FOTO + VIDEO | O victorie intrată în legendă: 35 de ani de la Poli – Celtic 1-0

Ne uităm în calendar și nu ne vine să credem. 35 de ani… Deși în memoria colectivă, a noastră, a druckerilor, parcă s-a întâmplat totul ieri. Parcă mai adineauri ne înghesuiam la porțile stadionului „1 Mai”, pentru a prinde un loc cât mai bun la „marele bal”. Înarmați cu table, cărți de joc și-o ujină. Mai aruncăm o privire spre calendar. Să fie totuși 35 de ani?! Chiar atât a trecut de la golul lui „Tata Mare”, care ne-a smuls lacrimi de bucurie? Acel gol care ne-a făcut să zbierăm cât ne țineau bojocii, de ne-auzeau până și florăresele din „700”? Da!… 35 de ani s-au scurs de la Poli – Celtic. De la acel 1-0 care făcea înconjurul Europei. Alb-violeții profesorului „Jackie” Ionescu eliminau un colos din Cupa Cupelor. Iar scoțienilor nu le mai rămăsese decât să-și scoată pălăria în fața noastră.

În acel 1 octombrie de referință pentru fotbalul timișorean, cel din 1980, tot orașul vuia încă de dimineață. Răbdarea era un termen cu totul străin pentru poliști, care numărau orele, minutele, secundele până la fluierul de start. Cu două săptămâni în urmă, la Glasgow, Poli a reușit o prestație remarcabilă. Celtic s-a impus cu 2-1, grație „dublei” semnate în prima repriză de oportunistul Nicholas. Ai noștri au marcat în minutul 78, prin Manea. Și o mai puteau face încă o dată – cel puțin – pentru că Gigi Cotec a irosit o șansă uriașă cu trei minute înainte de final. Relatarea de pe Celtic Park a lui Nicolae Secoșan ne-a ținut ca pe ace în fața aparatelor de radio. Și ne-a transmis speranța că… se poate!

Iar această speranță a fost vizibilă în asistența de pe stadion unde, la ora startului, realmente nu mai aveai loc s-arunci un ac! Peste 50.000 de poliști au luat cu asalt „Marele Oval” și fiecare dintre ei avea să prețuiască amintirea acestui meci ca pe o adevărată comoară a familiei. „Știi, dragul tatei, și eu am fost acolo, când Poli a bătut-o pe Celtic!…”

Chiar dacă scoțienii văzuseră încă de la Glasgow că Poli poate reprezenta un real pericol, n-au atacat în valuri la Timișoara, așa cum poate era de așteptat. De altfel, n-au contat în atac decât o singură dată, când McGrain s-a infiltrat în careul lui Moise, dar n-a reușit să înscrie. Poli a presat, împinsă de la spate de tribunele arhipline. Iar golul izbăvitor a venit în cele din urmă, în minutul 81. Lovitură liberă de pe dreapta. Execută Dumitru… „Hai, «Liță», sus cu ea!” Se fluieră… Liță înalță mingea în careu… Nedelcu sare cu portarul Latchford… nu apucă să lovească balonul. Of, „Lone”… Dar scoțienii nu resping! Mingea ajunge la Păltinișanu!… „Tata Mare” se repede spre balon și îl lovește cu sete… GOOOOOL! Gol! Gol! Gol! O fi real? Scoțienii, resemnați, cu mâinile în șold. Alb-violeții formează un „mol” al bucuriei. Vacarmul de pe „1 Mai” e de-a dreptul asurzitor. Da, e gol! Poli marchează golul calificării! Celtic, deși mai are 9 minute la dispoziție, nu reușește să construiască, nu mai gândește limpede, McGarvey și Nicholas sunt din ce în ce mai izolați. Iar fluierul final vine, finalmente! Poli o elimină pe Celtic din Cupa Cupelor! Deși suntem de dimineață pe stadion, nu ne vine să plecăm.

Și nu ne mai putem opri din aplauze pentru eroii noștri: Moise – Nadu, Șerbănoiu, Păltinișanu, Șunda (70, Cotec) – Manea, I. Dumitru, Dembroschi (65, Titi Nicolae), Vișan – Anghel, Nedelcu.

…au trecut 35 de ani. Iar o parte a celor enumerați mai sus a intrat în legendă. S-au dus, pe rând, Păltinișanu, Anghel, Cotec, Șerbănoiu… Sperăm că s-au revăzut, că sunt și astăzi împreună, pe undeva, povestind „la una mică” despre acel memorabil 1 octombrie 1980.

32 de ani de la o performanță istorică


32 de ani s-au scurs de la una dintre cele mai frumoase zile din istoria Politehnicii. La 1 octombrie 1980, golul lui Păltinișanu a făcut să tresară peste 50.000 de suflete. Poli elimina mult mai celebra Celtic Glasgow, rezultat ce avea să încununeze una dintre cele mai valoroase generații pe care le-a avut clubul alb-violet.

În urmă cu exact 32 de ani, toată Timișoara vuia. Meciul lui Poli cu Celtic era tema unică de discuție, iar stadionul „1 Mai” – unica destinație. Mai bine de o cincime din populația de atunci a orașului s-a așezat pe gradenele de lemn a merelui oval de beton. Iar vacarmul declanșat de șutul cu sete al lui „Tata Mare” se mai aude și acum, în sufletele norocoșilor martori ai eliminării Celtic-ului.

Fiecare dintre cei prezenți la duelul cu alb-verzii scoțieni are povestea sa proprie despre acel meci. Mulți dintre ei s-au prezentat la porțile stadionului încă de la ora 9, deși fluierul de start al întâlnirii avea să se dea cinci ceasuri mai târziu. Ocuparea unui petic de tribună, la cel mai important joc de până atunci al Politehnicii, constituia o mică victorie personală pentru fiecare drucker.

Iar ceea ce părea greu de crezut în momentul tragerii la sorți, s-a întâmplat. În prima manșă, Celtic s-a impus cu 2-1 la Glasgow, golul alb-violeților fiind semnat de Manea. De altfel, elevii profesorului Jackie Ionescu s-ar fi putut întoarce chiar și cu o remiză din Scoția, însă Ghiță Cotec a ratat o șansă imensă, în ultimele minute ale întâlnirii. În returul de la Timișoara, cele două echipe au mers cap la cap până spre final. Vulcanul alb-violet a erupt însă în minutul 81, atunci când Dan Păltinișanu a împins mingea în poarta nefericitului Latchford, buimăcit după un duel aerian cu „Lone” Nedelcu.

Iată cum au arătat echipele ce s-au înfruntat pe dreptunghiul verde de pe „1 Mai”, într-una dintre cele mai frumoase zile de toamnă pe care le-a văzut Timișoara:

Poli Timişoara (antrenor Ion V. Ionescu): Moise – Nadu, Şerbănoiu, Păltinişanu, Şunda (’70 Cotec) – Manea, Dumitru, Dembrovschi (’65 T. Nicolae), Vişan – Anghel, Nedelcu.

Celtic Glasgow (antrenor Billy McNeil): Latchford – Snedonn, McDonald, McAdam, McGrain – Aitkin, Provan, McLeod, Sullivan – McGarvey, Nicholas