăcut. M-am simțit puțin nedreptățit acolo, deoarece am stat mai mult rezervă. M-a întărit însă acest episod, pentru că știam că nu e o situație pe care o voi găsi peste tot. Am ajuns apoi la Podari, unde profesorul Florin Șoavă mi-a dat încredere. Am prins niște meciuri bune, contra lui Steaua II, contra Piteștiului – una dintre candidatele la promovare. Condițiile în Liga a III-a sunt mai modeste decât ceea ce am găsit aici, la Timișoara, dar și nivelul fotbalistic e mai jos.

Te afli în fața primei experiențe la nivelul Ligii a II-a. Ce așteptări ai?
Să mă antrenez bine și să prind un post de titular. Am doi colegi foarte valoroși, care ne luptăm pentru acest post. E foarte bine că există o concurență destul de mare pe post, iar un lucru și mai bun e că toți trei suntem tineri. În cazul în care domnul profesor îmi va da credit, vreau să demonstrez că merit să mă aflu acolo, în teren. Cu timpul, îmi doresc să fac pasul spre Liga I sau în străinătate, în ligile superioare.

Ți-ai încercat norocul și în străinătate. Recent, ai susținut probe la o formație cunoscută din Italia, Piacenza. Cum a fost acolo?
Într-adevăr, am fost în Italia, chiar acum două săptămâni m-am întors de acolo. În Italia, după cum se știe, fotbalul e mult mai tacticizat, deși consider că noi, românii, suntem mult mai talentați decât ei. În schimb, ei sunt foarte disciplinați, foarte ascultători, nu se complică, joacă un fotbal simplu. De exemplu, când am fost la Piacenza, am jucat un amical contra celor de la Voluntari. Cei din staff-ul tehnic m-au întrebat câteva lucruri despre adversar, știind că eu sunt român. Le-am spus că e o echipă destul de bună din Liga I, de nivel mediu. Mă așteptam chiar să ne bată, le-am și spus că trebuie să fim atenți. Spre surprinderea mea, i-am învins cu 1-0, iar eu am intrat în repriza a doua a meciului. I-am bătut printr-un fotbal simplu, repet. E o cu totul altă filosofie acolo… Firește, și condițiile de antrenament sunt cu totul altele.

Ce impresie crezi că le-ai lăsat celor de acolo?
Le-a plăcut de mine, însă la ei perioada de mercato se încheia pe 1 februarie. Astfel că nu s-a putut finaliza tranzacția. Rămâne de văzut pe viitor ce se întâmplă.

Mă gândesc că ai și tu modele printre portarii din fotbalul mondial. Pe care dintre ei îi admiri cel mai mult?
Gianluigi Buffon. Un portar cu calități extraordinare, chiar și acum, la 39 de ani. Îl admir foarte mult, a câștigat aproape tot ce se putea câștiga într-o carieră de fotbalist, mai puțin Champions League. Dar s-a menținut mereu la nivel înalt. În ultima vreme, s-au tot făcut comparații la nivel de portari. La începutul anilor 2000, se oscila între Kahn și Buffon, apoi între Kahn și Van Der Saar, mai târziu între Casillas și Buffon, acum între Donnarumma și Buffon. Dar într-un final, a demonstrat că e unul dintre cei mai mari portari din toate timpurile. Firește, sunt mulți alți portari valoroși, precum De Gea, Neuer… portari buni. Încerc de fiecare dată când mă uit la ei să învăț câte ceva. Nu mai am echipe favorite, dar urmăresc fotbalul de calitate, iar la portari mă uit mereu. De aceea spun, pe Buffon îl consider cel mai complet portar.

Iar dintre cei din țară?
Sigur, îmi plac și portarii români. De exemplu, Niță e într-un vârf de formă. Și Tătărușanu aș putea spune, e un portar destul de bun. A fost înainte și Lobonț, însă a mai îmbătrânit și el…

Nicio problemă, ai tot timpul să îl înlocuiești tu pe Lobonț…
(râde) Da… să sperăm! Eu în fiecare zi încerc să mă automotivez și să mă autodepășesc. Scopul meu e să fiu de fiecare dată mai bun ca mine. Iar acest lucru cred că mă ajută foarte mult.

Ricardo Filip s-a născut la 28 decembrie 1997 la Drobeta Turnu Severi și a efectuat junioratul la CSS-ul din localitate, sub îndrumarea antrenorilor Mihai Calițoiu și Marian Brihac. În sezonul trecut, a făcut pasul spre eșalonul al treilea, evoluând pentru Sporting Turnu Măgurele. În prima parte a actualei stagiuni, a evoluat tot la nivelul eșalonului terț, la CS Podari. Și-a încercat în mai multe rânduri norocul peste hotare, ultima oară chiar în această iarnă, când a susținut probe la fosta prim-divizionară italiană, Piacenza Calcio, care evoluează momentan în Lega Pro (eșalonul al treilea).